Pianistul

Catchy

31 August 2016

Era o zi de toamnă, când m-am oprit vrăjită pe drum în faţa casei unor noi vecini de-ai mei. M-am mutat în acest oraş de un an şi câteva luni şi vecinii, unii se deschid şi fac cunoştinţă, iar alţii se închid şi nu o fac. Mă întorceam de la muncă, obosită şi cu gândurile mele, când am auzit un pian. M-am oprit şi am ascultat. Era din altă lume şi-mi imaginam un tânăr cu ochii mari, mari, visători, melancolici şi inteligenţi ce interpreta o muzică cosmică, divină, fericită. Şi am fost şi eu fericită câţiva paşi, până la poarta mea.

Apoi a venit iarna. Şi grăbită mă întorceam spre casă, când pianul din nou m-a oprit. Ningea, iar eu îmi imaginam o tânăra femeie ce-şi dansa degetele fine în ritm divin, fericit şi câteva clipe am fost fericită şi eu. Se apropia Crăciunul, se apropia şi Anul Nou cu noi speranţe şi promisiuni de viaţă. Femeia ce unea fulgii de nea cu sufletul meu şi cu Crăciunul îmi apărea ca o Zână. Cu părul lung şi blond şi cu suflet bun. Ca de poveste …iar eu mă îndreptam, ascultând-o, spre casa mea.

pianist

Era primăvară, primăvara aceasta puternică şi verde, iar eu mă întorceam de la bibliotecă. Strada lungă era încă plină de narcise şi lalele. Casele şi grădinile oamenilor, ale vecinilor mei, respirau aer proaspăt de viaţă. De departe auzeam plutind sunetele aceluiaşi pian şi aceeaşi muzică perfectă, fericită. Mă întrebăm dacă la pian nu cumva stă un domn în vârstă sau o doamnă în vârstă, pentru că sunetul era pur şi simplu desăvârşit. Am încetinit paşii cât de mult am putut şi mi-am ţinut respiraţia până la poarta mea.

E vară, o vară fierbinte, clocotitoare iar eu plec de acasă către pădure, către un loc al meu unde sădesc copaci. Am aparatul foto cu mine, cu gândul să prind culori şi forme, frumuseţi, natură şi viaţă. Şi aud pianul. Încetinesc iar paşii şi-mi încetinesc şi gândurile, şi inima. Aceeaşi perfecţiune şi aceeaşi fericire. Şi nu mă mai pot abţine şi bat la poartă. Vă rog din suflet să mă iertaţi, cine cântă la acest pian?

Doamna care mi-a deschis şi mi-a răspuns m-a privit blând. Este fiul meu şi este autist. Doriţi să-l vedeţi?

Zilele acestea am cunoscut un om special. Acum ştiu chipul sunetului fericirii, o fericire ce mă poartă mereu spre acasă.

Guest post by Gabi Mihaela Tîrtan

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

Căutări…

De ce nu vă place iarna? De ce nu vă place zăpada?

Începuturi anevoioase

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
193 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro