Planeta Speranţei

Anghel Speranţa

16 January 2011

08.00 am. Sunt pe balconul garsonierei mele, în halatul alb, cu papucii pufoși roz. Vântul nu mai bate așa de tare, copacii parcă ascultă ce gândesc eu. Iau laptopul și-ncep să scriu…

… Dacă unul dintre voi are o sută de oi și pierde una, își va lăsa cele nouăzeci și nouă de oi pe câmp pentru a se duce după aceea care s-a pierdut, și nu se va întoarce până ce n-o va găsi? (Luca, 15-4)

Trăiesc ca toți ceilalti oameni și semăn cu ei.
Merg, cu pas hotărât și rânduiesc toate cele ale vieții cu gesturi precise, ca și cum acesta ar fi rostul meu pe pământ.
Muncesc și dau adesea semne de înțelepciune pe care cei din jur le admiră.
Spun numai adevărul, ca și cum aș purta mereu, nu propria-mi amprentă, ci liniile pe care apăsarea mea le-ar fi înscris pe coperta Cărții Sfinte.
Și totuși, e ceva ce rămâne mereu nerostit, neînțeles.

Sunt un om ca toți oamenii.
Ies des cu prietenii mei și râdem împreună, dar râsul nu îmi aduce bucurie. Alunec ostenită în somn seară de seară, dar somnul nu-mi aduce odihna.
Făptuiesc cu grijă tot ce este trecut pe agendă, cu minuțiozitate de ceasornic.
Iar rânduiala vieții mele nu-mi aduce multumire.

Și-atunci, mă tot gândesc că oamenii curajoși sunt cei care mor pe câmpul de luptă, zbătându-se pentru cauza lor. Și astfel, sunt aproape convinsă că greșesc de multe ori, când prea nu știu să-mi apăr… inima…

Mă aflu la vârsta când necunoscutele ar trebui să își găsească soluția și gradului meu de orientare să i se aplice o formulă exactă, știută de mintea și de inima mea, însă… sunt atât de multe lucruri care mă contrariază în lumea în care trăiesc, încât obișnuiesc să mă declar obosită pentru luptă.

Mă întorc astăzi la silaba dintâi a lui o-bosită, îmi așez pălăria cu grijă și lupt în continuare doar pentru că inspir aerul speranței. Și astfel devin o-dihnită.

Sunt prea curioasă de luptele viitoare. Sunt prea curioasă de ceea ce-mi rezervă destinul meu. Nu-ndrăznesc să opresc planeta Speranței. Nu-ndrăznesc să vreau să cobor.

Și chiar dacă n-am jucat șah niciodată, știu regulile. Voi sacrifica pionii toți pentru a-i apăra pe regină, pe rege. Pentru ca lupta mea toată să îmi aducă bucurie.

Îmi așez pălăria cu grijă și lupt în continuare. Oamenii curajoși sunt cei care mor pe câmpul de luptă.



Citiţi şi

Oare are amicul dreptate?

Iubitule, tu mă…?

40 de ani, al treilea divorț

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,722 views

Your tuppence

  1. Dora / 31 March 2011 20:25

    Inspirata scriere… Mesajul transmis e de retinut… 🙂 Si curaj pentru lupta!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. un om suparat pe viata / 26 January 2011 15:15

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 1 Thumb down 4
    Reply
    • Speranta Anghel / 26 January 2011 19:51

      Dragă UN OM SUPĂRAT PE VIAȚĂ,

      Îți multumesc pentru lecturarea articolului meu și pentru transmiterea părerii vizavi de acesta.

      Îmi pun însă pălăria cu grijă și încep să scriu, în câteva zile uploadez din nou. Te invit să vizitezi și atunci http://www.catchy.ro!

      Speranța

      Thumb up 2 Thumb down 0
      Reply
  3. Denis / 21 January 2011 14:03

    Woooow, no comment:)

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  4. Alina / 19 January 2011 12:21

    Iata ca Barbie cu papucii ei pufosi roz gandeste atat de profund si scrie atat de frumos… 🙂

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  5. Gabriela Romaria / 18 January 2011 23:29

    Superb, imi place mult! Ai un mare talent!
    Cu dragoste si lumina, Gabriela Romaria

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro