Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Pleacă, nu te mai gândi atât!

2 October 2015

Mădălina GîdiuțăObișnuiesc ca, din când în când, să plec singură undeva. Iar asta mă duce cu gândul la prima escapadă de felul ăsta. Erau copiii mai mici, iar eu într-o perioadă atât de încărcată, încât doar când auzeam „mama” mă încordam toată. M-am gândit că dacă plec, or să mai strige și „tata”.

Şi așa mi-am făcut bagajul, am aranjat programul lor ca o mamă responsabilă și dusă am fost….vreo 20 de km pe autostradă spre Ploiești, până la primul gând „rău”. Apoi m-au lovit pe rând, nu neapărat în ordinea asta, dar fiecare de mai multe ori: „sunt mamă rea” „mă simt vinovată” „ce o să fac eu singură undeva” „o să fie oribil” „nu o să am cu cine să vorbesc” „o să plâng în cameră singură de dorul lor”…mă rog, o serie mult mai lungă, dar a fost demult și nu îmi amintesc chiar tot ce-mi trecea prin minte. Oricum, a fost o luptă de lămurire cu mine ca să nu fac cale întoarsă acasă.

Şi așa am ajuns la destinație. Evident, m-am gândit să dorm două ore și apoi să decid dacă mă întorc acasă.

femeie cu umbrela

Am dormit cinci ore dusă, apoi m-am trezit și a început seria a doua de gânduri „e ciudat de bine” „de ce nu mă simt rău” „de ce nu îmi mai vine să mă întorc” „sunt mamă rea și nepăsătoare”. Iar apoi liniște.

Liniștea unei femei care are nevoie uneori să fie doar cu ea. Care are nevoie să răspundă doar chemării fetiței dinăuntrul ei, care are nevoie să doarmă fără să se întoarcă pe o mașinuță uitată în pat, care are nevoie, din când în când, să își audă sufletul și gândurile.

Fac atât de bine două zile de pauză, în care copilul să fii chiar tu, în care să te răsfeți și să te duci la cel mai bun restaurant din oraș, în care să nu fugi de tine în compania prietenilor, în care să vezi dacă ești singur o companie suficient de bună.

De atunci plec singură, uneori, când simt că mă apăsa ce-i în jur sau, pur și simplu, când sunt obosită, doar că plec fără niciun sentiment de regret, vină, apăsare. Doar cu dor și cu bucuria revederii cu mine însămi.

 Pe Mădălina o găsiți și aici.



Citiţi şi

Povestea lor, cu gust de pere coapte

Bărbatul trebuie să facă primul pas, nu femeia

Nu din cauza mea ești neglijentă, eu nu mai sunt bărbat din vina ta

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,258 views

Your tuppence

  1. geanina / 2 October 2015 11:46

    🙂 super!!! felicitari pentru curaj!! 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro