Poemele dramei Colectiv

Catchy

13 November 2015

hai

să ne lepădăm

corpurile astea grele

pentru o noapte

și să dansăm

cu îngerii nenumărabili

de pe o gămălie de ac

*

nu te mai aud respirând

dincolo de monitor

ai plecat

în locul acela urât

unde se ascund poemele

până mor

lacrima

*

stelarule

mă strânge între umeri

haina asta de țară

brodată cu bandiți și eroi

are o rosătură de șoareci

în dreptul inimii

victimele fug pe acolo

la cer

*

la ce bun

prietene pierdut

să trăiești

când lumea se surpă în jurul tău

și nimic din ce ai fost nu mai ești

stai trează

va veni să te culeagă cineva

orice buruiană de leac își are clipa sa

durerea mea

peste o durere străină

într-un timp care doare

la ce bună poezia

după rafinate canoane

când lângă noi

o lume agonizează

și moare

scriu poezie în timp real

se naște o lume nouă

respir adânc și

mă las dusă de val

suflete fragile

doctore

se aprind ușor

de la o scânteie

*

hai să lăsăm oamenii ăștia

să moară

om face alții până la vară

iar dacă poți

acum e vremea să plângi

ne-au legănat mamele

cu două mâini stângi

*

copiii se nasc

acolo unde e mare nevoie de ei

copiii mor când vine un timp

potrivit

se subțiază atunci pereții dintre lumi

iar sufletele noastre vibrează

la unison

dar pentru că toate au pe lumea asta

un început și un sfârșit

iartă-ne doamne când vezi că am obosit

ridică  iertător diapazonul

și mai aruncă-ne un ton

*

în dimineața asta

aud o inimă străină

mi-e frică

nu-mi dau seama  încă

pentru ce bate

stai cu urechea la pământ

poate îți șuieră prin minte

vreun gând

privește

se aprind lumânări pe dealuri

ca la război

oare tu știi

doamne

ce se întâmplă cu noi

*

oare ce fac acum

morții noștri

în spațiul acela primitor

dintre vieți

cu ce licori

îi spală îngerii de rău

noi

vedem toată urâțenia lumii

în oglinda morții lor

ne lingem rănile ochilor

vine iarna vom avea zăpadă

ca atunci în decembrie

știți voi

pregătiți-vă prieteni

poate vom viziona în alt decor

alte morți simbolice

la televizor

*

prieteni

hai să ne închipuim că ne ținem de mână

așa ca la grădi în cerc

ne ascultăm unii altora inimile

plângem dacă ne vine să plângem

râdem dacă asta vrem

ori poate doar tăcem

apoi

plecăm în lume să ne facem temele

dar jocul ăsta nu-l uităm

*

ce pot să-ți spun acum

poate n-a venit timpul

să-ți lași capul pe umărul nimănui

există o vreme pentru vorbit

alta pentru plâns

alta pentru tăcut

așa cum el / ea a avut una pentru murit

dar vreau să știi

că oridecâteori îmi iese în cale

pe stradă

un tânăr cu gâtul dezgolit

îmi vine să mă apropii de el și să-l rog

să mă lase să-l apăr

de ceasurile rele

Guestpost by Carmen-Maria Mecu*

*Poeme scrise în timpul real al evenimentelor. Primul reprezintă o „sincronicitate neagră”, l-am scris în seara când s-a dezlănțuit focul, înainte de a afla ce s-a întâmplat.

Citiţi şi

Femei care luptă pentru un bărbat

Cafeaua cu tine

Există peşti răpitori acolo?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
750 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro