Poveste cu bunic

Denisa Vasilescu

26 February 2014

Denisa VasilescuA fost odată ca niciodată un bunic. Acest bunic (atât, dar atât de mic) avea o casă. Mică şi ea, ca să încapă toate grijile bunicului în ea. Iar casa bunicului avea o grădină. Maaaare, cam cât trei case de bunic la un loc. Pe măsura sufletului bunicului, să zicem. Iar această grădină avea cele mai frumoase flori şi cele mai gustoase legume. Nimeni nu ştia cum creşteau, pentru că bunicul era prea bătrân ca să le îngrijească. Poate avea legătură tot cu sufletul bunicului. Nu putem şti.

Într-o zi, bunicul, care nu avea niciun nepot, se gândi că e timpul să îşi caute unul. Luă un bucheţel de flori parfumate, ce miroseau a vară proaspătă, trei roşii coapte şi un castravete, şi porni cu ele în târg.

“Caut nepot, nu plec de acolo fără un nepot!”, se gândi bunicul pe drum.

Când ajunse în târg, căută un loc ferit şi liniştit, în care să se aşeze. Şi, bineînţeles, să îşi aştepte nepotul. Trecu o oră, trecură două, trecură nouă. Trecu atât de mult timp, încât roşiile bunicului începură să înverzească, florile să miroasă, pe rând, a toamnă, iarnă, iar apoi a boboci neînmuguriţi. Până şi castravetele se făcu seminţe.

Klimt Tree of Life 1909

Iar bunicul, cu privirea plină de speranţă şi visare, se făcu, tot pe rând, adult, adolescent, copil. Fără să mai ţină minte pentru ce veni la târg, care, între timp, deveni doar un câmp neumblat, bunicul-copil îşi luă mugurii, seminţele şi roşiile verzi, îşi îndreptă hainele de bătrân, care-i erau prea mari, şi plecă spre casă.

“Îmi caut bunicul, ale lui trebuie să fie lucrurile astea.”, se gândi bunicul-copil. Şi merse mai departe.

În dreptul casei sale, era o imensă clădire şi nicio urmă de grădina cea parfumată. Mirosea totul a rece. Bunicul-copil bătu la poartă, dar nu-i răspunse nimeni. Pesemne că proprietarii aveau lucruri mai bune de făcut. Aşa că lăsă jos seminţele, mugurii şi roşiile. Apoi plecă, târând hainele de om bătrân, aşezate pe un corp prea fragil, de copil.

În dreptul clădirii, crescu cea mai frumoasă şi parfumată grădină.

Mirosea a vară proaspătă. Din nou.

Citiţi şi

Cum mi-am revenit după divorţ

… şi căutam ţâţa



Citiţi şi

Ema

Despre ce să scriu? Eu sunt un om obișnuit!

11 ani mai târziu – luna de fiere

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
841 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro