poveste cu o minune, nopţile

wowie zowie

13 October 2010

ea venea de obicei târziu şi ar fi vrut să-l găsească dormind, aveau amândoi nevoie de somn. intra pâş-pâş în casa cu toate luminile stinse, desfăcea fermoarul cizmelor dinte cu dinte, se dezbrăca de-abia provocând un foşnet. dar nu foloseau la nimic precauţiile ei, el era treaz în întuneric, îl auzea chemând-o, apoi îi auzea tălpile goale lipăind pe parchet spre ea. se îmbrăţişau strâns-strâns.

se băga repede în pat cu el, în chiloţi şi tricou, el îşi împletea picioarele cu ale ei, calde ale lui, reci ale ei, îi pipăia nerăbdător faţa cu mâinile, o acoperea cu sărutări bucuroase. în câteva secunde era peste ea, o greutate dulce căutând să se plieze cât mai atent pe relieful corpului ei. răsuflarea lui mirosea a fructe. „stai un pic, că nu m-am spălat nici măcar pe mâini, aşteaptă-mă”. se ducea şi se spăla pe mâini, se spăla pe dinţi, se spăla pe faţă. el îi striga din pat „nu-ţi schimba tricoul, miroase a tu”. însă ea îşi punea alt tricou, cel purtat era îmbibat cu fum de ţigară. îşi peria de mai multe ori părul lung, să-l cureţe de acelaşi miros de fum. revenea în pat şi el o întreba „ai ceva pentru mine?”. răspundea tot el, „ştiu, de fapt cadoul eşti tu, mi te-ai adus pe tine”. îşi lipea capul de braţul ei şi o ruga „povesteşte-mi ceva”. ea îi vedea ochii la câţiva centimetri de ai ei, mari, lichizi, aşteptând în întunericul diluat cu lumină de la felinarele de pe stradă. ea căuta să prindă un fir de poveste şi să găsească îmbinări de cuvinte cu sunete şi ritmuri care să îl legene pe el spre somn.

odată i-a descris, amestecat, două picturi de vermeer şi el chiar a crezut că este o poveste. i-a cerut să insiste despre instrumentele geografului-astronom, ea i-a lăsat un timp în care el a bifat cu glas tare, comparativ, lista instrumentelor proprii, asemănătoare celor din poveste. apoi ea s-a încurcat, zisese mai întâi că bărbatul purta un chimono gri, apoi a zis că are o mantie albastră, şi el a certat-o pentru incongruenţă, apoi a declarat că albastru i se potriveşte mai bine misteriosului bărbat şi că oricum şi lui îi place mai mult.

altă dată ea i-a povestit un cântec, <romeo şi julieta>, în care julieta nu-l iubeşte pe romeo. „cum nu-l iubeşte?” a protestat el indignat. „păi, da, pentru că romeo e cam prostuţ şi-apoi zarurile fuseseră măsluite din start”. „cum, măsluite?”„aşa bine, nu erau nişte zaruri cumsecade, el a mizat pe iubirea ei şi a pierdut”. ca să evite întrebări despre măsluială şi miză s-a repezit înainte „şi dacă vrei să ştii, romeo mergea spre balconul julietei străbătând un labirint alb”. amănuntele astea – zaruri, labirint – l-au pus pe gânduri.

„halal strategie de adormit pe cineva!”, şi-a zis ea şi a continuat, sperând să închidă de tot bucla cu zarurile şi labirintul din videoclip: „ştii, nişte paleontologi în madagascar ascultau cântecul ăsta când au dezgropat fosilele unui dinozaur pe care l-au botezat cu numele domnului care cântă cântecul, i-au spus <dinosaurus-nu-ştiu-cum-knopfler>”. proteste înnoite: „îl chema nu-ştiu-cum??” ea i-a răspuns cu o întrebare care l-a deturnat complet: „nu ţi-ar plăcea ca o dihanie carnivoră de doi metri, cu dinţi deosebit de ascuţiţi şi mult ieşiţi în afară, să fie numită cu numele tău?” oh, ba da, i-ar fi plăcut tare mult.

era miezul nopţii şi el zicea că ar vrea ca ei doi să-şi facă de cap toată noaptea. el era un băieţel de cinci ani jumate. ea, mami, era cică iubita lui. „tu n-ai văzut că bunica nu e iubita lui tati? când o să te faci mare o să te drăgăleşti cu o fată minunată, a ta, care n-o să fie mami.” „daaa”, prelua el ideea, încântat, „şi o să mă bag cu ea sub plapumă şi o să ne facem de cap toată noaptea…” „exact aşa”, confirma ea. şi splendoarea pământului, dulceaţa lumii, minunea-de-băiat-şi-băiatul-minunat cădea în somn, respiraţia lui liniştită se contopea încet cu liniştea nopţii şi-i aşternea şi ei, ca o iarbă moale, drumul spre vis.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,050 views

Your tuppence

  1. raluca / 28 November 2014 21:46

    Ai scris minunat! Minunat! Al meu motan, iubirea mea si fericirea mea toata are aproape 6 ani. Asa ma alinta si asa dormim. Mi se spune des ca sunt prea atasata, prea dragastoasa si prea…mult. Ca el e prea atasat. Imi face bine sa stiu ca mai sunt baietei fericiti, mandrii posesori de printese :). Multumesc! (Stiam eu ca-i bine 🙂 )

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Foamea de piele | Catchy / 19 August 2011 2:20

    […] mi-am amintit ce frumos a scris despre băiatul ei. Şi mai apoi, de minunatele nopţi pe care le-am dormit împreună cu fiecare dintre fetele mele […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Mirela Baron / 17 October 2010 0:31

    Povestea e intradevar plina de tandrete.Iubirea dincolo de virste si complexe de orice fel.Zarurile masluite, Vermeer si instrumentele, Dinozaurul, sint elemente foarte bine alese pentru stimulii imaginativi.Felicitari…

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  4. I.Popescu / 15 October 2010 21:38

    Wowie Zowie,

    Cat de bine scrii!
    Am o povestioara pentru concursul vostru dar nu stiu de ce nu indraznesc s-o scriu.
    Prefer sa citesc randurile tale. Sunt atat de firesti, mi-au strecurat duiosie in suflet.
    Ai certat vreodata acel baiat minunat?

    I.

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply
  5. Ana Maria Lebădă
    Ana-Maria Lebădă / 15 October 2010 19:17

    Cea mai frumoasă poveste de trezit suflete de mamă pe care-am citit-o până acum.

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
  6. Julieta / 14 October 2010 18:57

    Cand eram mica eram sigura ca ma voi casatori cu o un clovn de plus pe care il aveam…Asa stranie imagine avem despre cum si cu cine ne vom iubi cand ne facem mari:)) Fratele meu cand era mic isi botezase o pernuta “ubita” si dormea cu ubita lui de zor.
    De abia astept sa am un prichindel pe care sa-l adorm cu povesti inventate!

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro