Poveste lungă, spusă scurt

Cristian Ştefănescu

5 April 2011

El a întrebat dacă o deranjează să plece în weekend cu băieţii. Undeva. La schi. Sau cu echipa favorită în deplasare. Sau unde o fi… Ea i-a răspuns. Fără ezitare. Dacă îi face lui plăcere să meargă cu băieţii, să meargă. El a strâns-o în braţe, a sărutat-o pe frunte şi s-a aşezat lângă, pe canapea. S-au uitat împreună la film, ţinându-se de mână.

El s-a uitat la film. Ea s-a uitat la propriile-i gânduri. El e un egoist. Doamne, ce egoist! Bine-nţeles că a întrebat-o. Dar cum avea să îi spună că nu? Ea… ea nu aşa gândise. Ea a dorit doar să fie iubita cea tolerantă, cea darnică şi înţelegătoare. Iar el trebuia să înţeleagă că ea nu vrea să plece. Doar i-a dat opţiunea, i-a dat libertatea de a alege, i-a dat şansa de a se răzgândi, de a-i spune că nu va pleca, totuşi, cu băieții, că vrea să petreacă weekendul împreună cu ea.

Acum stă acasă şi plânge. Ea, că el e dus cu băieţii.

Lucrurile se complică din propria noastră vină. Vrem să părem. Generoși, înţelegători, toleranţi. Şi vrem să îi acceptăm pe ceilalţi aşa cum sunt, căci aşa scrie în bilbliile amorului: îl iei pe celălalt aşa cum este. Ne îngropăm gândurile de dragul unor evanghelii scrise de păcătoși la fel de supuşi greșelii ca şi noi.

cuplu cearta

Exagerăm când ne imaginăm că orice lucru este evident – şi evidenţele nu se cer discutate. Da, există, în viaţă, anumite secvenţe pe care dacă ajungi să le discuţi, o faci degeaba. Însă darul vorbirii îl purtăm pentru tot restul rămas.

Şi, dacă nu o facem, doamnelor, vin întrebările acelea care încep cu de ce. De fapt, cu de ce nu.

Sigur, domnilor, şi nouă ne trebuie un impuls suplimentar ca să înţelegem că ce frumos miroase parfumul este, de fapt, un wishlist; un bileţel de genul celor fără de care nu concepem să plecăm la piaţă.

Dar, doamnelor, de cele mai multe ori, suntem mult mai simpli decât amestecul complicat de mecanisme ce vă generează gândurile. Spuneţi-ne direct. Dar nu, voi n-o faceţi. Pentru că, desigur, vouă nu vă place să vi se spună direct. Chiar dacă bravaţi că n-ar fi aşa. Şi, de cele mai multe ori, proiectaţi asupra noastră îndoielile proprii.

Când vă uitaţi după antebraţul unui bărbat nu e acelaşi lucru ca atunci când noi ne uităm după fundul unei femei. Când vă gândiţi că un bărbat ar putea fi un amant admirabil, dar vă lepădaţi de primejdia păcatului, sunteţi convinse că noi, dimpotrivă, am ceda ispitei fără mustrări de conştiinţă.

Noi, inferiorii, animalicii, suntem oricând dispuşi să pornim o vânătoare. Suntem mai rudimentari. Ei, bine, gândiţi-vă la acest primitivism al nostru când vreţi să înţelegem că preferaţi să nu mai facem pipi din picioare – şi, desigur, să stăm împreună în weekendul ce vine, deşi băieţii au pus la cale o deplasare, unde o fi…

P.S. Să ştiţi că: a) o surpriză, din când în când, mai ştim totuşi să facem şi noi, ce naiba, nu s-a scufundat romantismul odată cu Di Caprio în Titanic; şi b) povestea asta poate fi citită, la o adică, şi de la coadă la cap!



Citiţi şi

Femeile din Palestina

Căprioara de alături

Ai mei ani 40…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,952 views

Your tuppence

  1. Maria / 2 June 2014 10:36

    Gresita abordarea. Pentru ca o relatie sa mearga este nevoie ca pe tot parcursul acestei relatii sa existe un echilibru intre ce se poate (iesiri cu baietii de 2-3 ore in locuri publice, usor de verificat / iesiri cu fetele 2-3 ore in locuri publice, usor de verificat). Petrecerea timpului in doi cat mai mult posibil!!! Nimeni nu e perfect, toti gresim, mai mult sau mai putin (fapta/gand), dar relatiile lungi se bazeaza pe iubire (grija, atentie, sustinere reciproca), respect ( a NU minti). A pleca singură/singur in excursie …exclus! De ce mai traim ca si cuplu?

    Thumb up 4 Thumb down 2
    Reply
  2. nicoleta / 8 April 2011 13:27

    Eu cred ca fiecare, atat EL cat si EA, are nevoie de spatiul vital… trebuie sa lasam spatiul celuilalt sa respire, fiecare are nevoie intr-un moment dat de coltisorul lui si numai al lui… nu vad de ce ne agatam cu atata disperare de celalalt, sufocandu-l cu dragostea noastra.

    Eu cred ca atitudinea femeii in Romania are legatura cu educatia primita in familie… femeia, victima propriului destin, barbatul, macho dominant.

    mi-ar fi placut sa vad alt final, cand Ea spune ´´Nu´´, la iesirea cu baietii, cum reactiona El?

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
  3. ADRIANA TIRIS / 6 April 2011 20:32

    Exista un decalaj izbitor intre ceea ce oamenii cred ca se astepta de la ei, intr-o relatie, si ceea ce partenerul vrea cu adevarat. Aparent, nici femeile nici barbatii nu stiu ce vrea sexul opus de la ei.
    Parerea femeilor despre ceea ce vor barbatii de la ele le provoaca frustrari si resentimente fata de acestia, si vad imposibila ideea de a dezvolta o relatie armonioasa, stabila si romantica. Similar, parerile barbatilor vizavi de asteptarile femeilor le cauzeaza cam aceleasi sentimente si frustrari.
    Consider comunicarea sincera ca fiind prioritara pentru barbati. Ei vor o femeie care raspunde cu sinceritate intrebarilor lor si care, mai mult decat atat, le poate oferi informatii fara ca ei sa le ceara. Femeia ideala este o femeie care isi cere drepturile cu incredere, o femeie ce poate vedea adevarul pe care sa-l spuna fatis, dar cu diplomatie. Barbatii vor o femeie ce poate comunica fara critici, care ia in calcul demnitatea si orgoliul ambilor parteneri.
    Noi, femeile, credem ca barbatii ne vor superficiale, sa pastram tacerea atunci cand e vorba de dorintele si nevoile lor si sa nu cerem niciodata nimic. Noi credem ca barbatii ne vad ca fiind mult prea sensibile si neajutorate. Unele femei cred ca nu au voie sa spuna lucrurile pe fata si ca vor fi respinse daca isi vor exprima direct punctul de vedere.
    Lucrurile ar arata diferit daca am realiza ca ambii, atat barbatii, cat si femeile, sunt in primul rand fiinte umane care vor cam aceleasi lucruri.

    Thumb up 5 Thumb down 2
    Reply
  4. Mary / 6 April 2011 4:03

    Femeile vin de pe Venus, barbatii de pe Marte- n-am zis-o eu, au zis- altii mai destepti ca mine, prin deducere logica, femeile sunt misterioase, barbatii nu au de ce sa fie, fiindca ei ar trebui sa fie ocupati cu elucidarea misterelor, femeile isi proiecteaza idealul intr-un singur barbat, idealul barbatilor e proiectat in toate femeile din lume, barbatii trebuie sa se ,,razboiasca” cu ceva sau cineva sau impreuna cu altii impotriva altora- asta se numeste spirit de competitie, femeia- ca un trofeu ce este, asteapta linistita sa i se intoarca iubitul, intre timp poate sa-si inece lacrimile tesand, (ca Penelopa) crosetand sau crescandu-si copii sau pur si simplu iesind la o sueta cu amicele(nu spuneti fetelor ca nu aveti prietene ca atunci sunteti pierdute), prin umrare: barbatul e soarele, femeia e luna, barbatul e rational , femeia e instinctuala, barbatul e simplu, femeia e complicata-fiindca trebuie sa fie, nu fiindca vrea- barbatul e puternic si razboinic femeia e fragila si delicata, barbatul e cel care aprovizioneaza (si daca nu se intampla asa atunci el este cel care sufera cel mai mult), femeia administreaza, barbatul cucereste, femeia se lasa cucerita…intotdeauna a fost asa, mai mult sau mai putin ascuns sub masca civilizatiei si nu e chiar asa greu de acceptat. E natural si inscris in codul genetic.
    O femeie care spune ,,nu” unui barbat care vrea sa plece cu prietenii, stie si-si asuma riscul ca va trebui sa-l faca mai fericit pe barbatul de langa ea decat baietii cu care ar fi plecat la ski. Daca reuseste, atunci cinste ei, daca nu atunci sa faca bine sa-l lase sa plece fiindca, lacrimile pe care le varsa nu sunt decat prorpia ei neputiinta.

    Thumb up 7 Thumb down 0
    Reply
    • Mihaela Cârlan
      Mihaela Cârlan / 6 April 2011 7:19

      @Mary- tot ce ai scris in prima parte (venus&marte stuff) e in intregime chestionabil. n-am spus-o numai eu, au spus-o si altii :). un pic de adevar ar fi in ultima parte, dar nu asa formulat, “daca il vrei langa tine trebuie sa muncesti pe branci”. Eu as spune altfel : nu-i lua ceea ce nu-i poti da. punct.

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 0
      Reply
  5. Dora / 5 April 2011 17:31

    Poate nu am prins eu exact ideea…dar mi se pare a fi o mica “reclamatie” la adresa indulgentzei si tolerantzei “iubitei intelegatoare”…

    Nu-i asa Domnilor, ca va place mai mult, sa NU vi se dea voie, ca sa puteti “lupta” voi, sa puteti sa va afirmati intaietatea, sa fiti voi barbati, facand ceea ce doreati oricum, vorba aia… “A man’s got to do, what a man’s got to do!…”

    Obisnuiesc sa spun lucrurilor pe nume, dar acest obicei nu este neaparat un avantaj pentru mine, dimpotriva mi s-a parut… Si atunci, vin si te intreb, nu cumva…”voi” le incurajati pe “ele” sa spuna…cel putin uneori, ceea ce stiu ca v-ar placea sa auziti, in loc de ceea ce si-ar dori intr-adevar de la voi pentru ele…? 🙂 Just asking… 🙂

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  6. Mirela Baron / 5 April 2011 16:04

    Exista femei care intradevar stiu sau au invatat suficient sa integreze Yang – masculin, in egala masura cu Yin-feminin in trupul natural cu atractii si rotunjimi duble, atit frontal cit si posterior dorsal.Si chiar sunt unele capabile sa duca lupte apocaliptice cind este vorba de parul ramas in filtrul cazii sau scrumiera din bucatarie cu mucuri ramase de o zi in urma. Si chiar o pardita de squash cu amicii la sfirsit de saptamina nu ramine nevizata !Ce e mai ciudat ..este ca astfel de abordari ‘Phalocratice ‘, sunt de cele mai multe ori interpretate in egala masura cu stirbirea sau ingradirea drepturilor umane la libertatea de “vinator-intreprinzator” hahahahaha
    Si culmea este ca se propaga mai tirziu in mod non-profitabil, exact acolo unde ne asteptam mai putin: intr-o incapacitate de a arata atasament sau apropiere , masculinitatea mult dorita cu caracter erotico-activant. 🙂

    Insa..:) daca stau sa analizez modul in care e scris articolul mai ca ma dau convinsa sau poate chiar sedusa de capabiliatea de care se pare ca dau dovada unii reprezentanti ai sexului ‘puternic’ de a rezolva conflicte banale cu mult inainte ca ele sa devina niste ‘ fantome’ amenintatoare a ceea ce toti ne dorim: o comunicatie usoara, fluenta,sincera si cu un nivel emotional superior…:) Mersi D-ul Cristian Stefanescu

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  7. Rosie Posie / 5 April 2011 14:43

    E foarte bine spus asa: Ne îngropăm gândurile de dragul unor evanghelii scrise de păcătoși la fel de supuşi greșelii ca şi noi. 🙂

    Societatea stie ce trebuie sa faci si ce nu ..se face” intr-o relatie, indiferent care ar fi ea. Se stie ca e interzis sa-ti mai doresti casatoria – doar daca…asa..nu stiu cum, se intampla, gandurile ajung la unison si ambii parteneri glasuiesc intr-o voce ca doresc sa-si puna prostriile, astfel incat sa nu exista, doamne-fereste, vreo presiune de vreo parte, mai ales din cea feminina :).

    Ambii parteneri trebuie sa fie toleranti, sa accepte aproape orice (cu exceptia inselaciunii, fireste, desi… e la mare rang dezbaterea monogamiei – incotro? 🙂 ). Daca te doare ca stai singur acasa ca prostul la televizor in timp ce ,,celalalt” se tavaleste prin zapada si/sau alcool nu esti altceva decat un egoist sinistru care-l sufoca pe celalalt, care nu si-a insusit cum trebuie notiunile de toleranta si independenta (desi uneori poate ti le-ai insusit mai bine decat altii). Asa cum pe vremuri n-aveai voie sa divortezi, acum n-ai voie sa fii deranjat de dorintele celui de langa tine, n-ai voie sa fii altfel decat asa cum TREBUIE sa fii intr-o relatie eleganta si moderna. Am senzatia uneori ca de dragul respectarii unor valori altfel nobile (pe hartie) ajungem asa un fel de robotei sentimentali, care actioneaza in virtutea unor emotii pe care TREBUIE sa le ai (sau nu) intr-o serie de situatii date.

    Eu inteleg ce spui. Pentru ca eu sunt dintre cele care spun atunci cand nu vor sa fie lasate singure acasa. Si pentru chestia asta platesc societatii destul de mult :).

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 0
    Reply
  8. Molodoi Alexandra / 5 April 2011 14:24

    foarte adevarata povestirea din toate punctele de vedere…

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro