Povestea muștei

Monica Nistorescu

1 November 2013

De câteva zile, în universul livingului meu a apărut o muscă… sâcâitoare… impertinentă… obraznică….zgomotoasă… indecentă… şi urâtă, ca orice muscă… acum să nu vă imaginați că-i vorba despre vreuna dintre muștele acelea grase, libidinoase, lucioase, verzi-albăstrui… nu… e o muscă cenușie… din soiul cel mai banal cu putință… ieri ațipisem pe canapea și am simțit gâdilătura neplăcută a labelor mărunte coborând panta lină a obrazului stâng înspre gură… am zvâcnit din somnul meu fragil și un clește de greață mi-a cuprins stomacul, la gândul că tot așa se va fi plimbat pe excremente sau pe mortăciuni putride… mediul ei natural…

Am încercat să o scot din casă… am stins toate luminile și am deschis larg ușă de la terasă, cu gândul că soarele neverosimil al acestui sfârșit de octombrie o va ademeni afară… nici pomeneală… pentru că muștele sunt oricum vreți dumneavoastră, doar proaste nu… știa că afară o așteaptă înghețul și moartea… foamea… neantul…

Acum zece minute se plimba încântată pe o jumătate sângerie de rodie… ajunsesem la capătul puterilor și așa m-a găsit doamna Nuţi… sfârșită și resemnată. Dintr-o privire, și-a dat seama de cauza profundei mele nemulțumiri și, fără să scoată o vorbă, s-a dus în debara, de unde s-a întors cu o liană zveltă de plastic vernil, în vârful căreia unduia o paletă în forma mâinii grăsuțe a unui copil. Şi, nici una, nici două, plici! A plesnit cu putere miezul de rodie… stropi roșii din sângele fructului au țâșnit în toate părțile… în mijlocul carnagiului, musca a zvâcnit încă o dată… și a murit. Doamna Nuţi a luat farfuria, a aruncat conținutul scârbos și a spălat-o la chiuvetă…

Oare de ce nu învăț și eu un lucru atât de simplu… să strivesc muștele care-mi invadează livingul?



Citiţi şi

Când destinul face glume

Acum, şi eu fug de români, când sunt în străinătate

Caut fantome, pentru că realitatea mi-a spus că sunt singură

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,230 views

Your tuppence

  1. Ana-Maria / 27 December 2013 18:29

    Observand insistenta cu care mustele ne cauta prezenta, si cu care ne ating desi le alungam, m-am gandit daca nu cumva au o obsesie pentru noi, un fel de dragoste.
    😉

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Igor / 3 November 2013 1:27

    Nu s-a plâns încă nici un ONG pentru protecția muștelor ? Atenție pot lua articolul ca autodenunț. Unii zic că dacă mai aveai răbdare 2-3 zile musca murea singură de melancolie sau de bătrânețe, uite bunăoară la TV ni se spune insinuant seara că Băsescu mai are vreo 60 de săptămâni și gata…

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Monica Nistorescu / 1 November 2013 17:58

    Da, dragul meu Sorin…..ai perfecta dreptate…nu eram atenta….ma uitam la un documentar….:)

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. Sorin Lucian Ichim / 1 November 2013 17:36

    Cand stii sa prioritizezi, nu-ti intra musca.
    Dar daca a apucat sa intre, iti trebuie plici pe masura si hotarare.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro