Prețiozitatea în suman

Liliana Widocks

12 May 2017

lila 1De când au apărut reţelele de socializare, s-a acutizat boala intelectualului singuratic şi a prostului în colectiv. Am cunoscut foarte mulţi oameni, foarte puţine caractere. Am cunoscut oameni pe care nu aş fi avut ocazia să-i întâlnesc dincolo de uşă sau pur şi simplu nu i-aş fi văzut. În acelaşi timp, m-am delimitat de oameni cu care în lipsa internetului aş fi acceptat să mă întâlnesc. Facebook-ul mi-a demonstrat că şi intuiţia îmbătrâneşte, se senilizează, dar în momentele de luciditate e mult mai înţeleaptă. Şi mai sunt şi bărbaţii. Dacă le accepţi prietenia virtuală, consideră că le-ai dat consimţământul să te abuzeze în mesaje private. Un viol gingaş, pe calea aerului. Mare parte dintre ei sunt din aceia care la o întâlnire faţă în faţă nu ar ridica ochii din pământ.

Reţelele de socializare nu fac decât să arate lumii negrul de sub unghie, frustrarea din noi şi lipsa acută de tratament medical adecvat. M-aş fi pierdut în pădurea asta a spânzurătorilor, dacă departe de internet nu aş fi cunoscut un om în primul rând, un bărbat în al doilea, care să-mi peticească încrederea în genul opus, certitudinea că masculinul nu s-a deteriorat ireparabil. Din păcate, şi pentru mine şi (nu ştiu dacă e drept să mă pronunţ că şi) pentru el, întâlnirea noastră a ajuns prea târziu. De femei divorţate e plină lumea, cei buni sunt luaţi. Am văzut că circulă părerea unui creier blenoragic cum că nu e bine să te încurci cu o femeie divorţată, care pe lângă minte are şi copil. Nu e bine. Dacă suferi de boli venerice e bine mai întâi să te tratezi şi apoi să înveţi să te protejezi, în sensul de a-ţi găsi pe cineva la fel de curat (vid mai pe neînţelesul tuturor) sufleteşte ca şi tine.

Social isolation - sad lonely unhappy woman

Aşa că mai lăsaţi cornul abundenţei oferit de reţelele sociale, nu e decât o fata-morgana a singurătăţii şi, pe termen lung, a depresiei. Ştiu că citiţi astfel de îndemnuri tovărăşeşti zi de zi, dar timpul nu iartă. Poate aveţi norocul să vă treziţi devreme.

Pentru cei trecuţi şi singuri, răul ăsta e o alinare. Chiar dacă devine dependenţă. N-ar mai fi!

Renunţarea la Facebook e ca renunţarea la înrolare, chiar dacă pachetul salarial (plus bonusurile) sună atractiv. Armata fraierilor. Dacă la început vedetele online-ului vă băteau la cap să daţi ‘like’ şi ‘share’, să le autentificaţi pedigree-ul, acum vă iau peste picior că daţi ‘like’ şi ‘share’ tuturor tâmpeniilor, necerându-şi scuze că aşa v-au învăţat. Şi i-aţi crezut, deh, erau oameni cu carte. Şi charismă. Zilnic astfel de norocoşi îşi abuzează fanii, umilindu-i elegant. Se cheamă umor. Vai de capul bietului umor, forţat să stea cu gura căscată ca să-i băgăm noi pe gât toate rahaturile! Şi în loc să vă supăraţi, v-aţi grăbit să preluaţi modelul, ameninţând cu block tot ce e diferit, diferit faţă de ceea ce înţelegeţi prin diferit. Căci există diferit… şi diferit.

Ar fi fost mai bine să mă opresc, dar mai e şi realizarea benevolă a propriei valori. Unde e. Interacţionând cu conaţionali, veri europeni şi extratereştri realizezi cam cum stă treaba şi pe la tine pe-acasă. În afara internetului, erai pisica care pleca de-acasă fără să se uite în urmă pe geam. Miau! Ţara mea nu e frumoasă, unică, bogată şi nici nu are cel mai ridicat IQ mondial. O iubesc ca pe mama, deşi n-a descoperit talia lui Pluto şi nici nu are argumente ca să-l contrazică pe Pitagora. Ţara mea e plină de misogini, caţe, oameni care se dispreţuiesc între ei. Femeile se consideră cele mai frumoase, bărbaţii, aşi la pat. Printre ei chinuie câţiva normali, cititori de ziare şi vizitatori de muzee, biblioteci, teatre şi librării. Românii au luat cea mai frumoasă poveste din lume, pe cale orală, căci mulţi nu au aplecare şi spre cititul Bibliei, şi au făcut-o o megalomanie precum Ceauşescu. Pe care îl regretă. Apără o familie al cărei model există doar în capul lor, ca şi Dumnezeul căruia îi cerşesc zilnic sănătate şi bani. Nimeni nu cere putere de muncă, nici minte, cum cerea bunică-mea când aveam vreun examen. Acum nu ai nevoie de minte, îţi cumpără mama şi tata.

Sunt un om trist, născut într-o ţară tristă, emigrat într-o ţară pe cale să se îndoape cu nişte tristeţe. Dacă nu m-aş fi maturizat online, aş fi început ziua cu nişte cafea provenită de pe o plantaţie, cu miros de cafea, fără floricele şi femei dezbrăcate şi as fi băut-o poate cu o prietenă, poate cu un bărbat interesant, fără să ştiu că mă pasc nişte visuri urâte.

 Liliana Widocks

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Am fost o generaţie de handicapaţi emoţional

Legile moralizării vieții publice au fost promulgate în direct de Președintele Franței

Mulțumesc, copil frumos!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
12,548 views

Your tuppence

  1. axelle / 13 May 2017 8:21

    Realist articolul, scris de o persoana cerebrala .Multa bafta in continuare si atentie pe unde mergi si ce alegi ca sa iti fie bine tie, in primul rand!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro