Prietenul meu, înșelatul

Silviu Iliuță

23 December 2016

silviu-iliutaȘtiu de ceva vreme că mă înșală, așa că mă decid să îi surprind în fapt.

Îmi iau paltonul din cuier.

-Pot pleca mai devreme? îmi întreb șeful.

Scârbit și obosit, patronul îmi aruncă un:

-Pneumonie? Cancer? Dă-le dracu’! Și dacă mergi mâine la spital, tot aia e. Stai aici!

-Nu. Nu e asta. Mă înșală nevasta.

Se oprește din citit ziarul, își lasă ochelarii pe nasul borcănat și vine spre mine. Are o lacrimă? Este… umanoid? Ca să vezi! Mă îmbrățișează și îmi zice să stau jos.

Eu nu vreau să stau jos. Vreau doar să plec acasă și să îi surprind în copulație, apoi să le fac poze și să divorțez.

-Îmi pare rău, prietene! Este îngrozitor.

“Prietene”? Asta e nouă. Plânge două minute pe umărul meu, apoi mă eliberează.

-Fugi, fugi și repară-ți familia!

Aproape că nu îmi vine să cred că este atât de prost.

-Domnule, îndrăznesc ceva, îi spun la plecare. Aveți cumva un telefon mai bun? Al meu face poze extrem de proaste.

-Orice!

-Știți, probabil voi arunca cu el în ea, mai bine nu… o să se spargă.

-E al tău!

-Nu se…

-Insist!

barbat in varsta

Parchez mașina la câteva sute de metri de casă, cam în dreptul băcăniei. Dacă aș parca sub geam, m-ar vedea imediat.

-Hei, bătrâne! urlă Băcanul. Ai albit de tot!

Nu sunt bătrân, am doar 58 de ani.

-Ce-ți face soția cea frumoasă?

Soția mea are mai puțin de 30 de ani, este zveltă, cu sâni frumoși în formă de portocale și părul lung.

Nu o mai iubesc. Vreau să divorțez de ea de câțiva ani, dar nu intenționez să îi dau jumătate de casă. Am rămas cu ea de pe vremea când aveam firma mea, eram prosper, iar ea îmi era secretară.

-Acum? Ce face soția acum sau în general?

– Ăăăă… nu știu, întrebam doar așa. Acum.

-Acum este în plină copulație, nu știu exact poziția, dar mă înșală cu un vecin. Probabil că au început acum o oră, iar acum sunt la actul doi sau trei. O să se grăbească puțin, pentru că într-o oră ar trebui să ajung eu și vrea să facă și curat.

Băcanul se uită o siderat la mine, apoi sare din spatele tejghelei, întoarce semnul cu OPEN de pe ușă și mă trage înăuntru în magazin.

-Bătrâne, îmi pare extrem de rău! Nu știu ce să îți spun, trăiești momente cumplite. Asta, bătrânețea…

-Nu sunt bătrân!

-Sigur, da…

Îl las să îmi bocească două secunde, ținându-mă în brațe și spunându-mi cât sunt de tânăr, de viril, că femeile sunt curve și că eu o să-mi refac viața cât ai zice pește. Nu știe deloc să joace teatru.

Mă strânge atât de tare în brațe încât îmi vine pe gât pateul de la prânz. Și ciorba de ieri.

-Nu știu ce să mai zic, te pot ajuta cu ceva?

Nu pot să cred cât de drăguț a devenit deodată.

-Nu, nu e mare lucru. O să rup o floare din grădină și poate găsesc niște bomboane, o cutie mai ieftină. Voi merge la ea și încerc să ne refacem viața.

De fapt, o să o omor! Dacă aș avea o armă sau ceva… Urăsc procesele de divorț lungi.

Băcanul se repede să ia un coș de răchită, apoi începe să îndese în el: o sticlă cu vin roșu, un cozonac, bomboane, brânzături fine, ciocolată, două pahare fine de cristal, cu picior înalt….

-Nu am bani! îi spun.

-Bani? E un cadou, bătrâne, pentru voi!

-Două pahare? Am crezut că e cadou pentru ei.

Acum copulează și o să îi întrerup…

Mai pune repede un pahar de cristal în coș. Ies, după ce mă mai îmbrățișează o dată, mă sărută pe frunte și mi-l dă pe băiatul care făcea curățenie să care coșul.

Pe drum, puștiul mă întreabă:

-Ce faceți cu sănătatea? Cum mai merge?

-Cancer, îi spun simplu.

-E, trece, îmi răspunde senin. Și unchiul meu a avut cancer, și bunica. Până la urmă toți murim de o moarte!

Înțelept acest tânăr.

-Dar nevasta? Tot așa… tânără?

-Da, nu a îmbătrânit foarte mult de când ai văzut-o, de săptămâna trecută.

-Avea fustă scurtă roz și codițe.

-Da. Mă înșală! Chiar acum este sub alt bărbat, un vecin. Sau deasupra lui. Sau, și mai rău…

Puștiul lasă coșul jos, pe trotuar, și mă cuprinde de braț.

-Nu îmi dați această veste! Cred că sunteți devastat!

-Nu. E normal să mă înșele, e mult mai mică decât mine, frumoasă. Iar eu, cu toate bolile… În plus, am pierdut puțin șirul cu ce se mai poartă, poziții, stiluri de copulație, etc, etc…

-Nu îi mai zice nimeni acum copulație, dar simt nevoia să vă strâng mâna.

Îmi scutură de trei ori brațul drept, aproape de a mi-l rupe. Băiatul ăsta e numai mușchi!

-Mulțumesc. Cred că am întârziat. Aș vrea să îi surprind exact când copu… cum se zice acum?

-Sex. Babardeală.

-Aș vrea să îi prind când fac sex sau babardeală. Nici nu știu cât e ceasul.

-Este… Știți ce? Luați vă rog ceasul meu, ca să vedeți exact cât este. Nu îl vreau înapoi, aveți mai multă nevoie decât mine de el. E de la bunicul, are limbile de aur și…

-Nu aș putea…

-Nici să nu vă gândiți! E al dumneavoastră acum.

Sunt în intersecția din fața casei și mă joc cu telefonul șefului, care a devenit al meu. Nici nu știam că există telefoane atât de complexe! La câțiva metri în spatele meu gâfâie băiatul de la magazin.

-Chiar nu vrei să te ajut? îl întreb de complezență.

Îi este greu, se vede cu ochiul liber. Între timp am adunat de pe drum:

-flori de la doamna cu taraba din colț,

-medicamente de la farmacistă,

-o ramă nouă de ochelari,

-ceaiuri de slăbit,

-tampoane pentru doamna,

-lenjerie sexy,

-câteva tricouri și alte haine care mă fac să par mai tânăr,

-multe fructe și legume care să mă mențină în formă,

-cereale,

-prezervative,

-și un laptop.

Toate gratis.

-Nu, mă descurc! zice puștiul. Merg la sală.

L-am rănit în orgoliu.

În mijlocul intersecției este polițistul. Își scoate șapca cu un gest de cântăreț rap și mă salută.

-Hei, hei, hei, lume nouă! Ce vă face soția cu decapotabilă roșie?

-Hei, hei, hei! încerc să îl imit. Ce să facă? Chiar acum face sex sălbatic cu un vecin. Babardeală!

Polițistul lasă mâinile jos și vine spre mine.

-Haideți să traversăm împreună strada.

-Pot să… singur. Am mai făcut-o.

Pe trotuar, îmi povestește că viața e nedreaptă, că lumea e rea și că, uneori, îți vine să îți iei viața. Dar nu merită. În timp ce toate mașinile stau nemișcate în intersecție.

A ajuns la concluzia că dacă te înșală o curvă nenorocită, mai bine te faci polițist.

-Așa îți găsești menirea. Și, într-o zi, îți găsești și sufletul pereche, sunt convins! Așa cum am găsit-o eu pe Florica. Trebuie doar să ai răbdare câțiva ani!

-Am cancer. Nu mai trăiesc câțiva ani.

-Are cancer, întărește și băiatul de la magazin.

Polițistul se schimbă brusc la față, își aruncă chipiul de pământ și începe să urle:

-Fu*u-i mama ei de viață nedreaptă! Băga-mi-aș p**a în ele de femei! Să le *****și să le ***, în piz** și în mor*** neamurilor lor. Și să le ******* și să le ****.

Înjură cu patos și cu bale timp de cinci minute. Nici nu știam că în limba română există atâtea cuvinte care să definească organele genitale masculine și feminine.

-Să le ia dracu’ de târfe și de zdrențe și să le fu*. Exact cum am pățit eu la 20 de ani! E isteric.

-Vă mulțumesc pentru încurajări, îi spun timid.

Băiatul zăcea culcat pe trotuar, sub maldărul de haine, tampoane și alimente. În dinți are două cămăși și o pungă cu roșii, dar îmi face semn că e OK.

-Trebuie să plec.

-NU! Nu plecați așa, mă oprește urlând. Trebuie să terminăm odată cu curvele! Aceste abuzuri nu trebuie să se mai întâmple niciodată. Nu cât sunt eu pe Pământ. Luați pistolul meu!

Îmi pune în brațe pistolul.

-Are două gloanțe!

-Știți, eu nu… Nu am tras cu arma niciodată.

-Vă mai dau patru. Acum aveți șase! Important e să îl împușcați mai întâi pe el ca să nu riposteze, apoi pe ea. Nu vă apropiați prea mult și, dacă nu reușiți, mă chemați pe mine. Las intersecția și vin, fu*u-le în gură de rapandule.

Îl las înjurând femeile în general și pe una, Iubi, în special. Rămân cu curiozitatea de a afla ce înseamnă ”rapandule”, dar o să îl întreb mâine. După ce o omor.

Lipesc urechea de ușa apartamentului. Geme. Cu mine nu a gemut niciodată atât de tare.

O deschid ușor. Cam scârțâie. Dar sunt atât de prinși de copulație, încât nici nu mă bagă în seamă.

Îl rog pe băiat să lase bagajele lângă ușă și să plece.

-Mult succes, domnule!

Mă așez pe scaun lângă ușă, în bucătărie, și îi privesc prin crăpătura ușii minute bune. Am pistolul îndreptat spre capul lui.

A rămas la fel de frumoasă, acum îmi dau seama de când nu am mai văzut-o goală și transpirată.

Interesantă tehnica puștiului. Și eu, acum 30 sau 40 de ani, reușeam chestii asemănătoare.

Mi s-a făcut foame, așa că încep să rup din cozonac, în timp ce țin pistolul când spre el, cand spre ea. Și sete. Vinul ăsta roșu al băcanului merge de minune cu brânzeturile!

Îi privesc. Mi se pare foarte interesant cum desenează el opturile pe corpul ei.

Oooo, Doamne! Ce e… AIA MARE? Acum înțeleg de ce mă înșală.

El pare foarte simpatic și frumușel. Dacă nu aș vrea să îl omor chiar acum, aproape că aș intra în vorbă.

Incredibilă poziție! Nu mi-am dat seama că un bărbat și o femeie pot sta în poziția asta. El stă în picioare și o ține atârnată de glezne, ea cu capul în jos…

Îmi scot un carnețel și îi desenez, în timp ce mușc dintr-o ciocolată. În următoarea jumătate de oră umplu caiețelul cu desene.

Kamasutra este atât de supraapreciată! Băiatul ăsta le-ar da oricând lecții autorilor. Aș vrea să pot vedea puțin mai bine.

Mă uit la grămada de bagaje de lângă ușă. Nu am avut atâta mâncare și haine în viața mea! Gratis!

Iar astăzi cunoștințele mele despre sex s-au îmbunătațit considerabil. În 58 de ani nu am învățat atâtea lucruri ca în ultimele 40 de minute.

Inutil să vă mai spun că am inventat cancerul ca să pot pleca mai devreme de la serviciul ăla plicticos.

Mă uit la ea. Nu o mai iubesc de ani buni.

Îmi dau jos verigheta. O să fie ultimul lucru pe care o să îl vadă înainte de a muri.

O omor!

Îi țintesc capul.

Ce fac? Am înnebunit?! Ce m-a apucat?!

Bag pistolul în pantaloni și mă ridic ușor de pe scaun. Încep să car, rând pe rând, pe hol, toate sacoșele.

Și credeți-mă, e de muncă!

Apoi închid ușor ușa apartamentului, nu înainte de a mai desena în caiet o poziție. Ah, trebuie să ung ușa asta! Sper că nu m-a auzit!

Chem liftul și înghesui tot în el.

Sunt jos, în fața blocului. Sun la interfon.

-Alo, iubito, eu sunt. Ce faci? De ce gâfâi așa?

-Aaaa, aaah, aaa… fac curat.

-Bine, iubito. Te mai las să strângi prin casă, apoi urc și eu cu bagajele. O jumătate de oră îți ajunge?

Fragment din volumul “Toate titlurile bune au fost date”. Cartea poate fi comandată aici

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cum mai iubește un prost

Săpunul, moartea pasiunii

Uneori nici nu vreau să mă uit la pensionarii ăștia

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
42,294 views

Your tuppence

  1. Pisicutza / 28 December 2016 7:58

    Exceptional articolul. Surprinde exact esenta relatiilor dintre barbatii mai in varsta cu sotii tinere. Ma gandesc ce o fi in capul acestora cand sunt bagati in seama de tot felul de panarame dintr-astea care le sucesc mintile pana cand unele sunt chiar luate de nevasta. Si, invariabil, acesta e fianalul, ei inselato de catre neveate cu cate unul de varsta lor (a nevestelor), iar babaciunilor nu le ramane decat sa se resemneze, si, dupa caz, sa o ia in tragic sau sa faca haz de necaz

    Thumb up 5 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro