Prima terapie în apă

Catchy

8 August 2017

„The river that flows in you also flows in me.”

Kabir

Fiecare întâlnire cu un mentor a însemnat pentru mine o nouă etapă în evoluția mea personală. Am descoperit noi moduri de a explora infinitatea lumii mele interioare, m-au sprijinit să îmi dezvolt abilități pe care nu bănuiam că le am. Aici vreau să vă povestesc despre Daisy, mentorul pe care l-am cunoscut în vara lui 2015.

Daisy, ca și mine, este mamă și terapeut. Spre deosebire de alți mentori, mi-a vorbit fără cuvinte și fără gesturi. În momentul în care am cunoscut-o, mi-a transmis profunzimea poveștii ei de viață. Daisy a avut cancer și și-a pierdut copilul la naștere. A avut norocul să cunoască o echipă de specialiști care au tratat-o și a învins cancerul. Această experiență a izolat-o de familia și de prietenii ei pentru că a venit cu o alegere personală. Daisy nu a mai plecat de lângă oameni și a ales să rămână în centrul din Marea Egee, unde își petrece fiecare zi tratând copii cu nevoi speciale. Da, Daisy este delfinul care după ce a fost tratată nu s-a mai întors în mare.

Nu am căutat în mod special întâlnirea cu Daisy. Am plecat spre centrul din Marea Egee cu curiozitate, dar fără mari așteptări. Pe drum mă gândeam că lumea acvatică m-a fascinat dintotdeauna și bineînțeles că fiecare plecare la mare era un motiv de bucurie. Deși am oroare să am apă în urechi, în momentele în care ajung la Marea Neagră să înot mă bucur ca un copil care ajunge înapoi acasă. Auzisem despre delfini destul de multe povești interesante, știam că sunt inteligenți și despre beneficiile undelor lor acustice, despre legăturile lor sociale și despre relațiile pe care le stabilesc. Delfinii se numără printre puținele animale care pot lega prietenii.

Citeam odată despre faptul că undele noastre cerebrale intră în rezonanță cu frecvența undelor transmise de delfini atunci când suntem în preajma lor. Activitatea normală a creierului nostru se produce sub unde beta și atunci când venim în contact cu delfinii, undele pot intra pe frecvența alfa care au legătură cu relaxarea, cu performanțe deosebite, cu starea de visare lucidă și mai pot intra pe frecventa undelor theta care au legătura cu starea meditativă. Stările alpha sunt acele stări în care în viața de zi cu zi avem inspirație, ne vin idei când facem duș sau conducem, acele momente de Aha!.

Delfinii folosesc sonarul lor/ultrasunetele ca să scaneze lumea din jurul lor. Medicii folosesc ultrasunetele ca să stabilească diagnostice, să distrugă cataracte, pietre la rinichi și altele. Sunetele, în general, pot influența corpul nostru, iar energia ultrasonică pe care delfinii o folosesc se pare ca este mai puternică de patru ori față de medicina zilelor noastre. Apa este mediul prin care aceste unde sunt transmise este de 60 de ori mai eficient ca aerul.

Terapie_craniosacrala_in_apa_Simona_Nicolaescu
Terapie cranio-sacrală în apă, cu Simona Nicolaescu

Dacă luăm în calcul că noi suntem făcuți 80% doar din apă, inclusiv lichidul care curge de la creier prin măduva spinării, și corelăm cu imaginea în care aruncăm o simplă pietricică în apă, producând foarte multe unde în jur, atunci ne este mai ușor să înțelegem ce efecte pot produce delfinii în propriul nostru corp.

În anul 1996, dezvoltatorul terapiei cranio-sacrale, doctorul John Upledger, a inițiat un proiect prin care urmărea efectele terapiei aplicate într-un mediu acvatic, în care erau prezenți și delfinii. Acest studiu își propunea să testeze beneficiile terapeutice din interacțiunea om-delfin. Grupul de test era compus din copii de 5-12 ani, cu diferite diagnostice, precum durerea cronică, traumatisme ale creierului și accidente ale coloanei vertebrale. Fiecare pacient a beneficiat de două tratamente a câte patru ore care constau sesiuni în apa și pe masă. Răspunsul a fost pozitiv și semnificativ, având ca efecte reducerea durerii, relaxare generală crescută, reducerea hipertonicității, ușurința în respirație, un somn odihnitor, crescând flexibilitatea.

Așa s-a născut una din cele mai blânde terapii, folosindu-se mediul acvatic.

La prima întâlnirea cu Daisy, primul lucru care mi-a venit a fost să îi pun mana în dreptul inimii. M-a primit cu multă deschidere și s-a lăsat pe spate de bucurie și a stat asa, cu mâna mea conectată la inima ei. Îi simțeam inima foarte mare. De fapt, simțeam că inima ei cuprindea toată lumea din jur. Lacrimi au început să curgă. Lacrimi de bucurie, cu sentimentul că mă întorc ACASĂ. Abia după un timp mi-am dat seama că și colegii mei de grupă simțeau același lucru. Fiecare își urma lacrimile către propriul ACASĂ interior.

Apoi, am devenit pe rând pacienți, câte trei terapeuți susțineau câte un pacient care era întins pe spate în poziție de plută, iar Daisy venea din când în când la câte un grup de lucru, ca și când asista.

Când a venit rândul meu să fiu pacient, am intrat treptat într-o stare de relaxare. În prezența lui Daisy și a terapeuților cranio-sacrali, nici nu mi-am dat seama când urechile mele s-au umplut de apă. Ciudat, de data asta, acest lucru nu mă deranja. După starea de relaxare profundă a venit tremurul. Am aflat că este normal să simți acel frig în momentul în care corpul se descarcă. Îmi amintesc starea că doream să fug undeva, îmi era din ce în ce mai frig. Frigul a venit cu tristețe. O mare și imensă tristețe, ca și când toată tristețea din lume se abătuse asupra mea. Am izbucnit în plâns. Știam din terapiile anterioare că este firesc și m-am lăsat în voia exercițiului. Plânsul a devenit mai liniștit după o vreme, apoo s-a domolit și a fost înlocuit de liniște. Nu cred că îmi mai simțisem vreodată corpul și mintea atât de liniștite. O pace deplină s-a instalat în ființa mea. Am rămas minute în șir cu capul în apă, ca și când aceea era lumea mea.

În lucrul cu ceilalți terapeuți și cu Daisy, am fost martoră la diferite transformări emoționale și fizice ale celor cu care lucram în apă. Pentru toți, trăirile sunt intense și au efecte pe termen lung.

Terapia cranio-sacrală în apă mi-a adus conectarea cu un sine profund, în relație cu tot ce mă înconjoară, oameni, plante, animale, Univers.

Guest post by Simona Nicolaescu



Citiţi şi

Până la urmă, de la ce pornise totul?

Poveste despre violența domestică

De ce bărbații au nevoie de trei femei și nu doar de una

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,544 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro