Primul lucru de care trebuie să te apuci când trăiești o despărțire

Laura Baban

10 August 2016

laura babanȘtiu că doare. Doare înzecit, doare albastru înghețat, doare cu ecou. Toate amintirile s-au trezit acum și-și cer porția la durere. Ai fost atâta timp a lui, iar acum îți ești doar a ta. Și nu știi ce să faci cu tine. Ai fugi dacă ai putea, dar n-ai cum să te lași în urmă. Ai zbura, dar ești lipită de tot ce-ai trăit. Durerea pe care o simți ești tu. E acolo, în mijlocul pieptului, apasă uneori mai greu, uneori mai surd, alteori arde pâlpâind pe dinăuntru. S-a întins ca o umbră peste toată viața ta. Nimic nu se mai întâmplă fără să vezi vălul despărțirii prin care treci. Ca o casă în care într-o cameră cineva a lăsat deschis un radio. Și-l auzi. Și-l auzi. Și-l auzi.

Știu că doare. Dar o să treacă. O. Să. Treacă. O să tacă. Durerea.

Draga mea, n-ai încotro decât să te vindeci. Să-ți trăiești durerea până la capăt, ca un pahar de medicament pe care, ca să te faci mai bine, trebuie să-l dai pe gât. Și nu merge decât cu înghițituri mici, noduroase, sfredelitoare. Are un gust mizerabil, aspru, dar face bine. Ai încredere. Caută punctele propozițiilor neterminate din povestea ta. Încheie conversații, încheie amintiri, încheie de formulat răspunsul tuturor întrebărilor. Știu. Ai multe întrebări, asta doare cel mai tare. Ele apasă cel mai greu.

laura baban poza

©Andrei Melinte Photography

Dă-ți timp. Ai să găsești răspunsuri în oamenii care te iubesc. Oamenii care te-au iubit și înainte să-l cunoști pe el, oamenii care te iubesc și după ce relația voastră s-a frânt. Ai să găsești răspunsuri în vorbele mamei tale, ale tatălui tău, ale prietenei celei mai bune, ale fratelui, ale profei de chimie din liceu, ale bunicii, ale vreunul scriitor care, deși nu te cunoaște, îți vorbește printr-o hârtie. Ai să găsești răspunsuri într-o melodie, ai să găsești răspunsuri în bucuria cu care cățelul tău face aceleași lucruri ca și până acum, inconștient de furtuna din viața ta, ai să găsești răspunsuri într-un film, într-un cuvânt, într-o cutie de acrilice, într-o plimbare într-un parc oarecare. Asta e primul lucru de care trebuie să te apuci când trăiești o despărțire. Să-ți găsești răspunsurile, ca să poți trece mai departe. ”Closure”, i-a spus englezul. Și-ai să vezi, unele nu vor avea nicio noimă, altele nu vor fi foarte clare și câteva nici nu le vei putea înțelege pe de-a întregul. Acum. Ia-le ca atare. Cândva, vei pricepe clar, simplu: tot. Dar dă-ți timp.

Despărțirile dor. Nu știu câți ani ați fost împreună, nu știu ce s-a rupt în voi, nu știu ce ziduri au crescut între toate răsăriturile și apusurile pe care le-ați împărțit. Dar știu că, în timp, nu va mai conta. Ai crescut. Acum ești un copac un pic mai înalt, un pic mai vânjos, cu rădăcinile un pic mai puternice. Nu te mai ating aceleași vânturi, nu-ți mai pasă la fel de mult dacă plouă, nu te mai îndoi ca să miroși orice floare. Și, cel mai important, acum ești mai aproape de soare. Va veni o zi în care te vei uita în urmă, și, la umbra crengilor noi care ți-au crescut, îți vei admira scoarța trunchiului. Și-n interior, cercurile-ți vor trăda toate încercările care te-au perpelit, dar peste care ai trecut. Cu bine. Deasupra tuturor durerilor a crescut un țesut protector, o scoarță puternică, frumoasă, cu mici crestături imperfecte. Numai tu vei ști ce-i dedesubt. Căci ai să vezi, asta înseamnă despărțirile, un răgaz în care să stai de vorbă cu tine însăți. Să te cunoști. Să te înțelegi. Să te iubești.

Îți promit. Va veni o zi în care îi vei da dreptate lui Marin Preda. ”Ce este o despărțire? O simplă separare de corpuri.” Și omul pe care l-ai iubit nespus va deveni un simplu corp. Căci nu ți-a fost gară. Nu ți-a fost țărm. Nu ți-a fost farmec. N-a fost el, deși ai fi vrut să fie. Deși erai sigură că e. Însă, îți spun, Omul tău nu te-ar fi rănit niciodată atât de mult. Omul care-ți va fi gară, țărm, farmec, echilibru, soare, meterez și dimineață, omul acela e undeva în lume. Mama îmi spunea mereu când mă vedea în relațiile greșite: ”Și dacă omul potrivit pentru tine e lângă tine, dar nu poți fi cu el pentru că ești a altcuiva?”

Haide, odihnește-te, ridică-te și pornește mai departe. Dă-ți timp. Și-ai să vezi că într-o zi, toate astea vor păli în fața minunilor care te așteaptă. Îți promit.

Pe Laura o puteți găsi cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Îl uitasem. Până într-o zi…

Iubirea asta…

“Nimic nu vine ușor în viață, nu există plăcere fără durere”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
53,405 views

Your tuppence

  1. Roxana / 15 May 2017 15:23

    Am un suflet. Asta am aflat acum aproape zece ani, după ce am dat zdravăn cu fundul de pămînt. Dar pînă atunci nici nu-mi pot imagina cum am trăit.
    După ce am descoperit că am un suflet, am descoperit că și alții au, unii mai bun, alții mai rău, unii mai slab, alții mai puternic. Cînd am făcut cunoștință cu sufletul meu, habar n-aveam ce fel de suflet era, nu știam ce etichete să-i pun, unde să-l încadrez, dar mai ales ce să fac cu el. Pînă una alta, cînd am făcut cunoștință cu el, ajunsesem în cel mai de jos moment al vieții, eram praf. Nu-mi amintesc dacă mai știam atunci cum mă cheamă.
    Că era urît, era puțin spus, era schilod, era speriat, pe alocuri era găurit, în alte părți avea țesătura rărită și roasă, era pătat, plin de vînătăi, cu răni hîde, deschise și sîngerînde. M-am speriat îngrozitor, am încercat să-l ignor, dar de ce îl ignoram mai mult, de ce se băga mai abitir în ochii mei.
    Încetul cu încetul, am făcut cunoștință cu el. A fost o luptă crîncenă între mine și el, eu încercînd să-l evit, el încercînd să spună ce avea de spus.
    Mi-am luat inima în dinți, și l-am lăsat să-mi povestească. Cîțiva ani a avut de vorbit și povestit. Au fost ani în care am plîns alături de el, în care l-am înțeles și l-am susținut. Apoi au urmat ani de reparații: cîrpit, iertat, peticit, încurajat, pansat, scos pete și vinovății, alintat și răsfățat.
    Acum îl iubesc enorm. Tot urît e, plin de cicatrici și petice, dar e cel mai frumos suflet. E plin de iubire și afecțiune, de atenție și grijă, de tandrețe și înțelegere, și mai ales de iertare. Mi-e tare drag să stăm doar noi doi de vorbă, să povestim, să visăm și să ne imaginăm tot felul de lucruri extraordinare.
    O singură problemă a rămas: s-a ascuns după un zid de gheață. Văzut din afară pare dur, rece, puternic și învingător. Dar știu că își dorește ca, din cînd în cînd, să plîngă, să fie ținut în brațe și alintat. Poate…

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply
  2. Paul Ciprian / 6 February 2017 19:31

    Si eu pot sa spun ca doare! Dupa 15 ani de cansicie…
    Ce faci insa daca nu ai unde sa gasesti raspunsuri? Daca nimeni nu ti le poate oferi? Daca universul tau este EA?
    Eu nu pot sa renunt. Iar daca voi fi nevoit…probabil voi renunta si la mine!
    Doamnelor, dati-mi voie sa ma alatur durerii dvs. Din postura celui inselat!

    Thumb up 4 Thumb down 2
    Reply
  3. maria cosette / 7 January 2017 23:31

    Doare. Ce va doare? Sa va doara acum in momentul cand viata nu este conditionata de liniutele in care e implicat dragul de el, sa va doara in momentul cand va respinge involuntar, sa va doara cand priveste intens in ochii ei (aia, care o fi ea), sa va doara cand minte si voi stiti asta. Nu asteptati sa si aflati adevarul despre adevaratele miscari de iris ale domnului. In rest … bravo lui. Per total … sunt vulnerabili. Profitati de asta daca va stiti cand.

    Thumb up 1 Thumb down 3
    Reply
  4. Andreea / 28 September 2016 20:46

    Doare și încă ce doare! Mă doare ca mi-a făcut sufletul sa plângă, mă doare ca eu plâng, mă doare ca nu vreau sa renunț, mă doare ca o sa renunț. ..
    Atât a fost sa fie, nu mai suport durerea.
    Sunt puternica, voi face ce e mai bine pentru mine , pe mine mă iubesc mai mult.
    O sa fie bine!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 1
    Reply
  5. Amorfa / 28 September 2016 12:33

    Laura, doare. Iti citesc randurile si doare ca dracu’. Scuza-mi impolitetea.
    Inca nu suntem despartiti, dar nu stiu daca se va putea evita. Doare si sunt rupta in doua. Daca nu el e omul meu, tot ce sunt cade intr-un hau. Si da, rational vorbind stiu ca toate trec, ranile se vindeca, ca nu depindem de altii, ca suntem noi prin noi insine. Dar doare

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro