Primul mesaj

3 May 2018

 Girl, you have some big shoes to fill! ((n.red.: va fi greu să-i iei locul)

– Era frumoasă?

– Poți spune și așa.

– Înseamnă că a iubit-o mult.

– Nu pentru că era frumoasă. Sau nu numai pentru asta. Deși..

– Deși?

– Au trecut câțiva ani buni de când a pierdut-o. Ar fi trebuit să se vindece…

– De parcă ar fi o perioadă de valabilitate a doliului…

– Da, ai și tu dreptate. Oricum, să ai grijă.

– Nu am de gând să îi iau locul.

– Nici n-ai avea cum.

– Nu asta am vrut să spun.

– Da, știu. Dar să ai grijă.. de sufletul tău.

– Să nu mă rănească cu suferința lui?!

*

– Radule, o duci te rog și pe Alice?

– Da, nicio problemă. E loc în mașină.

*

cuplu strada noapte

– Pe tine unde vrei să te las?, o întrebă pe Alice după ce-i lăsă pe Raluca și Tudor în Rosetti.

– Poți să mă lași la Universitate.

– Stai pe bulevard?

– Nu, pe Doamnei.

– Atunci, fac rondul la Universitate, să te pot lăsa chiar în fața casei. E târziu..

– Cum vrei..

După ce făcu rondul la Universitate, o luă pe bulevard și apoi făcu dreapta pe Doamnei.

– La ce număr să opresc?

– După ce treci de Victoriei.

– Deci pe Eforie… După Cinematecă?

– Da, puțin mai jos.

Opri în fața blocului, apăsă butonul de avarie și opri motorul. Se pregătea să coboare din mașină.

– Ce faci? îl întrebă.

– Te conduc.

– Aici locuiesc.

– Da, dar e târziu.

Coborâră din mașină, Radu urmând-o până în fața intrării în clădire. Ea scoase cheile și, înainte de a deschide, se întoarse spre el pentru a-i mulțumi și a-și lua la revedere.

– Te conduc până la ușă.

– Dar chiar nu este nevoie.

– Insist!

– Ce crezi că ar putea să mi se întâmple până sus?

– Nu știu. Dar nici n-am vrea să aflăm.

– Mi se pare o copilărie.

– Mie nu. E aproape 3 dimineața.

– Lumea doarme la ora asta.

– Lumea bună…

Deși dominată de un sentiment de neliniște, cedă băgând cheile în yala ușii de la intrare și deschise, intră și porni spre lift.

– La ce etaj?

– La 3.

– Putem să o luăm pe scări.

– De ce?

– Dacă s-ar opri curentul sau s-ar bloca liftul, la ora asta… până s-ar interveni…

Se mai liniști puțin, realizând că nu avea de gând să-i facă avansuri sau nu are de gând să se autoinvite la ea la ora asta.

Urcară în liniște cele trei etaje.

– Ei bine, aici locuiesc, îi spuse descuind ușa apartamentului. Îți mulțumesc.

– Nu ai pentru ce.

– Bănuiesc că acum poți pleca liniștit. Sau vrei să verifici dacă e totul ok și în casă?, gândi încă puțin agasată de insistența lui.

– Noapte bună!

Îl privi contrariată încă de atitudinea lui, părându-i rău că se purtase atât de rece cu el, iar fiind atât de grijuliu și bine intenționat

– Acum este rândul meu.

Se opri, încercând să înțeleagă ce vrea să spună.

– Te rog să-mi trimiți un mesaj că ai ajuns cu bine acasă.

Radu zâmbi, amuzat.

– Nu e același lucru..

– De ce nu?! Crezi că scara unui bloc este mai periculoasă decât strada la o oră atât de târzie din noapte?

– Poate că ai dreptate…

– Noapte bună!

– Noapte bună!

Închise ușa în urma ei, realizând în următoarea secundă că nu avea cum să-i trimită un mesaj. Nu îi știa nici numărul de telefon, nici ID-ul de Facebook sau Instagram. Iar la ora aceea nu mai putea suna pe nimeni să le afle. Ridică din umeri și intră în sufragerie. Se dezbrăcă și se băgă imediat în pat, frântă de oboseală. Închise ochii și simți cum începe să adoarmă. După doar câteva minute auzi sunetul mesageriei. Pipăi noptiera până găsi mobilul, fără a aprinde veioza și butonă până ajunse la mesajul care venea de la un număr pe care nu-l avea în agendă: „Am ajuns cu bine. Noapte bună!”.  Stătu puțin, privind la micul ecran strălucitor, după care butonă cu un deget: „Noapte bună!”. Zăbovi încă două trei secunde, respiră adânc și apăsă butonul send.

*

La ora opt și jumătate îl trezi soneria mobilului. Îl opri, se întinse, după care privi din nou la ultimul mesaj primit. „Noapte bună!”. Îi răspunsese. Oare asta însemna ceva? De ce îl rugase să îi scrie după ce ajunge acasă? O făcuse în semn de recunoștință că o condusese până la ușă? Sau…?? Mai stătu pe gânduri timp de câteva minute, după care lua din nou mobilul în mână și tastă: „Bună dimineața!” și trimise mesajul Aliciei. Apoi așteptă privind ecranul impasibil. Un minut, două, trei… Nimic. Noaptea trecută îi răspunsese imediat. Cine știe, își zise, poate nu s-a trezit încă. Desigur, se liniști realizând că e duminică și ea n-ar avea niciun motiv să se trezească atât de devreme. Puse mobilul înapoi pe noptieră și merse la baie, să-și facă toaleta de dimineață. Câteva minute mai târziu reveni cu un prosop înfășurat în jurul taliei și, înainte să pună ceva pe el, verifică mesageria. Doar el se trezise atât de devreme… Se întristă puțin, propunându-și totodată să nu mai aștepte niciun răspuns din partea ei.

*

Se trezi aproape de prânz, simțindu-se suficient de odihnită și bine dispusă. Își făcu un duș, după care porni cafetiera, aruncă două felii de pâine în prăjitor și scoase din frigider un ou, o bucată de brânză și niște roșii. Așteptă să se încingă bine tigaia, mai scoase din frigider încă un ou, le aruncă pe amândouă în uleiul sfârâitor și se duse să-și ia mobilul de pe noptieră, să înceapă ziua cum se cuvine… Mesageria îi indica un mesaj nou, necitit. Zâmbi și apăsă ecranul pentru a-l citi. „Bună dimineața!”. Zâmbetul i se prelungi, luminându-i toată fața. Cineva a dormit bine azi noapte, își zise. Lăsă mobilul lângă cana de cafea, își luă micul dejun pe îndelete, după care răspunse mesajului matinal primit de la el: „Bună ziua!”.

*

Gata îmbrăcat, apucă de pe măsuța din sufragerie mobilul, îl aruncă în buzunar fără să-și mai verifice mesajele, luă cheile și, înainte de a deschide ușa de la intrare auzi obișnuitul bing-bang făcut de mesagerie. Scoase mobilul și butonă până deschise mesajul: „Bună ziua!”. Îi răspunsese! Zâmbi bucuros, ieși din casă și încuie ușa în urma lui. Afară era o zi frumoasă de iarnă, cu mult soare, din care se întrezărea scrierea unui nou capitol al vieții sale.

Guest post by Anna Marinescu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Despărțiri (6) – „Ceea ce nu te omoară, te întărește” – o oribilă capcană

Trebuia să aleagă

N-am știut niciodată să consolez un bărbat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,434 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro