Protestăm, dar ştim ce vrem?

Mihaela Cârlan

16 January 2012

Şi pe mine m-a luat valul, m-a stârnit mirosul unei schimbări îndelung aşteptate şi m-am dus în Piaţă. Cu emoţie şi juvenil entuziasm. Două seri la rând. Am dat ture, am studiat feţe, am vorbit cu lume de tot felul, pentru că de tot felul şi era. Dar nu mă mai duc până nu iau o pauză de mulţime, de televizor, de facebook, de telefon, să şăd oleacă şi să cujet ce vreau eu.

Dragi mi-s protestele cu cauză bună, gata-s să-mi pun ideile şi vocea la bătaie, nu fug de primul rând şi n-am nimic împotriva lozincilor, chiar ne-clasice. Strig cât mă ţin puterile dacă au mesajul care coincide cu ceea ce vreau şi eu. De-mi-si-a! e mai puţin contondentă decât Jos!, că nu trimite cu gândul la KO, dar strig şi Jos! dacă asta este ceea ce vreau. De acord şi cu Ho-ţii!, că n-oi striga de-va-li-za-to-rii!, şi cu Min-ci-no-şii!, că e mai popular şi mai de impact decât demagogii. Dar rimele vulgare… Iar sicriul şi crucile au, după mine, un mesaj de-o violenţă egală cu aruncatul pietrei. Uite de-aia cred că felul nostru de a protesta este infantil, prin asta voind a zice că mulţi suntem ne-crescuţi. Cum ne-copţi suntem şi când ţinem în mână foi pe care sunt scrise abstracţiuni “anticipate, comasate…”, dar cerem lucuri foarte concrete – locuinţe, locuri de muncă sigure, salarii mai mari, pensii mai mari, condiţii de viaţă decente, siguranţa zilei de mâine…, uitând vorba că şi Dumnezeu dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă.

Că a fost lipsa de exerciţiu democratic a pensionarilor de azi (trăiţi de două ori pe-atât în comunism şi care s-au adaptat mai greu sau deloc), că a fost lipsa de minime cunoştinţe despre cum funcţionează un stat de drept a generaţiilor care s-au ridicat spre maturitate chiar în aceste două decenii şi de aceea au putut fi mai uşor păcălite de demagogie şi populism o dată, hai, de două ori, e de înţeles. Dar să treacă 21 de ani de orânduire capitalistă dezorânduită şi sălbăticită tocmai de lipsa vredniciei de-a realiza şi sancţiona răul înainte de-a se înrădăcina, prin miting de protest, grevă ori prin vot, mie, una, mi-e de-ajuns ca să vreau să prind şi altceva în România până mor. Şi m-aş mai duce doar la un miting la care s-ar scanda “Cine ştie, să voteze! Cine nu, să nu mimeze!”. Că uite unde am ajuns…

Paranteză: Votul inteligent nu este discriminatoriu, pentru că oricine şi-ar dori şi-ar putea (re)căpăta dreptul de a vota cu un minim efort – trecând un examen prin care să facă dovada că are habar, nu la nivel academic, de Constituţie, de drepturile şi îndatoririle de cetăţean, de faptul că în forma de guvernământ a României preşedintele statului nu este şi şeful executivului.

O parte din populaţia acestei ţări nu are un minimum de experienţă cognitivă nici măcar pentru a trece strada într-un oraş. Aceasta ar fi respectabila, de altfel, lume a satului, de la cătune, până la comune, păstrătoarea bunului simţ, dar cu foarte puţină carte sau deloc. Ei nu protestează, dar merg conştiincios la vot cum merg şi la biserică. O altă parte a românilor, destul de mare şi ea, au carte, măcar liceul, şi pot trece strada, dar… nu ştiu de ce. Însă merg şi la mitinguri, şi la vot. Ştiu ei ce votează?

Şi, ca să fiu mai clară, am să pornesc de la marea mea durere – EDUCAŢIA. Pe care o consider mama tuturor bunelor, aşa cum proasta educaţie (acesta mi se pare a fi antonimul) poate deveni mama multor rele. Între care şi analfabetism funcţional pe care aceasta îl generează. Nu vă faceţi probleme că poate nu ştiţi la ce se referă, pentru că nimeni nu are interesul să facă zarvă în jurul rezultatele testelor PISA administrate în 2006, şi publice din 2007, care arată că mai mult de jumătate dintre elevii de 15 ani se aflau sub nivelul considerat minim necesar pentru a face faţă vieţii contemporane – adică, nu reuşeau să înţeleagă ceea ce citeau şi nu corelau informaţiile. Azi, mulţi dintre ei sunt pe cale să-şi ia licenţa. Şi dintre aceştia unii poate au ieşit să protesteze şi destui vor vota pentru prima dată. Şti-vor ei oare ce votează?

Şi mie mi-au ajuns multe pe-aproape de os, şi, dintre toate, cel mai rău, cum vă spuneam,  lipsa educaţiei, dar şi lipsa meritocraţiei, corupţia, demagogia ori lipsa fair play-ului ca regulă generală de joc. Însă până nu vom şti ce şi de ce alegem într-un fel sau altul, vom fi mereu vulnerabili şi prinşi cu pantalonii în vine de orice iniţiativă ar avea un guvernant care nici măcar nu e controlabil prin procedura de recall (retragerea susţinerii alegătorilor dacă nu se ţin de ceea ce-au promis ca să fie aleși) sau de orice schimbare pe care am provoca-o la plesneală prin proteste spontane.

Şi, pe când mi-a fost mie clar pentru ce-aş mai ieşi în stradă, acolo lumea se împuţinase simţitor. Ceva se întâmplase în cea de-a cincea zi de proteste în timp ce eu cugetam. După ce în primele trei zile nu ieşise nimeni la declaraţii din partea guvernanţilor şi într-a patra ieşise un premier obosit, nu speriat, care a spus două platitudini, în cea de-a cincea zi de proteste, devenite clar anti-prezidenţiale, am aflat că Arafat îşi anunţase întoarcerea la minister. Şi, ca şi când protestul şi-ar fi văzut atins scopul, mulţimea a devenit o puţinime, oricum ar fi fost ea filmată de operatorii de televiziune. Iată cum, dacă schimbi macazul din viteză, trenul nu mai ajunge unde ai vrut, ci deraiază şi se opreşte în şanţ.

P.S. Căpcănoasă treabă să explic de ce lucrul pe care l-aş vrea cel mai tare să se întâmple ar fi votul inteligent, care e legat de o şcoală cu adevărat a vieţii. Dar du-te în Piaţă şi cere aşa ceva! Până ar veni SMURD-ul, copârşeul pentru Băsescu şi-ar şi găsi locatarul.



Citiţi şi

Singură, dar liniştită

Mândru că sunt român?

Jurnal de Paris

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,903 views

Your tuppence

  1. 42% din elevii de 15 ani sunt analfabeți funcțional – Handpicked News | Catchy / 8 November 2016 14:27

    […] dintre elevii români cu vârsta de 15 ani, conform testelor PISA, nu înţeleg un text citit şi nici nu pot realiza operaţii elementare, ceea ce nu le va permite […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Maria / 28 January 2012 10:59

    Mi-au placut cele scrise de tine foarte tare. Poate pentru ca si eu gandesc la fel. 🙂
    Dupa o perioada (ce mi-a parut foarte lunga si plictisitoare) in care am inghitit doar proteste, injuraturi si alte parascovenii cu tacamul aceluiasi meniu, uite ca a venit a-tot-salvatoarea zapada. Cu riscul de a intra si eu in categoria celor “snobi ipocriti si pretiosi nevoie-mare ca tine”, marturisesc, cu o mana pe inima si cealalta in cap, ca ma bucur tare mult ca a dat zapada si peste noi. De ce ma bucur? Pentru ca in acest fel are si grau niscavai apa la radacina (de parca ar interesa e cineva, oricum il importam la preturi stabilite de baietii smecheri) si, mai ales, ca difuzeaza canalele si altceva!!! Inteleg ca oameni au ramas inzapeziti. Inteleg ca s-au depus eforturi foarte mari sa fie salvati. Dar nu mai inteleg ce-si baga si televiziunile nasul in mijlocul…zapezii sa dea, chipurile, o mana de ajutor. Poate vorbesc prostii, dar mintea mea de om normal nu reuseste sa inteleaga.
    Buna, dar sa ne intoarcem la proteste. Total de acord cu tine – protestam, dar stim, ce adevarat, ce vrem? Sau doar behaim in miezul strazii? Si eu sunt bugetar. Si eu traiesc ca restul romanilor cinstiti, dar chiar nu cred ca imediat ce vor veni altii la putere, mie imi va mari salariul. Poate si-l vor mari lor, dar nu noua.
    Dar parerea mea nu conteaza, oricum. Sunt doar un om printre alte milioane si milioane de nemultumiti.
    Mihaela, eu am empatizat cu tine in fiecare cuvant!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. Mia / 27 January 2012 17:14

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 0 Thumb down 3
    Reply
    • Mihaela Cârlan
      Mihaela Cârlan / 27 January 2012 17:38

      Trec peste “snobi ipocriti si pretiosi nevoie-mare ca tine” si te invit fie sa mai citesti o data, fie sa rogi pe altcineva sa-ti explice despre ce era vorba. Nu stiu de ce, dar am o vag banuiala ca iritarea ta are legatura cu restrictia pe care ar presupune-o votul inteligent…

      Thumb up 2 Thumb down 0
      Reply
  4. Mirela Baron / 27 January 2012 10:51

    Sunt de acord cu articolul. Mi se pare bineinteles ca mare parte a stilului stilistic si de scena este cert imprumutat indiferent de pregatirea intelectuala sau nu, de catre oameni ce nu au UITAT ca Prin Talk-show-uri ieftine ce se bazeaza pe manifestare de emotii de multe ori de ordin inferior,fara a tine seama de mesajul psihologic, se creeaza constient ratingul pe care l-au obtinut cindva in fata camerelor de luat vederi “Partidul salvarii nationale”. Astfel de sugestii cosciug, papusa, vrajitoare sunt elemente importante cu care am fost manipulati si pe care acum precum unui copilas ce invata de la parintele sau mai elevat incearca sa le puna in scena , dorindu- si un rezultat asemanator ca acum 22 de ani in urma, de data aceasta insa in favoarea sa.Sa nu uitam ca faptul in sine , mobilizare de atitea suflete ce au suficienta energie fizica si mentala in conditiile termice pe care anotimpul de fata ni le ofera sunt o forta demna de luat in serios. Chiar pentru faptul ca au gasit instrumente simple, puerile si se manifesta vehement Impotriva sedarii in masa cu ajutorul pasnic al Televiziunii ei Atrag atentia inclusiv au trecut de teama ridicolului, Sunt “Contagiosi”!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  5. Razvan Mateescu / 19 January 2012 14:39

    Este un punct de vedere decent și de foarte mult bun simț. Din pacate lumea a cam pierdut proporțiile iar diferența dintre imaginile transmise la tv și realitate e uriașă. S-a întîmplat sa merg doua zile la rand cu mult dupa orele pranzului prin zona manifestatiei de la Universitate. Erau tot astatea care de reportaje si reporteri de teren ca si manifestanți. Apoi, au inceput sa se adune pana la 5- 6 sute si cu tot atatea revendicari, care mai de care mai haioase. De exemplu, acum se protesteaza pentru conservarea patrimonului, ieri s-a manifestat pentru introducerea drogurilor usoare iar alaltaieri cineva protesta pentru marirea pensiei alimentare. E dreptul lor democratic sa protesteze, dar cand ii vad cu sicriul si un individ cocoțat în el, care urla ca din gura de sarpe intr-un megafon, la km zero, ma apuca disperarea. Este un peisaj desprins din tatatele de psihiatrie ale lui Parhon. Sunt oameni care cu ajutorul unor obiecte sau haine își exprima gandurile. Diagnosticul il aflati in carte. Iar faza cu papusa „Basescu” arsa si spanzurata intrece orice masura,. Dati-le domnule drumul vrajitoarelor din temnița, ca stiu sa faca ritualurile astea mai bine, daca tot permiteti ca centrul Capitalei sa semene cu un ospiciu!

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
    • Mihaela Cârlan
      Mihaela Cârlan / 19 January 2012 15:37

      Multumesc. Chiar am vrut sa scriu despre următorul pas – ritualul arderii unei momâi cu chipul lui Băsescu, dar am zis sa nu se inflameze şi mai tare ego urile apărătorilor acestui stil de a protesta.

      Thumb up 5 Thumb down 0
      Reply
      • Razvan Mateescu / 19 January 2012 16:12

        Dincolo de faptul ca acest stil de a protesta nu are nimic de a face cu tradițiile si valorile poporului roman, acum 2 ani în vara la marele miting de la Casa Poporului, presa a trecut foarte repede peste informatia ca indivizii imbracați in mantii tip Ku Klux Klan, ce s-au alipit protestatarilor si apoi au disparut, se pare ca erau infiltrati ai unor agenturi straine prezente pe teritoriul Romaniei. Identitatea lor nu a fost clarificata insa stirea a circulat pe cateva site-uri.

        Thumb up 2 Thumb down 0
        Reply
  6. Stanciu Viorel / 19 January 2012 11:34

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 0 Thumb down 7
    Reply
  7. adrian tiglea / 18 January 2012 23:47

    Potrivit sociologului italian Vilfredo Pareto, orice societate este divizată în două pături: pătura superioară (clasa guvernantă, elita) şi pătura inferioară (masele). Ansamblul indivizilor a căror activitate, într-o anumită sferă, se deosebeşte printr-o eficienţă sporită, constituie elita. Elita cuprinde acei indivizi cu un caracter optim pentru respectivul sistem, la baza piramidei sociale rămânând cei slabi dotaţi din acest punct de vedere (adică marea majoritate a populaţiei).
    Necesitatea divizării societăţii în elită şi masă este dedusă din superioritatea naturală psihologică a unor indivizi, din diferenţa de temperament dintre cei slabi şi cei tari, din inegalitatea capacităţilor individuale ale oamenilor, care se manifestă în toate domeniile de activitate umană.
    Elita se divizează în două părţi: elita guvernantă şi elita neguvernantă (contraelita). Elita guvernantă desemnează persoanele care participă în mod concret la conducere, este puţin numeroasă, iar puterea ei se întemeiază pe o combinaţie între coerciţie şi consimţământ.
    Evoluţia societală are loc prin combinarea a trei cicluri (politic, economic, ideologic), fiecare fiind terenul confruntărilor a două tipuri psihologice opuse – elitele „lei” şi elitele „vulpi”.
    În politică, „leii” sunt conservatori, împărtăşesc o credinţă absolută pentru idealurile lor şi utilizează metode autoritare de conducere. În schimb, „vulpile” nu cred în ţeluri absolute şi sunt flexibile, recurgând la speculaţii politice, intrigi, viclenie, înşelăciune.
    Dacă „leii”, fiind conservatori, sunt buni în situaţiile stabile ale societăţii, „vulpile” predomină în condiţiile instabile, în perioadele de tranziţie ale dezvoltării societăţii, când se cer conducători pragmatici, energici, capabili de mari transformări.
    Schimbările sociale, inclusiv cele politice, sunt o consecinţă a luptei şi „circulaţiei” elitelor. Procesul istoric este o circulaţie continuă a minorităţii guvernante – o minoritate care se formează, luptă pentru putere, exercită puterea, degenerează şi este schimbată de altă minoritate privilegiată.
    În concluzie, să nu ne facem iluzii. Nicăieri pe pământ nu există politicieni care să nu doarmă din cauza a ceea ce îndeobşte se numeşte binele public. Lupta pentru guvernarea oricărei societăţi se reduce la lupta unor grupuri de interese pentru controlul resurselor – economice, politice, simbolice. Din când în când, masele îşi fac auzită vocea – mai cu seamă în contextul crizelor economice. Dar, după ce masele revin la casele lor, viaţa politică îşi urmează cursul, indiferent de măştile pe care le poartă puterea.
    O şansă la normalitate şi la progres social o reprezintă consolidarea societăţii civile – respectiv coalizarea elitei non-politice. Această elită este alcătuită dintr-un grup restrâns de persoane, calificate profesional, persoane pe care le putem numi intelectuali, dar şi manageri economici şi tehnocraţi, şefi militari. Intelectualii sunt acei oameni care manifestă calităţi excepţionale sau dau dovadă de aptitudini deosebite în profesia lor sau într-o activitate oarecare. Din elită fac parte cei care, prin însuşiri naturale sau prin munca lor, obţin performanţe.
    Diferenţa dintre elita politică şi cea non-politică ar trebui să fie făcută de etică. Cu alte cuvinte, de obligaţia elitei non-politice de a promova binele public de care vorbeam mai sus, respectiv de a veghea la o repartizare cât mai justă a resurselor existente în societate şi la o împărţire a funcţiilor sociale pe criterii meritocratice.
    În sfârşit, este mai puţin important cine guvernează o societate. Esenţial este ca societatea să fie capabilă să se protejeze de excesele de putere. De unde, din nou, importanţa vocii elitei care nu face partizanat politic. Şi, să nu uităm, atâta vreme cât la nivel local societatea civilă este slabă sau lipseşte cu desăvârşire, indiferent cine vine “la centru”, viaţa de zi cu zi a omului simplu nu va suferi nicio modificare.

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
  8. carmen nistor / 18 January 2012 18:28

    Ai pus un deget imbibat in sare fix pe rana cand ai scris despre “educatie”. Nu voi comenta despre revolte caci am si eu intrebarile mele si sprancenele ridicate a mirare uneori, a surpriza placuta alteori, dar si a neincredere. Voi vorbi insa despre altceva legat de educatie. In anul 2012 la posturile noastre de televiziune se desfasoara o campanie de genul “suna sau da SMS la numarul xyz si un copil/tanar are sansa sa mearga la scoala mai departe”. Tatal meu a fost, printre altele, invatator. Si imi povestea ca a participat la campaniile de alfabetizare de la sate. Mie mi se pare strigator la cer faptul ca 50 de ani mai tarziu, cu mijloacele tehnice specifice anilor “evoluati” in care ne gasim, cerem o a doua alfabetizare… Asta dupa ce de 20 de ani avem teoretic accesul la toata intelepciunea acestei lumi. E trist si ne condamna pe toti cei care am permis abrutizarea semenilor nostri. Iar vina pleaca de la primele povete, acelea in care aflam cand si cum sa spunem “buna ziua” si “multumesc”.
    Asa ca ce vedem acum nu ar trebui sa mai reprezinte nici o surpriza pentru cei care mai avem ragazul si resursele sa ne punem intrebarea “de ce?”…

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro