Reciclarea utilitară versus reciclarea estetică: o lecţie braziliană

Liana Oprea

12 March 2012

Europa și occidentul reciclează din conștiința utilității sociale a gestului. Evenimentele organizate în jurul ideii de reciclare vehiculează același, într-un târziu obositor, imperativ al refolosirii, militant pentru un viitor mai bun decât perspectivele sumbre pe care tot țările “civilizate” le lasă moștenire planetei. Concursurile de “creativitate reciclată” premiază conceptul, obiectul în sine rămânând în plan secundar. Mă îndoiesc că cineva îl folosește după ce a căzut cortina ceremoniei. 

Reciclarea militantă, deși indiscutabil eficientă, tânjeste după căldura umană, individuală. Susținem mișcarea, dar nu am face cadou copiilor noștri o mașinuță construită dintr-un PET de 2 litri legat cu sfoară. În public aplaudăm inițiativele eco, în intimitate le renegăm. Poate pentru că multe dintre acțiunile lor sunt demonstrative, mai degrabă decât personale.

E rușine să umbli cu lucruri folosite de alții înainte. La drept vorbind, un homeless care caută în gunoi reciclează. Nu vrem să ne asociem imaginea cu așa ceva. În realitate, mândria multora dintre noi e prea deșănțată ca să re-folosim. Ne e rușine. Iar dacă o facem, o facem tot din orgoliu, demonstrativ, arătând cu degetul la inconștiența retrogradă.

 Nu am realizat toate astea până când am ajuns, într-un voiaj spontan și fără finalitate anume, în America de Sud. Brazilia, țară a culorilor intense, unde nici măcar fotbalul nu e privit bine dacă nu e spectaculos, și până și artele marțiale par dansuri, se pregătea de sărbătorile de sfârșit de an. Am descoperit, în acest timp al celebrărilor australe, că sunt locuri în lume unde nevoia de frumos precedă dogmele și programele politice.

 

 

 

Orașe mari, ca Manaus sau Belem, sunt împodobite, din inițiative edilitare dar și personale, cu frumoase ghirlande colorate, pe care abia într-un târziu le identific ca provenind din foste pungi de plastic. Obiectele cărora le-au aparținut s-au dizolvat complet într-unul nou, cu adevarat estetic. Nu am văzut nicio propagandă însoțindu-le. In Santarem, pe Amazon, desupra intersecțiilor fluturau mii de fulgi de zăpadă, de fapt fâșii subțiri de plastic alb și albastru pe care vântul cald și umed le anima în rafale ireale de nea suspendată

Pe plaja din Salvador da Bahia, un băiețel trăgea după el un trenuleț translucid. Jucaria avea un aspect elaborat, atrăgător, dar până și roțile erau migălite din plasticul unor foste sticle de suc. Însă era chiar o jucărie, încetase să mai fie o adunătură de obiecte, devenind altul. Mai încolo, pe plajă, am descoperit și vânzătorul ambulant care le crea.

La o cârciumă, am băut bere servită în halbe pitorești, confecționate din cutii de bere de toate mărcile. Din nou, din vechiul obiect rezulta unul nou.

Impresia cu care am rămas e că Brazilia reciclează fără fanfaronadă, firesc și cu grație, fără conștiința sărăciei ca motivație a principiului second-hand. Dintr-o altă mentalitate, aceea a frumosului, și dintr-o altă pornire, aceea a omului creator.



Citiţi şi

Eu, acum, aici!

Viaţa fără plastic

Organizația Peștilor Uniți

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,077 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro