Reclama, mon amour

Tudor Călin Zarojanu

24 July 2014

Tudor ZarojanuNu mă pot lăuda că urmăresc piaţa de publicitate, nici acţiunile de promovare. Fluturaşii din cutia poştală îi arunc fără să-i citesc, dacă aud la telefon: „Bună ziua, sunt Margareta Vasiloiu şi am să vă dau o veste excelentă…” spun imediat „Nu, mulţumesc” şi închid, am un bun record personal de 0,3 secunde necesare pentru a schimba programul TV când încep reclamele, iar pe net reuşesc să nu văd decât ceea ce mă interesează, ignorând toate anunţurile din jur, iar dacă unul dintre ele, agresiv, acoperă ecranul, pur şi simplu închid ochii şi aştept să treacă.

Sunt însă şi lucruri pe care nu poţi să nu le vezi sau să nu le auzi, din cauză că ţi se bagă agresiv şi repetat în ochi sau în urechi (era să zic nas, gât şi urechi – şi n-ar fi fost greşit).

Treizeci de mii de români merg anual în Vama Veche. „Unora le place să stea la cort. Alţii sunt nevoiţi să stea la cort, deoarece prietenii le-au promis o cazare pe cinste” sau cam aşa ceva, zice o reclamă. Dacă ar fi doar un text scris, mai treacă-meargă, dar este şi rostit de un băieţaş care n-a înţeles nimic din sensul frazelor. Dar e plătit pentru asta! În loc să pună accentul pe „sunt nevoiţi” – căci asta e ideea, că în vreme ce unii o fac de plăcere, alţii o fac forţat – băieţelul pune accentul pe „să stea”! „Sunt nevoiţi să stea la cort!”, aproape strigă el, subliniind astfel că respectivii nu se mişcă la cort, doar stau. (Trec peste opţiunea dubioasă de a te adresa unui public format din fraieri – căci despre asta e vorba, unii care au fost păcăliţi de prieteni şi au nevoie de cort…).

Până de curând, în drumul meu spre casă, un mash de dimensiunile unui bloc îmi scotea zilnic în faţă (bine că n-am făcut vreun accident) un câine şi-o pisică foarte tandri unul cu celălalt, cu sloganul „Dă cu pace între fraţi”.

Cu greu mi-aş putea imagina ceva mai straniu, cap-coadă (dacă tot vorbim despre personaje dotate cu aşa ceva).

În primul rând, expresia „a da cu pace” nu există în limba română. Există „a face pace”, „a lăsa în pace” şi „a da pace” (fără „cu”), în sensul de a-i oferi cuiva posibilitatea de a-şi vedea liniştit de viaţă. Şi mai există, în jocurile copiilor, foarte potrivită cu imaginea în discuţie!, „Pace, pace, între două dobitoace”.

reclama

În al doilea rând, de ce-ar fi nevoie să aducă cineva pacea între doi fraţi? Dacă nu sunt Cain şi Abel, desigur.

În al treilea rând, de când sunt – sau cum ar putea să devină – fraţi câinele şi pisica!? Ei pot fi – şi de multe ori sunt – prieteni, dar fraţi!? Asta presupune cel puţin un părinte comun. Vorbim cumva despre pisicâini? Sau câinisici?

În fine, presupunând că ar fi fraţi şi că ar fi supăraţi unul pe celălalt şi că expresia „dă cu pace” ar exista, cum Dumnezeu ar putea o sticlă de apă – căci despre asta e vorba – să aducă pacea!? Poate una de vodcă… Sigur că orice reclamă e o supralicitare, dar trebuie să aibă o minimă logică. Când reclama la o băutură energizantă susţine că aceasta îţi dă aripi – dar, are sens. Când un brand de telefonie mobilă vorbeşte despre conectarea oamenilor – e logic. Dar câţi oameni (d-apăi câini şi pisici) aţi văzut împăcându-se pe bază de apă!?

Culmea e că există nenumărate expresii, situaţii-tip, proverbe, imagini şi chiar campanii sociale care au legătură cu potolirea setei sau cu starea de sănătate dependentă de o bună hidratare – deci cu apa. Ca să nu mai vorbim de istorie (Rubiconul, Milcovul – foarte sugestiv pentru frăţie, apropo!), sporturi nautice, leagănul vieţii, ploaia binefăcătoare, hrana plantelor şi câte altele. „Pentru sănătatea dv., consumaţi zilnic…”. Mm?

Cu câţiva ani în urmă, un mare lanţ de magazine a aniversat public „10 ani de preţuri explozive”! WTF!? Că autorul sloganului habar n-avea ce-i aia „exploziv” – nici în general, nici mai ales în relaţie cu preţul – asta era clar, dar nu ştiau nici beneficiarii? Era o cumplită antireclamă, care afirma că le-au tot crescut, exploziv, preţurile!

Ceva mai târziu, un clip promovând o gumă de mestecat sugera – dar ce zic eu sugera, spunea de-a dreptul – că respectivul produs îţi dă aceleaşi senzaţii ca plonjarea, gol, în apa arctică, printre aisberguri, îngheţându-te instantaneu. Dar… de ce şi-ar dori cineva asta!?

Mă feresc cât pot de asemenea stupidităţi. Dar, recunosc, nu-mi dă pace gândul că se iau şi bani pe aşa ceva…



Citiţi şi

Să se întoarcă? Să o ia de la capăt?

Conserva cu amintiri

Neprețuitele

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
587 views

Your tuppence

  1. o femeie / 19 November 2014 15:29

    iote de aia nu am eu tv. Si arunc pliante.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro