Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Revelion? Ghinion!

29 December 2017

– Ne-a invitat Doina la ea acasă de Revelion, la Târgu-Mureş. Ai ei pleacă la o verişoară, în Suedia, şi se plictiseşte în ditamai vila cu piscină şi saună.

– Mişto!

Eram studenţi, împreună de un an şi patru luni. Vio se automatiza, eu mă dădeam mecanică fină. Sfârşitul de an ne înghesuise puţin prin colţuri, aveam de recuperat nişte laboratoare, de copiat cursuri pentru revenirea în trombă, de după Anul Nou, direct cu picioarele pe sesiune şi mai promisesem şi familiilor noastre să petrecem Crăciunul acasă. Eu, sub bretonul hărţii, la Suceava, el, pe mucegaiurile Dunării, la Tulcea. Abia dacă apucam să ne vedem şi chiar şi atunci ne găseam altă ocupaţie, eram prea tineri ca să tot vorbim şi vorbim. Şi-a făcut totuşi timp să mă ducă la gară, ca să ne mai pupăm un pic şi pe scara trenului.

– Ne-a invitat Cosmin la Revelion, la schi, la Sinaia!

Abia de am desluşit cuvintele, trenul huruia deja, hotărât să bată ora exactă, măcar la plecare. De Crăciun, am vorbit la telefon, noaptea, în loc de Moş Crăciun. Maică-sa avea să plătească un sfert din salariu pentru factură şi să-i scoată la vânzare magnetofonul, ferice de cel ce l-a cumpărat, astăzi e piesă de muzeu şi, în lumea cunoscătorilor, o antichitate.

cuplu despartire tristete

Când am ajuns la Sinaia, nu era acolo. Spre amiază, am sunat-o pe maică-sa, era plecat la Revelion. Nu am vrut s-o sperii, poate trenul avea întârziere. Am zis o rugăciune în gând, să nu fie nevoie de Poliţie sau Salvare. Cu două ore înainte de miezul nopţii, am mai sunat o dată la maică-sa. Acră, era evident că îi stânjeneam planurile. A râs de neliniştile mele, m-a anunţat că o sunase, era bine-sănătos, la Revelion. Eu unde eram? Şi a închis.

L-am căutat peste tot, dar nu l-am găsit decât pe Cosmin, cu o rămurică de vâsc în mână, un pupat languros şi un zgomot de bliţ. Frate-său era fotograf. Am degustat vinul, adus de la Focşani, am dansat pe mese şi am adormit pe scaun, ascultând AC DC, cu ochii pe Cosmin, care atârna de mânerul frigiderului. I se făcuse foame, dar nu mai apucase să scoată cabanosul. Pe masă rămăseseră două felii de franzelă. Un an prost pentru sandwich-uri.

De schiat, am schiat în neştire. Cum ajungeam la bază, cum cineva îmi punea în mână un pahar de plastic cu vin fiert. Brazii se dădeau la o parte din calea noastră, puţeam ca o distilerie.

Când ne-am întors la şcoală, ne-am strâns de gât şi apoi ne-am răzgândit. El se dusese la Doina, ca să-mi facă plăcere, eu la Cosmin, ca să fie pe-a lui. Ave! apariţiei telefoanelor mobile.

După câteva zile, Cosmin a apărut la cafeneaua pauzelor şi ţigărilor noastre cu o copie a pozei cu pupătura de La mulţi ani! Au urmat: stupoare, înjurături, linişte, urlete, pumni în masă, jigniri, despărţire publică, linişte, adio. Cosmin nu înţelegea nimic, poza era una reuşită. I-am tras un pumn, să-i reglez mirosul, şi m-am interesat primprejur cu ce se mai ocupă părăsitele. Să mă acomodez.

După alte câteva zile de exces bahic şi de tutun, cu puţin eficiente remedii pe bază de cofeină, colega mea Ruxandra a adus şi ea nişte poze, de la Revelion. Într-una dintre ele, Vio respira sudoare de saună de pe gâtul ei. I se aşezase în braţe, acoperită doar de moţul unei căciuliţe. Ruxi chicotea amuzată, noroc de poză, că altfel nu şi-ar mai fi adus aminte! M-am dus peste el, în pauza dintre cursuri, şi l-am bătut cu mapa, cu colile A4, cu tabachera colegei lui, Dalia, cu strigături şi cu împrumuturi din jargon.

A mai trecut un an, el şi Ruxi fac Revelionul cu maică-sa, să nu se mai piardă. Eu, tot la Cosmin. Mă uit la el cum îşi aşază tacticos salam în bulca de pâine albă, pudrată cu mac. S-a hotărât să mănânce înainte să-l apuce ameţeala. Eu moţăi pe un fotoliu, pomădată cu pudră mentolată, lângă damigeana virgină. Nu m-au ajuns blestemele, ci numai greaţa şi excesul de vânt. I se mai spune varicelă, de-aia mă tot uit la picioare, să văd dacă nu mi-au apărut umflături pe şosete. La mulţi ani şi fraieri cu bani!

Pe Liliana o găsiţi aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Despre mizeria de a distribui pentru că-ți pasă

Te rog să nu pleci astă seară

Plecată după cai verzi pe pereți, porumbei și vată pe băț

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,781 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro