Rezistenţa prin Facebook

Mihaela Miroiu

22 October 2013

Problema sancționării sau închiderii mizeriei mediatice se va rezolva de la sine, grație grupurilor de rezistență tip Facebook și a bloggerilor care reconstruiesc ceea ce media iresponsabile au distrus: o sferă publică rezonabilă.

Facebook este o sferă publică alternativă. Alternativă la mass-media. O alternativă la degradare, la lipsă de civilizație, de di­a­log, de respect, de empatie, de bun-simț. Joacă rolul pe care micile grupuri de afinități elective îl aveau, mai ales, în anii ’80. Unele dintre acestea, știute sau neștiute, practicau mult ironizata rezistență prin cul­tură. Dar ce să fi făcut în­tr-o lume în care ma­si­fi­ca­rea, uniformizarea tâmpă, în ultimă instanță idio­ti­zarea, deveniseră politică de stat, iar costul opoziției era pierderea libertății, persecutarea fa­miliei și a prietenilor, uneori chiar viața? Ne adunam între noi, ne eliberam episodic de sila de regim exprimând-o, citeam ma­rile cărți, atâtea câte ne erau accesibile, ne citeam între noi, ne ironizam și cri­ti­cam, ne învățam unii pe alții, ne prețuiam unii pe alții, ne obligam moral să păstrăm minime standarde de umanitate într-o lu­me în care dezumanizarea era un im­pe­rativ omniprezent. Grupul din care fă­ceam parte avea un nume autoironic: Câr-Mâr, căci eram perfect conștienți de inutilitatea publică a libertății și curajului nostru cu cir­cuit închis. Trăiește și acum, dar cu alte rosturi, între care prietenia solidară este cel dintâi. Ne-am rătăcit însă de formula inițială, seduși de libertatea de exprimare, manifestare, protest, de provocările pro­fesionale, de învățări și dezvățări. Ne-am rătăcit din cauza câr-mârâitului „cu voie de la stăpânire“. Nu părăsesc acest termen pentru că iluzia că este altceva decât câr-mârâit a luat-o la vale, în ultima vreme, ca pe tobogan, odată cu toate formele ac­cep­tabile de respect pentru o minimă au­toritate epistemică, morală, culturală sau po­litică.

Este ușor să arătăm acu­za­tor spre politruci. Îmi pare rău, dar nu mai pot folosi termenul „politicieni“, oda­tă ce cei mai mulți și mai vocali nici măcar în treacăt nu mai mimează interes pen­tru politicile publice, ci doar pentru propagandă și putere. Dar nu pot arăta doar spre ei. Până la urmă, zicala bunicii „Nu-i nebun cine mânâncă șepte pite, mai nebun cine i le dă!“ are înțelepciunea și validitatea ei. Fără mass-media și fără alegători, po­li­tru­cii nu ar exista. Alegătorii au opțiuni foar­te limitate și adesea fără diferență de na­tură, între politruci de aceeași speță: Nei­ca Nimeni din partea USL contra Nimeni Neica din partea PDL, cărora li se adaugă o porție de Nime-n Lume de la PP-DD. Li­mitarea nu se datorează doar partidelor care, de regulă, și-au respins oamenii com­petenți și de bună-credință, spre ani­hilarea mioritică a termenului de com­pa­rație, sau faptului că își vând nucleul tare al valorilor politice cui dă mai mult (cazul recent al PNL cu Gigi Becali). Se datorează și mass-media, care, în exagerat de mare parte, s-au becalizat și otevizat ex­po­nen­țial. Ele nu sunt oglinda cetățenilor, așa cum pretind, nici a poporului, așa cum mint, ci oglinda nemerniciei și josniciei asi­duu cultivate de către patronii și ma­na­gerii de presă, probabil pentru că așa sunt ei și atunci, firesc, resping oamenii din al­tă specie morală și intelectuală. Alt­min­teri, bunele lor intuiții morale i-ar opri să fie ctitorii cultivării, în spațiul public, a gargaragiilor, borfașilor, hoților, leneșilor, cațelor și cocotelor.

Dadaismul mintal, absurdul și grotescul multor media românești sunt specii an­ti­estetice asortate perfect cu imoralitatea crasă a celor care dețin pâinea și cuțitul „informației“, „formării opiniei“ și ale „cul­turii politice“ în România. Înapoi la Câr-Mâr. Începând cu această vară, ac­ti­vitatea pe Facebook a crescut exponențial. Oamenii își caută semenii pe care nu îi gă­sesc nici în politică, nici în media. Caută să cunoască alte persoane rezonabile, cu bun-simț, caută dialogul civilizat, opinii inteligente, caută informație, nu de­zin­for­mare, bun-gust, nu kitschuri jegoase, cau­tă alternative la mono-dieta propagandist-politrucă. Vor să afle ce se produce în ști­ință, cultură, medicină, educație, in­dus­trie, cu alte cuvinte, în lumea ignorată de presă. Vor să spună și să audă o vorbă bu­nă. Caută cu lumânarea frumusețea și bu­nătatea și o împart cu ceilalți, adesea ne­cunoscuți în mod direct, dar la fel de avizi să simtă în jurul lor o umanitate caldă. Cu alte cuvinte, vor să rămână între oameni și să elimine sentimentul singurătății stin­ghere și rușinate în fața ecranelor de sea­ră, pe care, din ce în ce mai frecvent, da­că nu le închid, le dau pe „mute“. Di­mi­nea­ța, ritualul se reia. De ce și-ar pierde vremea, de regulă degeaba, răsfoind zia­rele în căutarea unei informații necesare sau a unei analize consistente? Imposibil ca cineva din cercul de prieteni de pe Fa­ce­book să nu împartă ceea ce este cu adevărat important și interesant. Cercurile sunt heterogene. Eu am prieteni politologi, artiști, filosofi, critici literari, scriitori, oa­meni de știință, juriști, jurnaliști, medici, profesori, gospodari, pensionari, studenți, mămici și tătici, copii, vârstnici, chiar și po­liticieni, e drept, mai ales politiciene. Unii dintre cei din urmă, loviți de tipul de campanie politrucă, au intrat într-o etapă pur narcisiacă. Să fie și ei în rând cu cei­lalți. Vorbesc numai despre sine: „Eu, îmi, mă, mie, mi“„Lume, lume, uită-te la mi­ne!“. Cum dislike nu este o opțiune, ale­gem ignore și îi urmărim doar când sunt dispuși să ne spună ce vor să ne facă odată ajunși la locul râvnit sau atunci când răs­pund la comentarii. De regulă, doar fe­me­ile candidate intră în dialog cu muritorii. Dar ele sunt puține, dat fiind apetitul ro­mânesc pentru femei publice. Nu este de mirare. Respingerea lor ca reprezentante ale interesului politic al cetățenilor are chiar și „justificări“ culturale. Citez un frag­ment din Dicționarul de sinonime al limbii române, produs destinat luminării in­telectuale, care redă semnificațiile ter­me­nului generic femeie, după cum susțin autorii (sau autoarele)1): „Femeie publică: cocotă, curvă, femeie de stradă, pros­ti­tuată, târfă“2).

Comunicarea publică se insularizează și se mută pe Facebook. Între semeni. Dez­ba­te­rile-vuvuzele vor pierde din audiență, vor pieri pe mâna lor. Amatorii de enter­tain­ment vulgar au deja destule debușee. Con­si­liul Național al Audiovizualului poate să doarmă liniștit în continuare. Problema sancționării sau închiderii mizeriei me­diatice se va rezolva de la sine, grație gru­purilor de rezistență tip Facebook și a blo­g­g­erilor care reconstruiesc ceea ce media iresponsabile au distrus: o sferă publică re­zonabilă. //

Note:

1. Termenul generic femeie înseamnă:Feméie s. 1. (pop.) muiere, nevastă, (fig. şi ir.) fustă. (O ~ cu un copil.) 2. femeie de serviciu v. servitoare. 3. femeie de stradă v. prostituată; Feméie s. v. familie, neam, nevastă, soţie, viţă.

2. Pentru întreaga tratare a termenului femeie și pentru comparație cu cel de bărbat, vezi www.dictionardesinonime.ro.

Tu de ce stai pe Facebook?

  • 3. Pentru informare rapidă. (59%, 275 Voturi)
  • 1. Ești (prea) singur/ă și nu prea sigur/ă pe tine. (13%, 61 Voturi)
  • 5. Existența virtuală e mai roz decât cea reală. (11%, 53 Voturi)
  • 4. Să arăți că exiști. (10%, 46 Voturi)
  • 2. Face parte din job-ul tău. (7%, 33 Voturi)

How it looks now: 468

Loading ... Loading ...


Citiţi şi

Ai mei ani 40…

Azi, acum, îți faci timp!

Cami

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
964 views

Your tuppence

  1. bancuri bune / 30 June 2014 13:56

    super tare acest site sigur voi mai reveni 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Manifest pentru ipocrizie – Men Talk | Catchy / 16 January 2014 11:47

    […] mentală, vorbirea li s-a îmbogățit cu “bube, mucegaiuri și noroi”. Pe stradă, la TV, pe Facebook, oriunde mă întorc, am senzația că sunt sub asediul vorbirii suburbane. Buzele, nediferențiate […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Anul meu viitor începe cu uşa din dormitor – The Happiness Project | Catchy / 8 January 2014 18:44

    […] vreo săptămână îmi aduc aminte de treaba cu dorinţele pe uşă şi, vorbind cu cineva pe Facebook despre rezoluţiile pentru noul an, îi povestesc amuzată de ce şi cum am făcut eu atunci cu […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. Sunt rebelă şi-mi place! | Catchy / 21 November 2013 14:23

    […] am primit invitaţie în grupul de Facebook ce trebuia să ne ajute la organizarea petrecerii de zece ani de la terminarea liceului. Ştiu, […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  5. O scamă pe minte | Catchy / 25 October 2013 15:04

    […] o fi aşa de greu? Spuneam despre inflaţia de zicale motivaţionale în care ne refugiem, alături de care pozăm. Majoritatea sunt truisme de-a dreptul şi totuşi au un succes […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  6. Hai să dăm în gât Cartea cu Faţă! | Catchy / 24 October 2013 13:30

    […] Facebook este expresia sublimată a însingurării noaste… este un concentrat de viață în mileniul trei… o copie conformă a sufletelor și minților noastre, zbuciumate, neliniștite, frământate, neiubite, negândite până-n coadă… […]

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  7. Pardon? Madame Bovary c’est moi! | Catchy / 23 October 2013 11:05

    […] place la nebunie să stau pe Facebook pentru că îmi place la nebunie să scriu, să scormonesc, cum ar veni, după adevăr, ca porcul […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  8. Tu cum eşti pe Feisbuc? | Catchy / 22 October 2013 16:42

    […] zic că Feisbucul ar fi o mare agenție matrimonială, alții zic că ar fi un mare talcioc în care poți să […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro