Roluri, măști și alte piedici

Adriana Petrescu

13 May 2013

Te-ai gândit vreodată la viața ta ca la un film artistic? Un film în care ai un rol sau mai multe, porți măști și deși vorbești aceeași limbă, nimeni nu te aude sau înțelege? Dar să începem cu o poveste…

A fost odată un Om sănătos, fericit și care avea o familie. Într-o zi, omul se hotărî să își îndeplinească o dorință din copilărie. Trecuse prea mult timp în care grijile vieții îl îndepărtaseră de visul său. Hotărârea încolți la început ca o emoție firavă și, când sentimentul se transformă în dorință, făcu primul pas. Emoționat și fericit ajunse acasă în familie, unde povesti.

– Bine, dar ai dat telefon să rezolvi chestiunea aia? l-a întrebat partenera de viată fără a împărtăși măcar o secundă din bucuria Omului.

– Dar nu ești prea bătrân să faci asta? l-au întrebat copiii, după care, grăbiți, și-au văzut de treaba lor.

– Credeam că te apuci de treburi serioase, l-au certat părinții pe Om.

– Mă bucur, i-a spus un prieten, dar nu vrei să mă ajuți cu ceva? și prietenul începu să-i povestească un necaz.

Omul, detașat, zâmbi, se privi în oglindă și văzu o scenă în care, rând pe rând, se perindau roluri și măști primite în fiecare moment de la cei din jurul lui. Nu se întristă, însă, pentru că el știa cine este.

Atenți la tot ceea ce se cere de la noi, cădem adesea în capcana pierderii identității de Sine. Suntem atenți de mici să facem pe plac părinților, mai apoi educatorilor, partenerilor, prietenilor, colegilor, societății etc, ajungând oameni maturi striviți de straniul sentiment de însingurare. De cele mai multe ori, nici nu realizăm că ceva ne lipsește, ne mistuie încet un dor de noi; noi, cei autentici, noi, cei poate niciodată descoperiți la timp. Formăm cupluri bazate pe nevoi și aducem copii pe lume din dorința de a ne împlini viețile. Intrăm pe rând în rolul de copil, femeie, bărbat, soț, soție, mamă, tată, prieten, prietenă și jucăm pe scena vieții diverse abordări tematice, de la comedie la dramă.

Frecvența divorțurilor a crescut și cinicii prevăd curând dispariția căsătoriei. Familiile trăiesc din ce în ce mai frecvent sentimentul de ”singurătate în doi” și comunicarea se limitează la fraze legate strict de partea administrativă. Îngrijorați de fenomen, se aude un murmur de nemulțumire și incapacitate de a înțelege motivul babiloniei moderne.

măști

Ne întrebăm la ce mai folosesc sentimentele, ne este frică de emoții și ne cuprinde bucuria confirmării când vreun specialist declară atotștiutor că ”dragostea ține doar 3 ani”. Ne bucură mai mult imposibilul unei vieți fericite ca o dovadă de necontestat că așa ceva nu există decât în filme cu happy end.

Și așa, generații după generații, înșirate într-un marș al emoției mute, își trăiesc viețile fără a ști vreodată că poate, pe un drum paralel, viața poate fi și altfel.

Ca părinți, ne străduim să le oferim copiilor scenarii de viață de succes fără a lua în seamă spectacolul pe care îl oferim, în care actorii principali sunt obosiți, speriați de ziua de mâine și incapabili să mai ofere un strop de emoție.

Ca parteneri, ne dorim romantism și senzualitate, dar ne punem măști de duri, impasibili și considerăm sexul o monedă de schimb.

Nici ca prieteni nu excelăm, poate din cauza lipsei de timp, poate din insuficienta capacitate de empatie și ascultare.

Dar vine un moment în care suntem puși să alegem: drumul ignoranței este ușor, acolo întotdeauna va fi un vinovat, întotdeauna va fi o scuză și mai tot timpul viața va fi privită ca un rucsac mare și plin de greutăți.

Puținii norocoși, însă, aleg drumul dezvoltării personale. Ei înțeleg cauzele, înțeleg etapele vieții și acceptă că fericirea nu este ceva ce primești, ci ceva ce vine din tine. Ei formează familii frumoase, merg cu plăcere la slujbă, își cresc copiii cu înțelepciune fără să le frângă visele și știu că prietenia este ceva ce leagă aceleași valori, dorințe și bucurii. Ei sunt curioși, învață fără frică și știu că fiecare alt om este un întreg univers de la care pot învăța ceva nou.

Ei sunt echilibru și Sine.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

Cafeaua cu tine

Ne vom bucura mâine, azi suntem prea ocupați

N-am făcut sex

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,765 views

Your tuppence

  1. Eli / 17 July 2016 15:46

    Realitatea expusă in cateva rânduri!Super articol!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Simon / 24 May 2013 22:50

    interesant

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro