România: o ţară de Domni

Adriana Manolică

30 May 2014

Adriana ManolicăMi-e clar! Suntem o ţară de Domni! Unul mai Domn decât altul! Ni se potriveşte doar mapa şi privim dezaprobator spre sapă! Dar, oare, doar spre sapă? Nu cumva şi spre cei ce o folosesc? Ba da! Îi desconsiderăm, îi arătăm cu degetul şi îi simţim inferiori! Atunci înseamnă că am fixat anapoda o valoare esenţială pentru cultura unui popor: munca! Dar mă uitam că nu este an de studiu în care să nu citeşti opere, proverbe sau zicători care să glorifice munca. Deci în şcoală se încearcă fixarea acestei valori. Înseamnă că nu acolo e problema. Atunci unde e? În familie!

Sunt mamă de trei copii, dar fiecare este tratat ca un prinţ sau ca o prinţesă. Chiar am ajuns să îi şi strig aşa! Mihai, mai vigilent, mi-a şi spus acum un an: “Mama, dacă tot le spui (fetelor) prinţese, vor ajungă să se creadă şi să se şi comporte ca atare!”. Mare adevăr! Munca fizică le este străină şi despre ce muncă vorbim: de strâns lucrurile personale, de menţinut o anumită ordine, de curăţat colivia şi cuşca animalelor lor de companie… Nu fac nici măcar asta! Dar oare de ce? Pentru că întotdeauna a fost mama care le face pe toate. Morala: se vor comporta la fel şi în societate. Când mă uit în banca Evei, ameţesc! Degeaba îi spun să îşi facă ordine! Îmi răspunde că o va face … cândva… Aşa că tot eu ajung să o fac! Complet greşit, ştiu! Dar recidivez în greşeală!

Aceşti copii ajung să crească şi, la un moment dat, vor fi în faţa deciziei de a se angaja. Poate part-time, la început. Şi ce fel de munci ar putea face? Necalificate. Ei, atunci apare jena: ce vor spune ceilalţi dacă îi vor vedea că dau cu o mătură, că spală vase, că vând ziare etc.? Mulţi vor decide că sunt prea Domni pentru a se “înjosi” să muncească! Şi dacă tot au decis asta, atunci îi vor privi de sus pe cei care au avut curajul şi demnitatea de a munci.

Am ales să scriu aceste rânduri pentru a le aduce aminte ceva ce au învăţat când erau mici: “Munca e brăţară de aur”, “Munca înnobilează”, “Munceşte azi ca să ai mâine”… Asta ne-au transmis străbunii! Ei au muncit, ei s-au răsculat pentru dreptul de a munci, ei au murit pentru ca noi să avem acest drept! Şi noi… am ales să fim Domni şi să ne fie ruşine să fim văzuţi muncind!

Locuri de munca

Eu sunt mândră să îmi văd studenţii şi chiar foştii studenţi muncind – nu contează ce! Când ne întâlnim, însă, văd o uşoară jenă în ochii lor: se gândesc că îi voi judeca, aşa cum o fac poate mulţi. Dar le spun mereu, o spun încă de la primele noastre întâlniri în amfiteatre şi o spun şi public: cei ce încep cu “munca de jos” sunt cu adevărat norocoşi. Ei vor fi întregi. O vor înţelege şi o vor aprecia la justa ei valoare. Dacă din start te-ai cocoţa undeva pe o poziţie superioară, vei fi văduvit de o experienţă formatoare de caracter. Am cunoscut un om care pe perioada studenţiei, foarte sărac fiind, s-a angajat: încărca noaptea cărbuni cu lopata în centrale (el le spunea furnale). Venea dimineaţa la cămin, făcea rapid un duş şi nu lipsea la niciun curs. Ştia că educaţia este şansa lui şi investea în ea, pentru că aflase ceva important: e tare greu să lucrezi cu lopata şi nu îşi dorea să facă asta pentru tot restul vieţii lui. Acum el este director într-o mare multinaţională şi e foarte mândru de ascensiunea lui de la lopată la mapă – şi nu orice fel de mapă! Acum am un student care nu a lipsit la niciun curs, care stă în primul rând şi pune întrebări, dar care, în puţinul timp liber, vinde ziare. Ştiţi ce ştiu deja despre el? Că va ajunge departe! Sunt sigură de asta! Studenţii-Domni nici nu mai vin pe la şcoală sau, când o fac, zac plictisiţi, pentru că oricum nu e o provocare intelectuală prea mare pentru un om “menit” să ajungă purtător de mapă! Ei se achită ultimii de o sarcină, pe care oricum o fac “pentru că trebuie”, negăsind utilitatea şi frumuseţea muncii, protestează dacă sunt penalizaţi pentru întârziere şi veşnic spun că sunt neînţeleşi. Poate ar trebui să le aduc aminte ce a spus cândva Eminescu: Bogăţia unui popor nu stă în bani, ci în muncă! Ştiţi ce ştiu deja despre ei? Că se vor ciocni frontal cândva de MUNCĂ şi că mulţi dintre ei vor fi striviţi. Ei veşnic vor avea nevoie de o mână de ajutor şi de un spate. Cine e vinovatul? Familia! Pentru că le-au refuzat dreptul la muncă şi le-au răstălmăcit importanţa ei!

Eu am greşit ca mamă. Am muncit prea mult pentru şi în locul lor. Cred că e timpul să mă trezesc! M-am decis să întorc foaia şi să încep un nou capitol în educarea copiilor mei, dar cei ce îl vor scrie trebuie să fie ei. Şi prima sarcină ar trebui să fie conjugarea verbului a munci la timpul prezent:

Eu muncesc

Tu munceşti

El munceşte

Noi muncim

Voi munciţi

Ei/Ele muncesc.

Citiţi şi

Poveste de (ne)integrare

Eleganța unui președinte

Îmi place femeia care….

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,830 views

Your tuppence

  1. Care au fost cele mai viralizate subiecte in presa online si pe bloguri? (W22 2014) | refresh.ro / 2 June 2014 18:17

    […] Romania: o tara de Domni – catchy.ro87 shares 21 comments 300 likes 1 tw. trackback 98 tw. followers […]

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. cat / 31 May 2014 9:16

    Felicitari si multumiri!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. Doina / 30 May 2014 17:32

    Foarte frumos! si la Informatica Economică – FEAA s-a umplut de Domni, iar cei care lucreaza vor puncte pe degeaba, doar s-au angajat si au devenit prea cunoscatori ca sa-i mai intereseze Profii si ce-or mai spune ei. In schimb se inghesuie la note luate pe degeaba iar la primul feedback varsa acid sulfuric din ei si anuleaza tot…. Adevarul e undeva la mijloc. In cazul nostru, cred ca IT-ul trebuie trezit la realitate: e plina lumea de oameni fara carte, nu e deloc greu pentru cei care stiu un pic de informatica sa aiba o slujba, in schimb, daca ii cunosti ca oameni: iti vine sa fugi Departe… cit mai departe de ei. N-au nimic iar caracterul e ultimul lucru de care pot fi acuzati. Nici vorba sa spui ca ai fost profesorul lor vreodata (oricum ar fi o minciuna, nu i-ai vazut decit la probe, deci, nu i-ai invatat nimic, scuze ei ar scrie nimik), Articolul poate fi scris in ambele sensuri… Insa sunt si oamaei care muncesc si au muncit si e o Onoare sa-i cunosti. Pentru ei a fost bucurie sa0i vezi cum au crescut si tot pentru ei: Jos Palaria!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  4. Andi V. / 30 May 2014 15:06

    Mi-a placut mult articolul – ma bucur sa descopar ca nu sunt singurul care gandeste asa. Toti recunosc ca “munca nu este o rusine” dar multi dintre ei isi exprima dispretul pentru o licentiata care aranjeaza paturi in Germania sau un licentiat care o face pe chelnerul in Franta. Sincer, pentru mine, un om care-si castiga painea cinstit, chiar si curatand WC-uri, este de o mie de ori mai respectabil decat un corupt care se afiseaza in costume Armani, coborand din limuzine scumpe. Cat timp nu va fi astfel pentru majoritatea romanilor, vor avea parte din cei pe care ii stimeaza mai mult: politicieni corupti, afaceristi venali, pseudo-personalitati care, prin tot ce fac, subliniaza ca lenea si lipsa scrupulelor este drumul cel mai direct catre varf.
    Cat despre copii, am cunoscut pe pielea mea efectul nociv al cresterii protejate. Nu mi s-a cerut nimic, niciodata – poate cu exceptia unor rezultate decente la invatatura (si nici pe alea nu le-am prea oferit). Cand, la 24 m-am casatorit si am fost silit sa ma confrunt cu dificultatile vietii (lucruri usoare, imi dau acum seama) imi venea sa ma asez pe bordura si sa plang, spunand ca viata nu este dreapta. M-am reeducat dar nu mi-a fost usor. Am decis sa nu repet povestea si ii spun fiului meu: “daca ai un rucsac in spate si in fiecare zi iti pun o lingurita de nisip, la 20 de ani vei cara 40kg fara sa le simti. Daca insa te las sa zburzi liber pana la 20 si atunci iti arunc toata greutatea in spate, te vei prabusi”. Rolul nostru de parinti este sa-i pregatim pentru viata – pentru bune si pentru rele – si nu sa-i ocrotim complet… pentru ca n-o putem face pe tot restul vietii lor.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 17 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro