Să îmi iertați depresia, dar n-avem viitor

Florin Haidamac

9 June 2014

Haidamac FlorinSunt dezamăgit de tot ceea ce este în jurul meu. Sunt dezamăgit de comportamentul celor care îmi sunt contemporani. Sunt dezamăgit de nepăsarea instituţiilor statului. Sunt dezamăgit de unii „colegi”. Sunt dezamăgit de unii pacienţi. Sunt dezamăgit de unii profesori. Sunt dezamăgit de cei care ne conduc şi care ne dau afară din ţară. Sunt dezamăgit de naţia asta ce trăieşte acum din hoţie, vrăjeală, ajutoare sociale şi pensii de handicap.

Şi ce fac? Mă uit la cei care vin din urmă. Şi mă îngrozesc. Aud de examene luate pe şpagă, chiar la facultăţi serioase cândva, cum sunt cele de Medicină şi Farmacie, de Drept, ca să vă dau doar câteva exemple. Ce doctori vom avea? Ce avocaţi? Ce profesori? Cei care ne vor lua locul nu ştiu să facă nimic. Nu ştiu să muncească, nu ştiu să se exprime corect în limba română, nu mai ştiu să citească o carte. Sunt foarte îngrijorat, sincer. Nu pentru mine, pentru copilul meu, care nu va şti să se adapteze în societatea asta pentru că eu îi insuflu anumite valori, se pare, perimate. În fine.

Mă îngrozeşte limbajul copiilor din ziua de azi. Nu se poate ca puşti de clasa a patra să-şi spună unul altuia „Sugi p**a!”. Nu se poate ca puştoaice de clasa a noua să facă felaţii în grup doar pentru a intra în nu ştiu ce gaşcă. Asta în timp ce prietena ei cea mai bună o ţine de mână, ca să fie lângă ea, să o susţină. Chestii pe care părinţii nu le ştiu, normal. În mintea lor copiii sunt cuminţi, sunt numai de nota 10. Profesorii sunt proşti. Şi unii chiar sunt. Dar cum să fie altfel? El e prea ocupat cu muncitul, că e plin de rate la bănci sau cu gagici mai tinere care, pentru câţiva lei, îi dau iluzia că e star porno. Ea e prea ocupată cu coaforul, cu prietenele ei de pe facebook, cu statul pe terase şi, de mult prea multe ori, cu tot felul de “băieți” care îi dau iluzia că e specială. Familia, în ziua de azi, a ajuns doar un simplu contract, o simplă negociere a timpului liber al fiecăruia. Şi auzi copiii cum înjură prin parcuri. Şi îi vezi rangă de beţi prin crâşme. Chiar. Am făcut odată un cenaclu într-o crâşmă unde se sărbătorea nu ştiu ce zi a nu ştiu cărei fete. Împlinea poama asta 14 ani. Şi, nah, e demodat să faci o petrecere acasă la vârsta aia. Că ea e domnişoară, nu? Şi i-a închiriat tat-su o mansardă la crâşma asta. Nu vă mint. Nu aveai loc în baie că erau gagici bete, cred că şi drogate, care borau. Presat fiind de vezică, am îndrăznit să intru în toaleta care era, cum altfel?, mixtă. Am văzut cu ochii mei cum două puştoaice din astea, bete rangă, se pupau una cu alta, lângă chiuvetă. Apoi au intrat în toaletă şi nu pot să vă descriu ce gemete au început să se audă. Repet, nu aveau mai mult de 14 ani. Şi s-a făcut ora 12. Şi a venit tatăl sărbătoritei să achite consumaţia şi să-şi ia odrasla acasă. Asta era beată cui. Nu am văzut niciun reproş, că am stat geană pe situaţie, că mă interesa. Şi cum să crească aşa una? Ce şcoală va face ea? Ce va ajunge ea? De un singur lucru sunt însă sigur: viitorul bordelurilor şi al puşcăriilor este asigurat. Din ce în ce mai mulţi părinţi îşi scapă copiii de sub control. Şi vor plăti un preţ foarte mare. De fapt, noi toţi îl vom plăti.

stetoscop

Cei de lângă noi sunt în multe feluri. Cei de lângă noi ne dictează comportamentul, ne dictează educaţia, ne dictează valorile şi influenţeaza viitorul nostru şi al copiilor noştri. Să îmi iertaţi depresia, dar eu chiar nu văd niciun viitor pentru nimeni în societatea asta.

Şi îţi mai vine la cabinet câte un necăjit din ăsta care şi-a rupt şalele dând cărămizi la mână prin Italia. Şi te ia la pertu, că lui i se pare că e cineva, doar pentru că are câteva sute de euro. Mecla aia de ţăran prost pe care o vede în fiecare dimineaţă în oglindă i se pare de prinţ. Şi îţi vine să-i bagi mandibula în creieri. Şi îţi vine să-l scoţi afară. Dar îţi spui că asta ar face scursorile de genul lui, nu tu, om educat. Şi îl iei deoparte şi îi explici că oile le-a păscut singur, nu împreună cu tine. Şi îi mai spui că dacă vrea respect trebuie să ofere respect la rândul lui. Că îl vei trata aşa cum te tratează el pe tine. Şi ai un mare zâmbet în interior când vezi că îşi cere scuze şi se comportă normal. Uite aşa, pas cu pas, încerci să schimbi ceva, încerci să educi, deşi fişa postului tău nu pretinde asta. Doar că ţie îţi pasă de cei de lângă tine. Şi de asta faci totul la extrem. De asta de implici. De asta scrii pentru alţii. De asta dai copiilor jucării, haine şi dulciuri. De asta cumperi medicamente pentru cei care nu-şi permit. Pentru că eşti încăpăţânat şi crezi în puterea exemplului. Şi, cine ştie?, poate vei deveni model pentru un copil, care atunci când va creşte va încerca să te imite. Va încerca să aibă şi el grijă de cei de lângă noi.

Pe Florin Vindecătorul îl găsiți cu totul aici.



Citiţi şi

Eu aş manageri, dar n-am pe cine

Păpuşa şi zmeul

Prețiozitatea în suman

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
8,744 views

Your tuppence

  1. Livia Blaga / 19 August 2015 17:16

    Dumneavoastra ii vedeti din perspectiva medicului, eu a profesorului, culmea – parinte de profesor – si traiesc cu convingerea ca Romania e in agonie si ca-n vreo doua decenii isi va da obstescul sfarsit Si mai observ, cu tristete, ca un tanar crescut altfel decat majoritatea, se izoleaza, studiaza in continuare si, probabil cu entuziasmul varstei, spera ca tara e vindecabila. Desi ma descompun de durere, il sfatuiesc mereu sa plece spre zari mai civilizate dar refuza.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 0
    Reply
  2. Care au fost cele mai viralizate subiecte in presa online si pe bloguri? (W24 2014) | refresh.ro / 16 June 2014 11:35

    […] Sa imi iertati depresia, dar n-avem viitor – catchy.ro302 shares 106 comments 933 likes 2 tw. trackbacks 190 tw. followers […]

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  3. foxy / 11 June 2014 22:18

    Aceasta depresie ne-a cuprins pe majoritatea, umilinta la care suntem expusi incepand cu cei ce ne conduc destinele si toata pleiada de asa zisi sefi din institutii cu creere infantile, pana la cei cu ceafa lata si masini de lux suntem obligati sa-i inghitim chiar nedigerabili . Ma intreb, cum de se inmultesc atat de repede aceste primate sufocandu-ne, precum buruienile omorand culturile

    Thumb up 7 Thumb down 0
    Reply
  4. Alexandru / 10 June 2014 10:16

    Aparent aceasta incurcatura e o aporie, cum se iese? cum se rezolva?, dar daca te vei uita in trecut cu putina atentie si inca nu la trecutul indepartat, asa functioneaza societatea in care traim, o societate in care nu esti lasat sa ai idei, nu esti lasat sa gandesti sa te exprimi, desidentii sunt blamati. Iti (re)cunosc si inteleg frustrarea si motivul pentru care iti manifesti oprobriul fata de ceea ce este in jurul tau, de nihilismul cohortei, astfel traieste un minoritar, pentru ca si tu faci parte dintr-o minoritate, nu una etnica, dar culturala da. Este doleanta stringenta si fireasca de a te afirma, de a valorifica potentialul, dar pot sa iti dau un sfat prietenesc, evita sa te identifici in aceasta butaforie de calabalacuri, cauta-ti resortul in lucrurile care te implinesc si care te satisfac, fara sa pretinzi un recul din partea plebei. Un proverb chinezesc spune “Cel care depinde doar de el însuşi, acela va cunoaşte cea mai mare fericire.”

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply
  5. Adi / 9 June 2014 18:38

    Frumos articol…. Frumos limbaj de la o persoana educata. Cred ca in primului rând, respectul ti-l faci sigur. Nu asa cu atitudine de superioritate. Vrei sa schimbi ceva, învață!

    Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 4
    Reply
  6. Simone / 9 June 2014 17:46

    Superba atitudine, nu cred insa ca doar romanii au problema asta cu generatia care urmeaza! Aceleasi probleme le au si cei din Uk, Irlanda, Germania, Olanda si altele, unde exista armate intregi de incompetenti ascunsi sub umbrele cu nume rasunatoare, cand au vreo educatie! Iar astia pun de fapt sub semnul intrebarii functionarea corecta a societatii (de ex, ce fel de cunostinte de baza credeti ca se bun ptr. viitori doctori, ingineri, profesori in UK, unde se studiaza numai 5materii in liceu?! Nici nu pomenesc de consumul de alcool, droguri, violenta si promiscuitate!)
    Insa avantajul statelor bogate e ca au avut bani si si-au rezolvat problema asta prin atragerea de creiere educate de prin alte sisteme educationale (polonez,turcesc romanesc, indian etc) care le mentine societatea functionala si fac meseriile ptr care ei nu-s pregatiti..Intrebarea e cine o sa faca asta ptr. Romania in cateva decenii?In final, eu cred ca tot copii D-stra, o minoritate, educata cum trebuie, insa o sa aiba nevoie si de tupeu sa-si faca vocea cel putin auzita daca nu si ascultata..o sa incercam sa-i identificam si sa le facem misiunea mai usoara!:)

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 10 Thumb down 0
    Reply
  7. alina / 9 June 2014 12:56

    În legătură cu ultima parte a articolului …vă admir d-le Haidamac , încă aveți puterea să mai încercați ! După 18 ani de medicină în România , eu nu am mai avut puterea să mă lupt cu bădărănia , cu agresivitatea verbală și fizică ( da, chiar fizică ) și cu nesimțirea . Am ales să plec și să o iau de la capăt , în altă parte a lumii . Poate părea lașitate . Cred însă că timp de 18 ani de meserie făcută cu responsabilitate și respect față de OM , am dat înapoi ceea ce s-a investit în mine . Am considerat că este timpul să am grijă și de sufletul meu , să mi-l vindec. Încă o dată , admirație și respect ! ….Felicitări pentru articol , dureros de realist !

    Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 2
    Reply
  8. Mellc / 9 June 2014 10:50

    Identific ca sursa a problemei banii – cei care ne guverneaza viata, care au facut parintii sa petreaca tot mai putin timp cu ai lor copii si cred ca pot suplini lipsa lor cu astfel de daruri precum cele descrise. Este o perioada in viata fiecarui copil cand e important daca parintele l-a ,,scapat” din mana sau ba – pubertate ii spunem, in general. Am vazut parinti care pentru a se intelege cu odraslele joaca rolul de ,,daddy cool” precum acesta cu inchirierea barului. Nu, parintii nu trebuie sa fie ,,cool”, ei trebuie sa ne traga si de urechi daca ne abatem de la drum. Si ar mai fi multe de zis, poate mi se va permite sa dau o replica din partea generatiei mai sus amintite. Superb articolul! 🙂

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 12 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro