Să nu ne mai căsătorim? Să nu mai facem copii? DA!

Radu Tudor Ciornei

12 November 2014

Radu Tudor CiorneiVizavi de apariția și creșterea copiilor în cuplu, discuția pe Catchy e interesantă și aprinsă. Dacă aplicăm principiul de drept “audiatur et altera pars” și ascultăm păsurile ambelor părți, nu putem să nu spunem fiecăruia, precum înțeleptul Solomon, “Ai dreptate!”

Are dreptate și bărbatul care după o vreme (cîteva luni, un an, doi… cinci) de pasiune își vede iubita transformîndu-se în Momzilla. Se vede exilat din patul conjugal, refuzat sexual în 99% din cazuri, iar, dacă cumva se întîmplă minunea, femeia e un soi de păpușă gonflabilă, atonă, cu urechea la monitorul din camera odorului. Din partener în relație se trezește retrogradat la rangul de aducător-împingător de căruț lîngă o ființă pe care nu o mai recunoaște. Și atunci pe bună dreptate se uită cruciș la ceea ce era hărăzit să fie fructul iubirii lor și murmură printre dinți: îmi vreau iubita înapoi!

 Are dreptate și femeia care pierde 700 de ore de somn numai în primul an de după naștere, suportă furtuna hormonală și nu își mai vede capul de griji materne și care, colac peste pupăză, mai trebuie să facă față dorințelor bărbatului care, în loc să o ajute, se găsește exact atunci să fie taurul dealului. Are dreptate să refuze și să se teamă de sex după ce i-a trecut o ghiulea prin vagin timp de 6-12 ore.

Ce-i de făcut în cazul ăsta? Să nu ne mai căsătorim? Să nu mai facem copii? Poate am să va șochez dar răspunsul meu, cel puțin parțial, este: DA!

nu copii

Într-un alt articol pomeneam despre motivele puerile sau chiar stupide de-a dreptul pentru care majoritatea cuplurilor își pun pirostriile la vîrste indecent de tinere. Confundăm sarabandele sexuale ce vin odată cu focurile de paie ale iubirilor tinere cu pasiunea durabilă. Și nu ni se poate reproșa nimic, pentru că la vîrsta aceea credem că știm tot iar orice sfat este refuzat și blocat cu obstinație. Credem că în momentele de cumpănă ale unei relații un copil va cimenta relația. E exact ca în cazul pacienților de la țară care, aflînd că au ulcer, se apucă să bea o cană de alcool de 95 de grade ca să își cauterizeze singuri leziunea. De aceea, chiar dacă ar exista niște manuale în care oamenii înțelepți ne-ar spune ce și cum, le-am arunca de pereți și am face tot cum am ști noi. Pentru că le știm pe toate. Singura șansa a celor ce pornesc la drum este îmbinarea comunicării cu înțelepciunea.

Planificarea familială nu este agricultură sau fotbal să ne pricepem cu toții. Prea puțini avem parte de acea iubire pasională în care oamenii rămîn împreună orice ar fi și își privesc cu drag copiii ca pe chintesența întîlnirii lor unice în Univers. Pentru că, orice am spune, ăsta e singurul mod în care putem trece peste toate cumpenele ce ne pîndesc de după fiecare bornă a drumului. Restul ar trebui să ne așezam împreună la masă, contabilicește, și să ne calculăm resursele, să vedem, în primul rînd ce implică deciziile noastre sociale. Comunicarea și rezolvarea avant la lettre a unor potențiale probleme de cuplu ar putea să ne reveleze niște diferențe pe care pînă în momentul acela nu am putut sau nu am dorit să le sesizăm. Bunăoară, unii dintre noi ar dori să nu aibă copii. Respect franchețea celor care, după o matură chibzuință și observare a tot ce implică procesul procreerii și creșterii copiilor, spun: “nu e pentru mine !” Am cunoscut cupluri excepționale, oameni foarte potriviți unul pentru altul și care se înțelegeau perfect, dar care s-au despărțit amiabil pentru că aici nu au putut să ajungă pe aceeași pagină. Cunosc alte cupluri care au hotărît că vor să se aibă doar unul pe celălalt și au ales viața child free. Aici discuția se poate prelungi, iar argumentele pro și contra vieții fără copii sunt extrem de numeroase și mi-ar face mare plăcere să o continuu în alt articol, dar în acest context am să mă opresc aici. Atîta vreme cît decizia e mutuală și se întîlnesc doi oameni care sunt de aceeași parte a baricadei nimeni nu are dreptul să le critice alegerea.

Continuarea vieții sexuale după apariția copiilor ține de inteligența de cuplu ce ne poate da soluțiile în vremurile grele și total diferite de condițiile inițiale ale relațiilor. Mie, unuia, insistența bărbaților să facă sex cu o femeie obosită, tracasată și încercănată mi se pare de un egoism și un prost gust feroce. De aceea, pe lîngă cursurile de Lamaze, mi se pare de o importanță crucială ca acești bărbați să citească și să înțeleagă modificările fiziologice și psihice prin care trece femeia ca să aducă pe lume copilul LOR. De multe ori bărbații habar nu au, nu știu ce e aceea epiziotomie, habar nu au de depresia post partum și tot cortegiul de schimbări ce însoțesc graviditatea și maternitatea. Aici, informarea și comunicarea nu pot spune că fac minuni, dar în cazul unui bărbat deschis ajută. Aici, ajută și dorința lui de a își vedea soția odihnită și cît de cît relaxată și de a prelua el, pe cît posibil, din greutatea căruței și a o face indirect să accepte reluarea activității sexuale. Însă aici și bunăvoința din partea ei poate face minuni. În loc să își arate colții și să mîrîie agresiv de cîte ori e vorba despre sex o explicație calmă, normală, recomandarea unei cărți de genul “cum să ne comportăm cu tinerele mame” sau chiar o vizită la psiholog pot salva situația. O femeie calmă, înțelegătoare, care explică bărbatului că pentru o vreme lucrurile nu pot fi așa cum au fost este de admirat. E foarte ușor să escaladăm spirala îmbufnării, a pasatului vinii de la unul la altul și să ajungem în final la divorț. După care el își va găsi o altă femeie cu care va face la fel și se va întîlni cu “fosta” pe stradă, refăcută, zîmbitoare, cu un copil deja măricel, iar el va naviga orbește într-o buclă temporală…

Pe Radu îl găsiți și aici.



Citiţi şi

Frica de-a mai iubi după o despărțire pe care n-ai vrut-o tu

Cum se cuceresc femeile (varianta secolul 21)

Unde dispar iubitele după căsătorie

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
11,037 views

Your tuppence

  1. Millie / 23 November 2015 16:06

    Nu mai spun de trezitul noaptea care e horror, ajunsesem sa delirez de oboseala, uitam lucruri, eram teleghidata, iar el era fresh de dimineata, ca o floare peca la serviciu: mai o pauza, mai o cafeluta, mai o discutie cu copegii! Greu ce sa zic… iar tu te stradui sa-ti infranezi starile de nervi ca iar boceste, incerci sa ignori depresia coplestoare si sa mai faci niste mancare, curat si spalat, toate cu o mana ca in cealalta sta copilul scai de tine ca-i dau dintii si are nevoie de alinare! Tot timpul am zis a daca ar fi sa schimb ceva sa fie lumea asta mai buna probabil as schimba treaba cu sexul practicat de placere: pe langa atatea discutii, probleme si divorturi din cauza sexului ar disparea si violurile, exploatarea sexuala, pedofilia etc!

    Thumb up 1 Thumb down 1
    Reply
  2. Millie / 23 November 2015 16:00

    Andrei esti varza, varza calita! Stii ca era o replica intr-un film care ti se potriveste perfect: ,,no uterus, no opinion” pentru ca habar nu ai si nici nu pari a avea puterea intelectuala sa poti intelege ceva! Plimbatul in parc e o relaxare, schimbatul scutecului dureaza 2 minute, dar nasterea (cezariana e mai grea iti zic din proprie experienta ca le-am incercat pe ambele) e cumplita cu tot ce implica ea: modificarea corpului, hormonii care te fac sa fii concentrata numai pe copil, asa esti nu ca vrei ci ca simti, e ca si cum ti-ar fi tie sete si in loc sa bei apa ai incerca sa meditezi, e o stare, nu poti sa te pui cu ea! In plus dispare placerea la unele, la mine, cel putin a disparut total, nu mai simt niciun gadilici…nimic! M-am chinuit in fel si chip, am intors problema pe toate paritle, am evitat sa-i spun direct ca sa nu-l fac sa se simta prost… stii tu, barbatii si barbatia lor, bla bla! Dar dupa 5 ani fix asa ma simteam, ca o papusa gonflabila care se bucura cand termina repede ca scap! Am ramas insarcina iar si atunci mi s-a pus pata, ca eu nu numai ca nu mai doream un copil, dar sexu pentru el l-am facut si asa ca i-am zis ca nu simt nimic, ca daca vrea sa se dupa la altele, sa dam divort, sa facem ceva ca ma simt naspa, folosita! Hormonii sunt de vina, stima de sine scazuta odata cu kg aparute si nici macar nu e vina ta (eu am mancat foarte putin in sarcina ca-mi apasa pe stomac si avea si arsuri dar tot am pus 20 kg). Acum ma chinui cu dieta si simt ca ma torturez cand el mananca langa mine numai interzise si eu sunt satula de frunze si ciuperci. Uite cateva frustrari feminine, incearca tu sa traiesti cu asta si sa-ti mai zica si barbatul ca nu e multumit de cat de des o face, asta printre plansete de copil….

    Thumb up 5 Thumb down 2
    Reply
  3. Andrei / 23 May 2015 20:27

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 8 Thumb down 18
    Reply
  4. Cristi R / 4 February 2015 0:18

    Si cand te gandesti cat timp se pierde in scoala cu tot felul de teori ce numai folosesc multora dupa 18 ani.
    Am convingerea ca am fi fost o natiune mult mai inchegata daca in scoala se facea educatie familiala, educatie parentala, educatie sexuala, educatia bunelor maniere si mai ales educatia bunului simt, iar nota de trecere la toate acestea sa fie minim 9, nota 8 si 7 sa permita reexaminarea si tot ce e sub 7 sa implice in mod automat repetentia. In felul acesta ar fi invatat si parintii ca sa isi poata ajuta copii sa treaca clasa.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 10 Thumb down 1
    Reply
  5. Dana / 13 November 2014 12:27

    Ooo, chapeau….da-mi voie sa te pipai si sa urlu “exista !!” :))) L-am rugat sa rasfoiasca doar Brazelton (cine stie cunoaste…) si m-a luat peste picior…

    Acum sunt exact in stadiul descris de ultima fraza din articol 😀

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 0
    Reply
  6. Flori / 12 November 2014 21:16

    Excelent articol, din punctul meu de vedere (si dupa o casnicie de 27 de ani si 2 copii). Nici nu-mi vine sa cred ca un barbat poate exprima atat de real ce simte o femeie! In seara aceasta, citind acest articol, in mintea mea s-a demolat un mare zid si va multumesc din suflet, stimate domn! Eram foarte sigura ca un barbat nu poate intelege asa de bine trairile unei femei, si nici viceversa, chiar daca stiam, in teorie, ca fiecare barbat are si o parte feminina in structura lui si fiecare femeie are o parte masculina in structura ei..Este o surpriza placuta! Numai bine si articole destepte in continuare!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 21 Thumb down 0
    Reply
  7. MARIA / 12 November 2014 21:03

    de l-aș fi luat eu pe tatăl fetii mele cu “recomandarea unei cărți de genul “cum să ne comportăm cu tinerele mame” ” cred că în secunda doi mă pocnea. și așa m-a lovit, dar nu în secunda 2. 🙂
    el, disperatul și obsedatul de sex să citească o carte de genul ăsta… :))
    orice îi spuneam, mă lua cu înainte voiai…

    minunat articol!

    Hot debate. What do you think? Thumb up 10 Thumb down 3
    Reply
  8. Marilena / 12 November 2014 19:59

    Radu Tudor Ciornei, nu pot sa spun decat: Chapeau!
    Nu exista vorbulita, virgulita in textul dvs., cu care sa nu fiu de acord.
    Aproape va suspectez ca mi-ati subtilizat textul acesta din arhiva personala, ori ca m-ati auzit vreodata perorand pe tema maternitatii “fiindca trebuie”.
    (Glumesc, desigur… Dar numai cand spun ca va suspectez. 🙂 )
    M-am delectat cu articolul dvs. De l-ar citi cat mai multi barbati, femei, cupluri…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 23 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro