Şapte întrebări ciudate care te vor ajuta să îţi găseşti scopul în viaţă

Mihnea Rudoiu

24 July 2015

Mihnea Rudoiu

Se dau următoarele: eşti o persoană încă tânără, ţi s-a oferit o educaţie decentă, ai un job decent şi un salariu decent, un apartament decent, te îmbraci decent, gândurile tale sunt decente şi prietenii tăi din copilărie sunt nu mai puţin decenţi decât tine.

Cu toate astea, ceva nu e în regulă, zi de zi pare că te învârţi ca un titirez pe harta idealurilor. (Ca un titirez decent, normal.)

Viaţa ta e frumos ordonată şi pusă la punct, dar parcă îi lipseşte ceva ca să o foloseşti proactiv, la turaţie maximă. Pricepi asta fiindcă în inima ta încolţeşte frustrarea. Eşti înconjurat de un prezent decent, însă în el bălteşte o realitate măruntă. Inteligenţa-ţi nativă pare condamnată la ofilire prematură. Şi tu ştii că eşti născută să râvneşti la ceva măreţ, căci fiecare clipă petrecută în acest prezent onorabil dar rutinat se face ecoul unui imens orgoliu personal umilit. Cum evadezi, hmmm? Din sloganuri internaute şi dări de seamă online ai aflat până acum că nimic nu se realizează fără sacrificii, că toate marile figuri ale lumii de ieri şi de azi şi-au clădit destinul pe o voinţă de neclintit şi, nu în ultimul rând, au izbutit fiindcă au ştiut bine ce îşi doresc. Au avut un ţel de care s-au ţinut cu dinţii.

Înseamnă că, pentru a renunţa la statutul de titirez, ai nevoie de un scop în care să întrevezi talentul tău înnăscut de a organiza şi comanda. Un scop care să te gâdile, an de an, cu petalele moi şi catifelate ale încântării oferite de rezultatele muncii tale fertile, un scop care să fie o marcă înregistrată a unei intense şi neîntrerupte vieţi spirituale.

Mă refer, fireşte, la viaţa ta spirituală.

Astfel, începi să cauţi scopul care, undeva, ascuns bine, trebuie să existe special pentru tine. Creat special să înnobileze destinul tău decent. Cum dai de el ? Căutându-l cum căuta Socrate adevărul. Metodic. Cu ardoare. Pasional. Filozofic? Dacă te duce capul, de ce nu ?

Orice abordare e binevenită.

În situaţia în care scopul, însă, se pitulează cu talent ori e mai rapid decât tine şi tot ce prinzi sunt cugetările internaute înşirate ca un şirag de nestemate pe pereţii reţelelor de socializare, ar fi bine să citeşti cele de mai jos.

How-to-find-your-Purpose-in-Life3

Iată o listă de şapte întrebări ciudate care te-ar putea ajuta să îţi găseşti mai uşor scopul în viaţă:

1)     Ai citit că, pentru cei ce îşi prepară rezervele intelectuale de pe net, Umberto Eco a declarat recent că ”reţelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii?  Ai aflat că tot el a mai spus că aceştia, înainte vreme, “erau imediat puşi sub tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca şi un premiat cu Nobel”? Ştiai că, pentru Eco, reţelele de socializare echivalează cu “invazia imbecililor” şi că, din punctul lui de vedere, “dacă televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior, drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr”?

2)     Ştiai că, dacă nu ai habar cine este Umberto Eco, scopul tău în viaţă e să fii de-a pururi o fiinţă tâmpă (dar şi decentă, fireşte) ce colecţionează, cu entuziasmul cu care un copil gângav lipeşte abţibilduri pe frigider, banalităţile pompoase ale “idioţilor internetului”, pe care le postează apoi victorios drept mari mostre de adevăr?

3)     Ştiai că, dacă ai habar cine e Umberto Eco, dar tu preferi să citeşti cărţi despre cum să fii înţelept, ambiţios, încrezător în tine, manager general şi cu noroc în dragoste, scopul tău în viaţă va folosi exclusiv celor care te îndobitocesc vânzându-ţi reţete de succes şi hint-uri despre cum să fii înţelept, ambiţios, încrezător în tine, manager general şi cu noroc în dragoste?

4)     Te-ai gândit vreodată că stabilirea cu orice preţ a unui scop în viaţă e îndeosebi pentru oamenii cu o imaginaţie searbădă, pentru cei care, dacă nu ştiu dinainte cum îşi vor petrece weekend-ul, anticipează iminenţa unui atac de panică?

5)     Te-ai întrebat vreodată de ce, pe măsură ce trec anii, oamenii din jur se întreabă tot mai nedumeriţi de ce li s-a spus, încă de când erau la al doilea master de dezvoltare organizaţională şi-şi primeau licenţa în psihologie jungiană, că e important să ai un scop în viaţă, întrucât ei, căutând un scop în toate, au uitat să se mai bucure de ceea ce aveau deja ?

6)     Te-ai gândit vreodată că, în clipa în care, în fine, ţi-ai stabilit un scop, există o mare probabilitate ca scopul tău primordial să fie acela de a îţi găsi un scop în viaţă şi ca, peste decenii, nemuritorul Paulo Coehlo să-ţi aline dalbele-ţi plete şi binemeritata pensie cu un nota bene gen “Nu contează cât de lung ţi-a fost scopul, important e să fi fost om şi să te fi închinat măcar o dată la moaştele sfântului Boca Arsenie”?

7)     Te-ai gândit vreodată, având proaspete în minte vorbele lui Umberto, că poate scopul în viaţă nu îl vei găsi citind pe net articole tâmpiţele – cum e şi ăsta – despre cum să îţi găseşti scopul în viaţă?

Ei bine, dragă cititorule, dacă ai meditat îndeaproape la toate aceste întrebări ale mele şi ai găsit şi un răspuns pentru fiecare în parte, ai face bine să treci la treabă. La scop, mă rog. Şi să baţi scopul cât e cald. Căci scopul scuză mijloacele.

Şi, în lipsa mijloacelor, inclusiv viaţa.



Citiţi şi

E timpul

Goi și gol într-o mansardă

Cum să am eu atâta noroc?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,423 views

Your tuppence

  1. lotusull / 25 July 2015 7:52

    Da’ de ce nu zece întrebări ciudate și, eventual, o minune? 🙂
    Spuni unii, posibil fani de-a lui Darwin ( Wallace a rămas, oare de ce? , în umbra acestuia) că realitatea ca atare doar există, iar evoluția se va întâmpla oricum în formula selecție, variație, ereditate. Privit așa totul ar putea fi de-o banalitate sfâșietoare. Sau, ar putea fi foarte simplu și aici ar fi valabil punctul 5, cel al bucuriei.
    Posibil că dorința de sens a apărut cam pe atunci când ni s-a dezvoltat cortexul frontal – asta e pură speculație. Aș fi curioasă care o fi fost primul hominid care, după o partidă de vânătoare, sprjinindu-și lancea în pământ, privind spre soarele ce apunea s-a întrebat cam ce și cum e cu viața lui – mănânc, mă reproduc/ îmi transmit genele, încerc să supraviețuiesc, îmi apăr teritoriul de dușmani, asta să fie tot?
    Una peste alta, sensul e ceva subiectiv. Și da, îl putem hali cu linguroiul, servit de alții, contra cost – uite și asta poate fi un sens:P , îl putem prelua fără să-l cernem prin propria gândire, îl putem descoperi/ (re)inventa/ etc.
    Mi-a plăcut cândva o carte. Domnul Frankl, trăind câțiva ani prin lagăre, inclusiv cel de la Auschwitz, a gândit o filozofie despre ” omul în căutarea sensului vieții”. Mă gândesc că în condiții similare, ca să nu-mi dau cu capul de pereți/ să rezist, foarte probabil aș fi încercat să găsesc un sens în marea porcărie făcută de semeni de-ai mei, mânați și ei, cum altfel, de-un scop (sic). Unii ar putea spune că toată povestea asta e o iluzie. Până la proba contrarie iau în calcul toate ipotezele, vedem ce s-o confirma au ba.
    Acestea fiind zise, ia să mă duc eu să bat viața la cap, cât încă sunt caldă, adică vie – zice gura târgului că nici măcar zece întâmplări, bonus o minune n-o să mai conteze când mi se va fi terminat mosorul cu zile ( cu sens sau fără) 🙂

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  2. addam / 25 July 2015 1:49

    maestre, esti bun… ma inclin.
    suntem pe aceeasi lungime de unda.
    Sunt multi ce vor cu tot dinadinsul un scop, dar uita ca frumusetea unei calatorii nu consta neaparat in destinatia ei, ci in bucuria drumului in sine.
    Fenomenul “sloganurilor internaute” a luat o mare amploare in ultima vreme, toata lumea e doxa si uite iar ajungem la vechea vorba “teorie stim cu totii dar practica ne omoara”.

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  3. Britta / 24 July 2015 23:12

    mai ai putin si pici in depresie…daca nu innoti deja in ea pana la gat…:)

    Hot debate. What do you think? Thumb up 6 Thumb down 3
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro