Scenetă

Luciana Petrescu

18 August 2010

Decor: Cabană din lemn la munte. Cabana este înconjurată de munţi şi se află într-o vale, înconjurată de iarbă. Pe horn iese fum. În faţa casei arde un foc mare făcut din vreascuri.
:INCERT… O CAPOTĂ DE MAŞINĂ PE POST DE BANCĂ, UNDEVA ÎNTR-UN PEISAJ FRUMOS, DEPARTE DE BUCUREŞTI
Personaje: Traian (băiat), Susanna (fată).
: ANDREI (BĂIAT), LUCIANA (FATĂ)
Scenă: miez de noapte. personajele se trezesc din somn, ies din cabană şi se aşază lângă foc
:LA ALEGERE ÎNTRE O DIMINEAŢĂ PLĂCUTĂ SAU O SEARĂ PLĂCUTĂ

– Crezi că o să aibă şi replici?
– Nu ştiu, Susanna. Este primul cutremur pe care îl trăiesc la munte. Eşti în regulă? Ţi-e frig?
– Mi-e bine. Mulţumesc.
– Se pare că nici natura nu ne lasă să ne odihnim în escapada noastră ce se vroia liniştită… Mă duc să-ţi fac un ceai fierbinte. Îmi pare că e destul de răcoare.
– Traian! Stai puţin! Poţi, te rog, să îmi faci o cafea?
– Bineînţeles. Dar eşti sigură că vrei cafea la ora asta?
– Mi-o faci tu destul de slabă ca să pot să şi dorm după aia…

………………………………..

PRIVIRI AŢINTITE ÎN GOL, UMĂR LÂNGĂ UMĂR ŞI VOCI SCĂZUTE:
A: DRĂGUŢ INTRO…
L: DA, MERGE. E-N STILUL MEU MAI DEGRABĂ. VĂD CĂ DACĂ ÎŢI PLACE UN MODEL, ÎL ADAPTEZI BINE. MĂ AMUZĂ CÂND ŢII MINTE DETALII REFERITOARE LA LUCRURI CARE-MI PLAC.

– Mulţumesc, Traian.
– Cu plăcere. Ţi-a fost frică singură?
– Nu, pentru că ştiam că o să te întorci.
//Traian roşeşte.//
– Sigur nu îţi este frig?
– Te rog să stai liniştit. Mă simt foarte bine. Şi atâta timp cât replicile vor veni de la tine şi nu de undeva din subteran, mă voi simţi şi mai bine.
– Te-ai speriat rău?
– Da. M-am ridicat din pat şi am rămas blocată, aşteptând. Nu ştiu exact ce, dar aşteptam. Când ai intrat în camera mea, a trebuit să mă mulţumesc cu tine.
– Vai, îţi mulţumesc.
– Am glumit, Traian. Mai zâmbeşte şi tu.
– Zâmbesc, zâmbesc. Mai vrei o pătură?
– Of, omul lui Dumnezeu! Sunt bine! Ia-mă în braţe dacă tot vrei să ai atâta grijă de mine!
//Traian se apropie de Susanna şi îşi pune mâinile în jurul ei//
– Acum te-ai liniştit? Vezi că dacă mi se mai face frig, pe tine dau vina!
– Poţi să dai… Ai observat cum, la munte, stelele se văd mereu mai bine? Niciodată nu o să vezi un cer atât de superb în oraş.
- Aşa este. Uite şi o stea căzătoare!
– Ce frumoasă e… Când eram mic, bunica îmi spunea că atunci când o stea cade, cineva moare. Îmi spunea că fiecare stea este o parte a sufletului unui om.
– Mie îmi spuneau să îmi pun o dorinţă.
– De ce te-ai schimbat?
//Susanna tace un minut//
– M-am săturat de tot şi toate, Traian. Tot ce a fost bun vreodată s-a pierdut pe undeva prin praf, iar orizontul nu îmi mai zâmbeşte demult.
– Îţi zâmbesc eu dacă vrei.
– Da, dar tu nu eşti orizontul…
– Aş putea să fiu.
– Ştii bine că nu vorbeşti serios. Dacă ai fi vorbit serios nu aveam ce să caut eu cu tine în vârf de munte. Şi în camere separate!
– Tu ai vrut camere separate!
– Şi tu, nu?
//Traian tace 1 minut//

L: ACUM ÎNCEP SĂ MĂ GÂNDESC CĂ DE FAPT RECUNOŞTI CĂ NU DOAR MIE-MI PLAC LUCRURILE MĂRUNTE. CUM AR FI PĂTURA….
A: ……
L: ŞI DACĂ STAU SĂ MĂ GÂNDESC ŞI MAI BINE, POATE CĂ MĂCAR O PĂRTICICĂ DIN TINE ÎŞI DOREŞTE CÂTEVA LUCRURI PE CARE MI LE DORESC ŞI EU.

A: PĂI… EU… (face un gest fluturat din mână ca să-şi acopere pauza)

L: LAS-O AŞA CUM A PICAT. DACĂ ERA EXCLUSIV LICENŢĂ POETICĂ O SIMŢEAM CLAR. FĂRĂ AMBIGUITĂŢI. ADMIRABIL ŞI DE CALITATE MODUL ÎN CARE TE-AI PUS ÎN PIELEA MEA. DA, AI PUTEA FI ORIZONTUL. SIMT CĂ VREI SĂ MĂ ÎNTREBI CEVA.

– Ce vrei de la mine, Susanna?
– Eu?! Nimic, Traian. De fapt, ştii bine ce vreau, dar am renunţat demult să te mai bat la cap cu asta. Ai putea să îmi oferi lumea, dar te rezumi doar la a îmi face cu ochiul. Iar eu ce vrei să fac? Mă resemnez, îţi fac pe plac cât pot şi cât suport şi mi-e drag de tine în continuare. Dar tu, Traian, ce vrei de la mine?
– Eu te vreau aşa cum erai înainte.
– Ştii ce? N-ai vrea tu mai bine să îţi cumperi o păpuşă? Cu aia faci ce vrei! O îmbraci, o dezbraci, o întorci cu spatele când nu ai chef de ea… Şi nici nu te bate la cap pentru că nu vorbeşte!
– Nu mai fi aşa. Te rog. Un lucru nu pot să cred din toate astea. Nu pot să cred cum am reuşit să te fac deopotrivă să râzi cu sufletul şi să plângi atât de greu…
– Nici eu nu ştiu. Probabil pentru că îmi păsa prea mult de tine. Eşti un om minunat şi bun şi atent şi… şi de toate. Dar ştii vorba cu îngerii şi demonii…

A: ŢI SE PARE PREA DIRECT? POATE NU SUNĂ CREDIBIL…

L: DIMPOTRIVĂ, NICI EU NU AŞ FI PUTUT SĂ ŢI-O SPUN MAI BINE DE ATÂT. DE FAPT, AŞ FI PUTUT, DAR M-AM ABŢINUT. DUMNEZEU DE SUS VEDE… INDIFERENT DACĂ TU CREZI SAU NU. DAR ESTE CEL PUŢIN DREPTATE POETICĂ ŞI TE-AI MUŞTRULUIT APROXIMATIV CUM AŞ FACE EU.

– O ştiu… Am citit undeva despre asta. Mergem înăuntru?
– Nu! Mai stăm. Acum că te am lângă mine, lasă-mă măcar să mă bucur.
– Să ştii că şi eu mă bucur. Şi în plus îmi mai şi ţii de cald!
– Am început să mă obişnuiesc cu duşurile tale reci şi bruşte… Te iubesc, Traian.
//Traian se ridică şi o ajută şi pe Susanna. Amândoi pornesc spre cabană. Susanna se opreşte pe verandă şi îşi pune mâinile pe faţa lui Traian//
– Te iubesc, mă, boule! Tu ai habar ce poate să facă o femeie atunci când iubeşte? Totul, Traian! Totul!
//Traian tace uimit//

PRIVIRE ÎNTREBĂTOARE DE PE SUB GENE… ATMOSFERĂ SEMI-TENSIONATĂ…
A: CE PUI LA CALE?

LUCIANA STĂ PE GÂNDURI ŞI ZÂMBEŞTE UŞUREL…

L: NU PUN NIMIC LA CALE. MĂ GÂNDESC. MĂ AMUZĂ CĂ ŢI-AI SPUS SINGUR TOT CE ŢI-AŞ FI SPUS EU. ŞI MAI MULT, MĂ AMUZĂ CĂ EU M-AM ABŢINUT SĂ-ŢI SPUN CEVA ATÂT DE DIRECT. ŞI APOI ŢI-AM CAM SPUS-O, ELEGANT CE-I DREPT, DE DESTULE ORI… ORI LA CARE NU AM PRIMIT DECÂT REFUZURI. AŞA CĂ AM ÎNCETAT S-O MAI SPUN. AM O LIMITĂ DE CÂT POT SĂ ACCEPT ACESTE REFUZURI.
AM ALES SĂ TAC. SPERÂND CĂ O SĂ-ŢI VINĂ MINTEA LA CAP. ŢI-A VENIT MINTEA LA CAP?!? NU DE ALTA, DAR NU AM DISPOZIŢIA ŞI DORINŢA SĂ MĂ BUCUR DOAR CA SĂ-MI IAU O ALTĂ UŞĂ PESTE NAS.
DECI ACESTA SĂ FIE PÂNĂ LA URMĂ CADOUL DE ZIUA MEA? POT SĂ MĂ BUCUR ŞI SĂ ZÂMBESC REAL, FĂRĂ SĂ MĂ UIT PESTE UMĂR DUPĂ CONSECINŢE?
DOAR ŞTII CĂ INTODEAUNA PREFER ACŢIUNEA, CHIAR DACĂ MĂ PRICEP LA CUVINTE. ACTION SPEAKS LOUDER THAN WORDS ŞI DACĂ TOT ŢI-AI ZIS SINGUR PERSPECTIVA MEA, POT SĂ ADAUG ACEST PARAGRAF. CUVINTELE SUNT MINUNATE, DAR DOR DACĂ NU SUNT SUSŢINUTE DE REALITATE.

– Susanna, putem să uităm tot ce a fost? Tot ce a fost neplăcut, adică…
– Putem să încercăm… Dar să ştii că ar fi păcat să uităm chiar tot. O SINGURĂ ACŢIUNE MICĂ POATE SĂ FACĂ MAGIE. MAI ŢII MINTE CĂ-N POVEŞTI, FĂT FRUMOS TREBUIE SĂ FACĂ CEVA PENTRU COSÂNZEANA? S-O SĂRUTE, S-O SALVEZE, SĂ-I GĂSEASCĂ PANTOFUL, SĂ FACĂ CEVA? MORALA ESTE CĂ POVESTEA E POVESTE, DAR CURAJUL SĂ FACI CEVA-N DIRECŢIA ACELEI POVEŞTI ÎŢI ADUCE TOT CE AI VISAT VREODATĂ.

– Nu tot, Susanna. Uitarea, îmi pare că uneori face loc altor amintiri frumoase…
– Vrei să dormi cu mine?
//Personajele intră în cabană sărutându-se. Muzica de mai jos se aude pe fundal. Cortina cade. Sfârşit.//

L: NU-S DE ACORD CU MUZICA. E PREA TRISTĂ PENTRU ACEASTĂ ACŢIUNE FRUMOASĂ. PICĂ PERDEAUA… AŞA, PENTRU MAXIMUM DE INTIMITATE!
A: MEREU TREBUIE SĂ TE GÂNDEŞTI LA ASEMENEA DETALII? TRĂIEŞTE UN PIC, APRECIAZĂ LUCRURILE FRUMOASE!
L: EEEEE… CE CREZI? CĂ DACĂ AI SCRIS SCENETA TE SCUTESC? AMINTIRILE NU ŢI LE FACI DIN SCRIS. SCRISUL ESTE ÎNCUNUNAREA AMINTIRILOR. DINTRE NOI DOI, EU SUNT CEA CARE CHIAR A PRACTICAT LA NIVEL PROFESIONIST SCRISUL, AŞA CĂ NU MĂ PĂCĂLEŞTI!
A: IAR VORBEŞTI FĂRĂ PAUZE!!!
L: MI-AI DAT APĂ LA MOARĂ. SIC!
A. SE IA CU MÂINILE DE CAP
L: E CHIAR AŞA DE GREU SĂ RECUNOŞTI CĂ ÎŢI DOREŞTI CEVA FRUMOS ÎN VIAŢĂ ŞI CĂ ACEL CEVA ESTE POSIBIL? CHIAR TREBUIE SĂ-ŢI SCRIU CU MARKERUL PE FRUNTE? VEZI CĂ DACĂ MĂ SUPERI FOLOSESC D-ĂLA PERMANENT!!! DACĂ TOT ŢI-AI DAT O LECŢIE SINGUR ŞI AI ARĂTAT CĂ POŢI AVEA ŞI GRIJĂ ŞI TOT…. CE MAI AŞTEPŢI?
A: ….
L: CE MAI AŞTEPŢI!?!? INVITAŢIE SCRISĂ AI PRIMIT. ORALĂ ASIŞDEREA. AH, BY THE WAY… EU N-AM ZIS/GÂNDIT NICIODATĂ CAMERE SEPARATE.
A: E UN STATEMENT?
L: CE MAI AŞTEPŢI??????

Autori
Un bărbat şi o femeie. Cât se poate de reali. Andrei Tandaf şi Luciana Petrescu.




Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,867 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro