Scrisoarea care-a schimbat gustul mâncării

Vlad Iliescu

6 June 2011

Trecuseră ani buni de când nu s-a mai gandit la el. Fiul ei deja începuse să deseneze bastonașe la grădiniță. Ar fi vrut să fie copilul lui, dar s-a-ntâmplat să fie al altui bărbat. Într-o zi, și-a luat liber de la serviciu pentru a face curățenia din debara pe care o amânase de atâta timp. În ziua aceea, nu l-a mai dus nici pe cel mic la grădiniță, dându-i ocupație cu acuarelele și pensulele. Înaintând cu curaj în haosul din debara, dădu peste o cutie cafenie plină de poze vechi, scrisori și bilețele. Trecuse deja o jumătate de oră și o uitase Dumnezeu scormonind curioasă în cutia cu amintiri. La un moment dat, îi pică în mână o scrisoare anume și înlemni. Era de la primul baiat care o tratase ca pe o ființă umană, cu mulți ani în urmă. Tremurând de emoție, începu să citească :

Dragul meu suflet de fată,

Când arunc un singur cuvânt spre tine, mi se pare că te macin ca o moară. Amestec emoţii în tine precum amestec zahărul în cafea, formând spirale și jucându-mă cu numerele lui Fibonacci. Rămân tâmpit în luciditatea mea, căci tot ceea ce poate fi perceput prin simţuri, parcă ne pune de o parte şi de alta a marelui zid chinezesc. Oare o fi cineva pe lună care ne priveşte şi râde ironic?

Nu ştiu unde e localizat sufletul în om. Nu cred că îşi are lăcaşul în piept şi nici nu cred că are 21 de grame. Dar parcă văd atât de bine prin zid! Văd cum te transformi constant, ca şi cum aş fi eu în tine, dar nu pot trece sub nici o formă de partea cealaltă. Iniţiaţii ar spune că am cel de-al treilea ochi deschis, dar eu nu ştiu să privesc bine nici măcar prin ochii mei căprui.

E prima oară când mă simt bine în haos. E prima oară când sunt dispus să tac şi să-l las pe celălalt să vorbească şi să-mi ciufulească ordinea la care muncesc de când sunt. E foarte ciudat să simţi contrariile în acelaşi timp, obişnuiam să le alternez şi nicidecum să le fac amalgam. Îmi vorbeşti de Diavol, iar eu ascult cu atâta seninătate şi siguranţă de sine, de parcă aş fi Sfântul Gheorghe. Timpul a dispărut complet, nici nu mai ştiu care e sensul acelor de ceasornic, nu mai ştiu să citesc ceasul. Încerc să definesc ce pot prinde, să stilizez, să simplific, să teoretizez, dar toate sensurile se diluează, treptat, în non-sensuri.

N-am fost pregătit pentru trăirile astea. N-au utilitate nici logica, nici metafizica, nici mistica, din lemnul cărora construiam crucea pe care să-mi răstignesc experienţele. Nimic nu e bun, nimic nu e rău, util sau inutil, degradant sau înălţător.

Nu-mi mai simt Eul aşa cum nu-ţi simţeai tu corpul. Ai adus apocalipsa în lumea certitudinilor mele. Nimic, dar absolut nimic nu mai pot folosi ca armă, unealtă, sau icoană. Totul se întâmplă prea adânc în mine, şi nu mai am lopeţi să sap. Nu mi-e frică, sau poate doar nu o simt. Oricum, dacă cumva mi-e frică şi nu ştiu, înseamnă că totuşi e bine, un sens tot îşi desfăşoară pronia în taină.

Cam atât am eu iluzia c-am avut de spus… Litere trântite pe linii strâmbe… Unde e argumentul tău teleologic, Doamne?

Cu sete de nestins și dor,

Rusul tău.

Frumos

Când lacrimile i se înghesuiau în colțul ochilor să dea buzna pe obrajii ei, auzi cheia ușii de la apartament învârtindu-se în broască. „Mami! Mami! A venit tati acasă!”, o anunță ăla micu’, mânjit pe nas și pe mâini de acuarele. Puse toate scrisorile înapoi în cutie și hotărî să se ocupe de debara cu altă ocazie. Își sărută bărbatul cu duioșie de bun-venit și îl anunță că vrea „să facă ceva bun la băieți” de mâncare. Își începu ritualul din bucătărie care anunță că urmează o adevarată alchimie gastronomică.

În seara aceea, toți trei mâncau fericiți și, în special băieții, se minunau o dată la cinci secunde de gustul delicateselor de la masă. Scrisoarea din cutia cafenie, de la rusul ei din tinerețe, schimbase gustul mâncării ca prin vrajă.



Citiţi şi

Şi m-aş certa cu Dumnezeu…

Virginica

Te-am înșelat pentru că te iubeam de mi se uscau oasele

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,685 views

Your tuppence

  1. Carmen / 12 November 2016 22:00

    Rascolitor…

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. oana sa / 23 April 2015 12:53

    Si eu am avut “rusul” meu .L-am regasit (fara sa-l fi cautat timp de 23 de ani doar printre amintiri amestecate) intamplator in felul acela NEINTAMPLATOR !!! pus la cale de intregul Univers , intr-o seara de joi, pe strada, la o trecere de pietoni. Pentru noi nu a fost o simpla “trecere” iar noi nu am fost simpli pietoni. I-am pus mana pe umar si l-am intrebat: “Tu esti, F?” Din acel moment nu doar gustul mancarii s-a schimbat. Cinci vieti si-au schimabt cursul. Doua dintre ele (cel putin!) si-au reintrat pe fagasul firesc. Pe 20 Iunie anul acesta ne casatorim. E minunat! Numai bine tutror!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 13 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro