Scrisorile doamnei T.

Catchy

7 September 2016

Când Adrian s-a mutat în apartamentul ei, pe care-l vor plăti în rate şi împreună, bineînţeles, ce i-a atras atenţia era o cutie. Cutia era hexagonală, acoperită cu piele fină şi neagră şi foarte frumos legată cu o o fundă artistică, de mătase. Adrian i-a răspuns la întrebarea din priviri că sunt scrisori de dragoste din trecut, iar ea i-a zâmbit. Ştia că acum, în acest prezent fericit, în inima lui Adrian regina era doar ea şi numai ea. Şi pentru totdeauna. S-a întors din Italia pentru ea, cu ea s-a căsătorit şi cu ea mai voia un copil, al treilea pentru el. Câte dovezi de iubire şi înţelegere să mai ceară şi să mai aştepte? Ea a împlinit patruzeci de ani, niciodată măritată şi niciodată mamă, dar cu veşnica dorinţă de familie adevărată, cum ea în copilărie nu a avut parte… El , Adrian, este un bărbat matur, căsătorit în trecut şi cu copii mari, dar foarte entuziasmat în faţa acestei noi încercări.

Aşa s-au şi cunoscut, pe facebook, participând la o dezbatere pe tema curajului în viaţă. El a citit comentariul ei, a dat like şi i-a cerut imediat prietenia. Din poza de la profil îi zâmbea o femeie frumoasă, iar lui, lui Adrian îi plăceau mult femeile frumoase. Aşa a început conversaţia, apoi cunoştinţa şi inimile s-au plăcut şi s-au unit. Pentru totdeauna.

Este o zi foarte călduroasă de august, după amiază, duminică. Ei stau în pat trişti, după un test de sarcină negativ, cu un coş mare plin cu piersici, cafea rece şi ţigări. Mai pe seară, când se va stinge zăpuşeala, vor ieşi în parc şi chiar la o pizza. De mâine, din nou la muncă. Ea, căci Adrian încă nu a găsit în România ceva pe placul său. Italia e Italia, cu tot cu criză, tot găseşti, asta e, ea nu voia să plece din ţară, căci are valori profunde, aşa că el s-a sacrificat.

–  Ştii ce îmi vine acum să fac?

– Nu ştiu, ştiu ce-mi vine mie, să trag un pui de somn, e prea cald.

Adrian îşi privi soţia cu tandreţe şi-şi mai aprinse o ţigară. Ce spuneai tu că-ţi vine să faci? De ce nu te odihneşti un pic? E atât de cald…

– Aş vrea să citesc scrisorile din cutia aceea frumoasă cu fundă mare de mătase.

femeie scrisoare

Întinse mâna spre o piersică zemoasă şi-şi privi soţul cu intensă dragoste. Soţul îi răspunse cu o privire uimită, dar o corectă imediat cu un zâmbet.

– Dacă ţii tu, iubita… dar nu sunt lucruri importante.

Stinse ţigara şi adormi aproape imediat.

Ea, cu piersică zemoasă, cu tristeţea testului de sarcina negativ şi cu scrisorile întinse pe cearşaful de august prea cald, începu să citească. Teodora îi scria lui Adrian „Iubirea mea, marea mea iubire, indiferent care vor fi vieţile noastre, eu te voi iubi mereu. Aşa îmi spune inima şi ştiu că inima ta înţelege. Inima ta e făcută pentru a mea şi mintea ta pentru a mea…” Scrisoarea continuă, dar ea a uitat şi de piersică, şi de testul de sarcina negativ şi-şi aprinse nervoasă o ţigară, da, şi-a promis că nu va fuma, dar această Teodora o enerva. Citi rapid răspunsul lui, neînţelegând cum de scrisorile lui Adrian se găseau printre scrisorile doamnei T. „Iubirea mea, marea şi unica mea iubire, iartă-mă şi iartă-mă din nou că nu pot divorţa, aşa cum ţi-am promis! Soţia, aşa numită soţie, a simţit că iubesc o altă femeie – pe TINE – şi a deschis o discuţie infinită despre căsnicie, responsabilitate şi copii. Ea ştie că-mi iubesc copiii mai presus de orice şi oricine şi m-a ameninţat că nu-i voi vedea dacă…”

Ea îşi aprinse o nouă ţigară şi alese o nouă scrisoare de-a doamnei T. „Dragă, dragă Adrian, vei divorţa când copiii vor creşte şi vor înţelege ce înseamnă să iubeşti cu adevărat. Până atunci, ne vom iubi clandestin şi pătimaş, aşa cum numai noi doi, marii iubiţi ai lumii, ştiu să o facă…” Iar Adrian îi scria „Abia aştept, unica mea Teodora, să crească copiii, să divorţez şi să fiu, în sfârşit, cu tine, doar cu tine…”

Ea aprinse mai multe ţigări deodată şi începu mai multe piersici zemoase, iar Adrian dormea senin în această după amiază de august canicular. Cutia hexagonală acoperită de piele fină şi neagră, cu marea ei fundă artistică de mătase, conţinea adevărul despre Adrian, soţul ei şi viitorul – o, Doamne – tată al primul ei copil atât de aşteptat. Toată copilăria ei necăjită îl aştepta, dar chiar că nu a avut noroc în dragoste. Şi voia un copil din dragoste!

Povestitorul nu vrea să lungească povestea aşa că, spre seară, când el, Adrian, s-a trezit şi ziua aceea de august se răcorise, cutia hexagonală stătea deasupra unei valize cu câteva lucruşoare. Piersicile zemoase nu mai erau, şi nici ţigările, şi nici cafeaua rece. El, Adrian, a privit-o cu uimire, dar chiar că nu a avut timp să o întrebe ce s-a întâmplat. Valiza era la uşă, dincolo de uşă. Cititorul va fi uimit, dar ea a ieşit singură în parc şi singură a mâncat o pizza. În aceeaşi seară de august, un bărbat singur mânca o pizza, întâmplător, în acelaşi local.

Guest post by Gabi Mihaela Tirtan

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

Bianca

Bun! Și acum, ce fac? Păi, ce să fac?! Mă bucur de viață!

Cafeaua cu tine

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,513 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro