Scurt ghid cultural al obsesiilor la englezi

Oana Jinga

16 October 2011

britishÎn fiecare cultură există un număr de “obsesii”, mai mult sau mai puțin unicat, care fie sunt evidente și lovesc “outsiderii” în nas din primele clipe de contact cu “străinii”, fie se dezvăluie treptat, odată ce respectivii își părăsesc rolul de turist și încearcă să se integreze noului spațiu ca unul de-al casei.

Cum cel mai simplu mod de a se camufla într-o altă societate, fie ea o altă țară sau pur si simplu un alt grup bine stabilit și înrădăcinat, este copiatul, outsiderul observă iritat că multe dintre obiceiurile zilnice pe care încearcă să și le însușească, nu i se potrivesc de nici o culoare, ba mai mult vin în contradicție majoră cu ceea ce el știa “de acasă” că sunt binele și răul. De aici trei posibilități: compromisul – copiem de dragul integrării și al acceptării sociale – “fac aşa pentru că știu ei mai bine, deşi nu-mi place și nu mă caracterizează”, refuzul şi respingerea totală a celuilalt cu toate apucăturile lui ieşite din comun, categorisindu-l ca “ciudat”. Sau, bineînțeles, o cale de mijloc, un amalgam total de obiceiuri, coduri și principii în care mulți își pierd personalitatea, manierele sau chiar mințile.

Ca român în Anglia, mare mi s-a părut grădina (de “obsesii” vreau să spun). La început era amuzant să le descopăr, mă consideram un fin observator, un antropolog desăvârșit care lua notițe pe stradă, la scoală, în supermarket, la cinema… Apoi au început să devină enervante, absurde, pentru că pierdeam timp și bani trecând printr-o serie de ritualuri și conversații irelevante în care nu credeam. Acum însă am realizat cât de importante sunt toate la nivel social și cât de mult poate ajuta o discuție despre prognoza meteo în diverse circumstanțe sau o povestioară amuzantă de la ultima noapte în oraş.

Dar, să le luam pe rând. După cum ei înșiși recunosc (conform unui studiu făcut de The Telegraph în 2008, în care 5000 de locuitori ai Marii Britanii au fost întrebaţi ce anume cred că îi caracterizează ca “popor”), englezii:

1. Vorbesc exagerat de mult despre vreme – Da, clişeul e cât se poate de adevărat și fie ploaie, fie soare, fie vânt, orice conversație trebuie să conțină referințe la fenomenele meteorologice ale zilei, precum și detalii despre prognoza pe următoarea săptămână. Aproape 60% dintre cei intervievați recunosc că adoră să petreacă îngrijorător de mult timp vorbind despre temperatură, presiune şi umiditate. Un purtător de cuvânt al companiei care s-a ocupat de studiu a declarat că “oriunde ai merge şi orice ai face în Anglia, nu poți să nu dai peste cineva care vorbeşte despre vreme şi suntem de-a dreptul mândri de faptul că la noi plouă mult mai mult ca în alte regiuni”. Pe lângă asta, vremea e un fel de coordonator al vieții şi etern vinovat pentru dispoziția locală. Ba chiar am aflat că uneori, în zile însorite, anagajatorii le permit angajaților să plece mai devreme de la serviciu pentru a se putea bucura în voie de razele atât de mult dorite urmând ca a doua zi să revină plini de energie (şi cu gândul la finalul programului).

britain

2. Sunt de-a dreptul obsedați de televizor – 45% dintre respondenți au declarat că adoră să evadeze din realitate prin serialele TV locale, trash soap operas ca la carte. Având în vedere că vorbim despre o țară în care mass media, show businessul și entertainmentul, atât împreună cât şi separat, sunt o adevărată putere în stat, dependența de micul ecran n-ar trebui să ne mire. Însă mi se pare foarte interesant că un procent însemnat al populației poate povesti cu lux de amănunte ce s-a întâmplat în ultimul episod din Coronation Street (serial care rulează de peste 50 de ani!). Pe de altă parte, reality show-urile sunt un “must”, iar emisiuni ca X-factor (deja la a 8-a ediție în UK) sau Brig Brother (în Anglia s-au produs nici mai mult nici mai puțin de 24!!! de sezoane, incluzând Celebrity Big Brother sau Teen Big Brother) au spart orice record de audiență.

3. Statul la coadă – Semn al oricărei societăți civilizate, cozile pot deveni însă adevărate ritualuri pentru englezi care par înzestrați cu o răbdare iesită din comun când vine vorba de aşteptat cuminte în şir indian. Şi nu e vorba doar de cozile din magazine sau de la ghişee, ci şi pe stradă, în aglomerație, la metrou, pe scările rulante. Cel mai amuzant e că atunci când pe toți pereții scrie “Stay on the left!” e cel mai uşor să detectezi turiștii…

4. Alcoolul – Faptul că englezii beau mult (ok, foarte mult) nu mai e demult o noutate. Însă asta nu se rezumă doar la berea sau sticlele de vin de seara, ci dă naștere unui sistem complex de gândire pentru că “ieșitul în pub după serviciu” e ceea ce îi motivează pe mulți pe parcursul unei zile de muncă. Spun asta pe de-o parte din experiență, pe de alta, din poveștile colegilor şi prietenilor mei, dar mai ales pentru că în urma studiului de care am tot amintit, “getting drunk” e în top 5 British Traits. Asta nu-i oprește însă să se prezinte a doua zi punctual “la program”, deși mahmuri.

5. Robotul care “te anunță” – Nu ştiu dacă m-am exprimat bine, dar pentru cei care au călătorit în Anglia, mă refer la vocea care are în permanență grijă să te avertizeze că “the doors are closing”, “the doors are opening”, “mind the gap, please”, “floor 0”, “train at platform 1 does not stop here” s.a.m.d. Practic ai mereu senzația că cineva acolo sus (în difuzor) te veghează și te apără de toate pericolele urbane.

6. Politețea excesivă – “I’m sorry” e deja un reflex, fie sau nu vina celui care îl rostește (de exemplu cel călcat pe picior în autobuz își va cere automat scuze pentru faptul că pantoful lui se afla sub al tău). “Oh, what a lovely dress/scarf/coat…” sunt la ordinea zilei, deşi știi bine că ai aruncat prima haină din dulap pe tine pentru o fugă la supermarket. De obicei întreg ritualul te binedispune și astfel poate deveni molipsitor. Nu de multe ori m-am regăsit în situații amuzante în țări neobișnuite cu asemenea curtoazie (să zicem Italia, Franța, România) când, obişnuită cu sistemul englezesc am “exagerat” cu politețurile şi am primit în schimb zâmbete confuze și priviri reci cu subînțeles. Totul ar fi foarte roz dacă aceste remarci ar fi cu adevărat sincere şi nu doar un automatism cultural.

7. Ceaiul ca soluție pentru o zi proastă – mulți dintre englezii cu care am lucrat, studiat, ori pe care i-am întâlnit întâmplător cred că o cană de ceai poate fi remediul împotriva oricărei nenorociri emoționale. Depresii, muncă în excess, tristețe, stres, certuri, totul se rezolvă cu “a cuppa” (pentru rețeta perfectă apelăm la BBC).

britain
Ar mai fi foarte, foarte multe de adăugat: sandwich-urile cu garnitură de chipsuri, oroarea de viespi și păienjeni, dorința permanentă de a avea un bronz de invidiat (de unde şi excesul de autobronzant), bârfa (după cum spune The Telegraph), goana după reduceri şi special offers, plângerile oficiale (de fiecare dată când ceva nu merge cum trebuie sau nu sunt mulțumiți), dar şi aprobările şi regulile pentru absolut orice (asta devine evervant când cazul tău e “special”, ceva absolut evident pentru un non-British citizen).

Lista de mai sus nu e menită să critice sau să ridice în slăvi societatea britanică, ci se vrea o simplă înșiruire de observații adunate pe parcursul a 2 ani. Stiu că multe sunt deja stereotipuri, dar e o mare diferență între a citi despre ele și a le experimenta pe propria piele.

Ca să trec puțin granița, de cealaltă parte a punții culturale se află câteva obsesii românești de care eram sau nu conștientă, dar care mi-au fost evidențiate de către prietenii mei de alte naționalități de-a lungul timpului. În primul rând, ceea ce i-a amuzat teribil e conceput de “curent” şi felul în care e întotdeauna vinovat pentru dureri de cap, spate, măsele. Pentru ei circulația aerului într-o încăpere este absolut inofensivă și chiar foarte indicată, iar durerile musculare sunt întotdeauna cauzate de vremea capricioasă (going back to number 1). Dorința noastră de a mânca măcar o dată pe zi ceva gătit, cald și faptul că nu putem trăi din snack-uri la nesfârsit. Felul în care ne protejăm spațiul personal şi reacțiile pe care le avem când cineva îl amenință. Teama de a nu părea ridicoli, legătura exagerat de strânsă pe care o păstrăm cu familia…

Voi ce ați mai adăuga? 🙂



Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,915 views

Your tuppence

  1. mz / 8 April 2016 23:11

    te doare stomacul- trapped wind, te inteapa inima-trapped wind, te doare in cosul pieptului-trapped wind…e un fel de m-a tras curentul dar mai amuzant

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Andi V. / 8 April 2016 20:20

    Circa 1-2 ani m-am mirat si eu de anumite elemente din cultura canadiana (unde traiesc). Am incercat sa stau mai mult cu ei, sa le castig increderea si sa trec de lucrurile de suprafata si pas cu pas am inceput sa inteleg motivatiile din spatele unor asa zise “ciudatenii”. Sunt convins ca nici ei nu considera ca parte a normalitatii sa-ti injunghii porcul in curtea din spatele casei pentru ca-i “natural” si “de casa”. Nici facutul de tuica – este interzis in Canada fara licenta si totusi multi romani isi instaleaza un alambic in subsol.
    Important nu este “ce” ci, mi se pare mie, “de ce”.

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  3. Violeta / 8 April 2016 16:37

    pe mine m-a socat faptul ca multi dintre britanici nu clatesc vasele,dupa ce le spala….erau puse la uscat pline de spuma…ori mesele,de sarbatori…anul acesta,de Craciun ,am mancat mancare chinezeasca si indiana,cumparata din supermarket si incalzita,,,,,asta intr-o familie cu bani si cu oameni peste 50 de ani…..in rest,m-am intalnit cu tot ce-ai punctat,in articol

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro