Sex-appeal şi-o juma’ de kil de macrou

Radu Dumitrescu

12 December 2013

Radu DumitrescuMereu m-am întrebat ce defineşte o inimă distrusă, sfărâmată, ruptă în bucăţi, călcată în picioare, cu cizme pline de noroi, tăvălită cu trotineta, bicicleta sau tancul. Mereu am fost curios să aflu ce se ascunde în spatele expresiei „broken heart”.

În cazul meu, e simplu: plâng, scriu cele mai proaste poezii, pe care le arunc atunci când mă fac bine, pentru că îmi e ruşine de ele, ascult muzică veselă (chipurile, să mă binedispun… m-am trezit odată că ascultam un radio comercial!), plâng! Da, mă, da! Plâng, că de asta am lacrimi. Doar n-oi plânge la vreun film de tot plânsul, „scris“ de vreunul mai distrus decât mine. Nu, tată, sunt bărbat! Plâng când nu-mi găsesc inima. Şi pentru că sunt bărbat, plâng cu stil. Nu mă lamentez, atenţie! Apoi, încep să analizez. Mă, nene…cum am putut ajunge în situaţia asta? Să am tricoul ud de lacrimi în zona pieptului. Păi, nu cumva pentru că m-am lăsat udat?

De pildă, să zicem că te îndrăgosteşti de o duduie sau dumneata, doamnă, de un… dudui care face amor cu lumina stinsă, în poziţia misionarului, fix două lungimi de undă sau mai exact 125 de secunde (am tastat la întâmplare, puteam apăsa alte cifre. Au ieşit astea, deci karma rulz!). Aşa… treaba stă în felul următor: dacă ai exact aceleaşi pasiuni, domnule, doamnă, fă în aşa fel încât să te îndrăgosteşti până peste cap. Nu pierde trenul acesta. Cum spunea bunică-mea: în viaţa fiecăruia, trenul opreşte doar o dată. Suie-te, frate, soro. Te-ai asigurat de o călătorie cu marfarul. Clasa contează mai puţin. Suie-te, navighează şi uită-te cum trec garnituri luxoase pe lângă tine. Însă nu invidia. A fost strict alegerea ta. Ţi-ai găsit misionarul-pereche. Scrie-ne cum e la nunta de argint şi cum aproape era să ai un sfert de orgasm acum 25 de ani!

Bun…

Dar dacă tu eşti un specimen pervers (în sensul bun al dragostei!), o doamnă stilată, curvă în pat (se aplică acelaşi sens al dragostei!), dacă ai imaginaţie debordantă, sex-appeal doldora pe tine, fetişuri nobile şi îţi plac jocurile… mă, nene, cum să te îndrăgosteşti de un misionar/o misionară?! Păi, după ce ai început să te pupi, la prima voastră clipă intimă, şi vezi că ea sau el, caută din priviri întrerupătorul, e cu ochii la TV (rulează „Noră pentru mama“, e normal!) sau când vrei să o/îl săruţi pe buric şi începe să se gâdile din senin şi să aibă un râs frate cu o tuse tabagică, deşi nu a fumat o ţigară vreodată, ei, bine, când ai toate semnele astea… prietene, doamnă, fugi! Inventează-ţi subit o durere de burtă sau de măsea sau de gleznă, lingurică, rinichi… şi fugi! Crede-mă, întotdeauna e mai bună orice durere decât o lacrimă de inimă.

Şi aşa realizezi că inima distrusă e o chestiune de alegere. Şi acesta ar fi primul motiv care defineşte inima sfărâmată. Alegerea!

Sigur, sunt mult mai multe. Dar vor mai fi texte, mai avem de scris. Deocamdată vreau să mă bucur de lumina aprinsă şi de cele 125 de secunde, cât mi-a luat să scriu articolul. Fix.

Sunt la ţară şi mă uit pe geam. Un cocoş face legea în ogradă. Iar ele, puicuţele (the chicks!), sunt extrem de fericite. Cumva, îl invidiez. Fără prea multă şcoală şi cu două vorbe, cucu! şi rigu!, a reuşit să rezolve problema cu broken heart– ul. Iar în jur nu e nimeni gelos. Sau frustrat. Sau invidios. Pe el, evident! Şi uite cum mi se arată semne şi aflu alt motiv care defineşte tema noastră: invidia.

Dar despre asta, data viitoare…

Plăcintă cu peşte afumat

Ingrediente: 500 gr peşte afumat (eu am folosit macrou), două ouă fierte tare, o mână de creveţi decorticaţi, 250 ml lapte, o lămâie, un cub de unt, o lingură de făină, nucşoară, pătrunjel verde, foi de dafin, un pachet de aluat franţuzesc.

Punem macroul într-o crăticioară, alături de două foi de dafin, pătrunjel şi lapte. Aducem la punctul de fierbere, dăm focul la mic, fără ca laptele să fiarbă, şi lăsăm la infuzat cam 15 minute. Dăm la o parte şi strecurăm.

1

Păstrăm lichidul separat. Curăţăm macroul de oase.Tăiem ouăle în bucăţi cât mai mici. Pregătim creveţii. Punem într-o cratiţă curată un cubuleţ de unt. Când este complet topit, adăugăm lingura de făină, amestecând energic, să nu se formeze cocoloaşe. După două-trei minute, începem să punem laptele în care am infuzat peştele, amestecând în continuare.

2

Vom obţine un sos gros şi aromat precum o smântână. Adăugăm coaja rasă de la o lămâie, o mână de pătrunjel, nucşoara, macroul curăţat, ouăle şi creveţii decorticaţi. Lăsăm să se răcească. Între timp, tapetăm o tavă cu făină şi punem o foaie de aluat franţuzesc. Turnăm compoziţia, iar deasupra punem o altă foaie de aluat pe care-l ungem cu gălbenuş de ou.

4

Dăm totul în focul cuptorului preîncălzit, la 180 º, timp de 30 de minute, până capătă o crustă galben-aurie. Servim cu murături… Poftă bună!



Citiţi şi

Of, of, of, artistele astea ale neamului!

Ai mei ani 40…

Noi știm când trebuie să vă furăm din grădină

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,421 views

Your tuppence

  1. Rucsandra / 12 December 2013 15:47

    Asta-mi aminteste de o discutie (discutii) 🙂

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro