Și mi-e dor de el…

Catchy

1 June 2017

Tata a fost un intelectual de rasă pură, care trăia înconjurat de ziare, cărţi şi dicţionare Larousse, citea în franceză şi latină… Nu avea vocaţie de părinte în sensul clasic al cuvântului, lucru care i-a atras multe reproşuri nemeritate, ca şi cum nu m-ar fi iubit.

M-a iubit foarte mult, dar fără acele efuziuni sentimentale obişnuite. Mi-a iubit în primul rând tot latura intelectuală, pe care s-a străduit să mi-o dezvolte, la rândul său.

tata si fiica

Odată, mama, fiind ocupată în bucătărie, ne-a trimis la locul de joacă, că să mă dea în hinta-palinta. Îmi plăcea atât de mult şi tot ţipăm „Mai tare, mai tare”… şi el, săracul, mă asculta… Până când, bineînţeles, era să se dea leagănul peste cap şi am căzut din el la câţiva metri. Mi se zdrelise tot spatele pe pietriş, pe sub rochiţa subţire de vară. Nu aveam mai mult de trei ani. După prima sperietură, îmi amintesc foarte clar că nu am plâns. Nu eram plângăcioasă şi asemenea accidente am avut mereu de-a lungul copilăriei, fie din cauza altora, fie din cauza mea. Genunchi juliţi, arsuri cu fierul de călcat cu care umblam când nu era voie, o celebră tumbă de pe un deal în jos rezultată în apă la genunchi şi ghips… Aprilush, aşa mă numeau. Zvăpăiată.

Dar atunci, cel mai speriat era sărmanul tata. Nu îndrăznea să mă ducă acasă în halul ăla. M-a luat pe cel mai ocolit drum, (blocul era la doi paşi), mi-a luat o îngheţată… însă, vrând-nevrând, trebuia să mergem acasă, venea şi ora mesei… Mama s-a luat cu mâinile de păr, i-au dat lacrimile şi a urmat din nou şuvoiul de reproşuri, că e iresponsabil, că nu ştie să se poarte cu un copil, că se pune la mintea mea…

În toate avea mama dreptate, numai că ar fi fost iresponsabil, nu. Tata era un copil mare. Un copil bătrân. Atâta tot.

Dar tot cu el stăteam amândoi lungiţi pe covor, fără maiouri, ca să ne bronzăm la soarele ce năvălea prin ferestra larg deschisă. Şi, într-un cot, îl citeam pe Caragiale, râzând amândoi în hohote. Şi tot el mă ruga să mă uit peste tezele elevilor săi de la seral, pentru ca a doua zi să meargă la liceu împăunat precum un rege, zicându-le: FIICA MEA, care încă nici nu merge la şcoală, v-a corectat greşelile de ortografie… după care îi făcea cu ou şi cu oţet, în stilul lui unic.

Aşa era pe atunci…

Şi mi-e dor de el.

Guest post by Dafodill

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Am știut că ești tu

Nu mai vreau firimituri de noroc

Neprețuitele

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
694 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro