Și te tot întrebi dobitocește “de ce?”

Catchy

5 June 2017

În multe momente din viața mea de parte a unui cuplu, m-am întrebat dacă nu cumva în orice relație, dincolo de iubire, intervine obișnuința, comoditatea știutului și dacă nu cumva celălalt devine uneori tamponul între noi înșine și ceea ce refuzăm să vedem. Ne grăbim să fim cu un altul la bine, iar la rău abia mai suportăm să o facem… Vrem dreptul la gândurile și frământările partenerului, pe care îl fericim cu datoria de a simți la fel. Așa, inerțial. N-o fi existând oare un soi de inerție a iubirii în sine? Iubim pe cineva, ne abandonăm lui, iar dacă dragostea dispare, avem sentimentul sfârșitului (folosesc și eu pluralul acesta al colectivității, că doar nu oi fi chiar singura care percepe așa!).

femeie ganditoare

O disperare ce poate veni din trădarea iubirii în care ne-am pus speranțele și ne-am proiectat existența, dar și din propria dorință de a suferi. Constați că s-a rupt ceva și te doare, știind că e de așteptat să te doară. Apoi, reaprinzi poate durerea, chiar atunci când ea e pe cale de a dispărea. Despărțirile dor, că doar asta le e menirea, însă cred că am avut clipe în care nimic nu mi-a părut mai tentant decât abandonarea – o năclăire  în care m-am trezit închisă ca într-o neștiută catacombă. Dacă apuci să intri acolo, e clar că îți trebuie voință ca să găsești căile de ieșire… Și nu prea vrei să o faci.

Acum mi se pare însă că s-ar stinge și durerea mai ușor, dacă din inerție nu ai continua să te întrebi dobitocește cum ar fi putut să fie și să repeți: de ce? O fi codul nostru psihologic originar, amprenta structurală a firii umane. O fi faptul că, îndrăgostindu-ne, lăsăm iluzia să o ia înaintea realității și cam la fel facem și când ne simțim abandonați de celălalt?

Guest post by Isabela

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Pe-tro-ne-la: „E foarte frumos să fii femeie”

Trandafirul

M-aș întoarce mâncând pământul, dar tu vrei liber

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
8,512 views

Your tuppence

  1. Isabela / 7 June 2017 9:10

    Nu cu demonii…cu impasul. Sper să înveți ceea ce îți va face viața mai puțin dificilă și mai puțin grea.Mulțumesc pentru empatie. Trecem peste tot, la un moment dat…fiecare cum poate. Și dacă ne punem sufletul pe hârtie (mic, strâmb, defect…cum li s-o părea altora) nu înseamnă neapărat că ne place să suferim.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. axelle / 6 June 2017 8:41

    Ma insel eu, sau esti Isabela cea cu demonii?? Imi pare rau prin ce treci…ca altceva nu am sa zic.Decat sa invat sa nu o insist acolo unde nu e nimic di eu vreau inadins sa fie ca iese ca la tine.Daca Dumnezeu vrea sa fiu singura ( chiar daca sunt mai mica decat tine) probabil ca asa imi e mai bine. Multa putere da treci peste..tot!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro