Simt că am pierdut

8 January 2018

Te lovește, cazi și o lași să treacă, apoi te ridici și te scuturi de urme. Nimic mai ușor, zici. Mai ales când găsești repede umeri puternici pe care să plângi, fără ca ei să știe, de fapt, pe-a cui dragoste o susțin.

Simt că am pierdut.

M-a trezit o poză cu ei doi, mirii, mi-a apărut pe wall. Doare cel mai mult atunci când știi că nimic nu mai poate fi salvat. Renunțăm repede la luptă, fără a cântări sentimentele și fără a realiza că noi, de fapt, sperăm ca înfrângerea să fie doar temporară.

cuplu restaurant

N-aș fi crezut că, după atâția ani, încă mai pot avea senzația că mi-a fost furată ființa lângă care aș fi putut să-mi arat liber toate slăbiciunile și să-mi cânt tristețile, fără a face zgomot înăuntrul său.

Multă vreme mi-a rămas întipărită în minte atracția dintre noi, era ceva magnetic, inexplicabil, îmi tremurau genunchii când intra în cameră și el ofta când mă vedea. Ne-am cunoscut la facultate, aveam prieteni comuni. Am început să vorbim și curând m-a invitat în oraș. Ne-am așezat într-un restaurant gol, eram doar noi, muzica și lumina apusului, ce părea să cadă peste masa aleasă, aprinzând și mai mult lemnul sub palmele noastre, totul ca și când timpul ar fi vrut ca acele clipe să ardă și să se piardă odată cu noi, doar cu noi, ca martori ai uniunii.

Ne-am despărțit îngrijorați de cele petrecute și am așteptat ca următoarea întâlnire să ne limpezească gândurile. Însă atunci am pășit pe un tărâm pe care n-am știut că nu vom mai păși vreodată… cumplit moment atunci când se apropie de tine, te prinde cu privirea și te trage spre el, iar tu împietrești, încercând să te opui. Cât de copil să fii să speri că timpul vă va readuce împreună cândva? Nu știi cum, însă abia aștepți să se întâmple. Prinși în mijlocul văpăii, auziți clapele pianului cântând înrobirea voastră în iluzia dragostei, căci acum aceasta pare a fi singurul lucru care v-a mai rămas.

E curios cum numai câteva momente de conexiune acolo unde te aștepți cel mai puțin, prin cele mai ascunse gânduri ale tale, te pot face să te simți atât de legată de celălalt și cum această legătură te poate ține strâns, sfâșiindu-ți mintea atunci când încerci să te eliberezi. Te chinui să rămâi lucidă, nu știi ce să mai faci, fugi speriată, te ascunzi și speri că se vor mai ivi momente de intensitate asemănătoare, însă târziu constați că numai el a putut trezi în tine ceva atât de puternic.

O cititoare

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Antagonia

Dragostea seacă, cui dracu’ să-i placă?

Despărțirea, o simplă separare de corpuri? Greșit, domnule Marin Preda!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
967 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro