Soţul meu era un bărbat atent, grijuliu, iubitor. L-am lăsat

Catchy

30 June 2017

Ştiu că nu sunt singura în situaţia asta şi poate şi de aceea am dreptul, înainte de a fi pusă la zid, să mă explic. Nimeni dintre prietenii şi cunoscuţii mei (de cei comuni nici nu mai zic) nu mi-a fost alături, nimeni nu a încercat măcar să-mi asculte punctul de vedere. Au ridicat din umeri intrigaţi şi m-au catalogat în feluri prea puţin măgulitoare pentru o femeie. Dar, desigur, asta nu este treaba mea. Cum, de altfel, nici viaţa mea nu e, de fapt, treaba lor.

Şi totuşi confesiunea mea de azi sper să poată veni nu numai în ajutorul meu, ci şi în al celorlalte femei care se află în situaţii similare.

Se spune că o femeie nu pleacă de prea mult bine. Însă aici trebuie nuanţat, căci sună a generalizare ieftină şi, astfel, doar în parte adevărată. În cazul meu, aşa cum este perceput „binele” de societate, pot confirma că l-am avut. Dar… (căci mereu este un „dar” menit să facă diferenţa între alb şi negru) asta nu înseamnă şi că eram fericită.

girl_glass

Soţul meu era un bărbat atent, grijuliu, iubitor. Se comporta ireproşabil cu mine, acasă sau în societate. Era sensibil la nevoile şi dorinţele mele. Evita să mă contrazică. Bine, nu? Mă susţinea în demersurile şi proiectele mele. De exemplu, atunci când am simţit nevoia să fac o schimbare majoră în viaţa profesională, nu s-a luat cu mâinile de cap, cum că nu o să ne descurcăm cu banii dacă renunţ la un job sigur, iar atunci când nu m-am mai simţit bine în pielea mea şi am hotarât că am nevoie de ajutorul specialiştilor pentru injectare cu botox sau pentru mărirea volumului buzelor m-a încurajat, mi-a fost alături şi am admirat împreună rezultatele, ce-i drept, remarcabile. Dar, cum spuneam, nu eram fericită. Cumva, timpul diluase motivele pentru care îl alesesem, iar câţiva ani am continuat să-i fiu alături, fidelă în fapt, dar nu şi în gând.

Iubirea lui mă plictisea, grija lui mă sufoca, refuzul lui de a avea alt punct de vedere decât al meu mă făcea să mă simt singură. Sau, ca un şef cu subalternul său. Şi nu e vorba despre asta. Nu am nevoie de subaltern, de bodyguard sau de susţinător fervent. Am nevoie de un partener, am nevoie să ne aflăm pe picior de egalitate, să tragem cot la cot în direcţia asupra căreia cădem de comun acord. Am nevoie să nu mai „uit” de ce l-am ales pe omul de lângă mine.

Mă întrebaţi dacă îmi pasă de ce simte el? Da, îmi pasă. Şi tocmai de aceea, am preferat să nu-l mai mint. Să nu mai primesc totul, fără să-i dau aproape nimic în schimb. Am preferat să sufere acum pentru a avea şi el (ca şi mine) şansa de a cunoaşte pe altcineva cu care să alcătuiască întregul după care tânjim toţi. O femeie pe care să n-o mai urce pe piedestal sau o femeie căreia să-i placă asta.

Cât despre mine, acum sunt singură. Nu caut niciun bărbat, mă caut doar pe mine. Sunt conştientă că am divorţat de bărbatul ideal. Cu o nuanţă. Bărbatul ideal pentru alt gen de femeie. Pentru mine este doar un capitol frumos şi închis din viaţa mea.

Şi nu, nu am rămas prieteni.



Citiţi şi

11 ani mai târziu – luna de fiere

Săptămânile astea de abstinenţă se numesc în România lună de miere?

Sunt tâmpită!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
16,574 views

Your tuppence

  1. cami / 9 July 2017 11:07

    madame Bovary

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Lucia / 4 July 2017 23:31

    Am senzatia ca doamna si-a facut plinul,
    Material vorbind, apoi a descoperit ca sufleteste e tot goala… a tot primit si nu à stiut cum e sa fie refuzata sau cum e sa lupte pentru ceea ce si-a dorit… ca sa si poata aprecia “cadoul” facut de viata… si uite asa barbatii isi pierd increderea in noi, femeile… atat de “perfecte”, pentru ca unele dintre noi nu stiu ce vor… eu tarziu am gasit pe cineva, care nu e perfect, dar nici eu nu sunt… perfecta. In viata trebuie sa facem tot ce putem, cu ceea ce avem, acolo unde suntem…

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
  3. Valentina / 3 July 2017 15:09

    Astept editorialul tau in care sa imi spui cate contacte sexuale ai avut si daca ai simulat orgasmul, dupa care rezolv eu integrala, pentru un calcul precis al costurilor si beneficiilor.

    Thumb up 2 Thumb down 2
    Reply
  4. Valentina / 3 July 2017 15:05

    Doar atat ai reusit sa faci? Nu ai strans si tu vreo 50000-60000 euro?Retrageai si tu lunar vreo 1000-1500 euro din contul lui bancar, ii puneai in singuranta intr-un loc stiut doar de tine si atunci erai o fiinta desteapta.Operatiile alea estetice sunt un mizilic.Daca fac socoteala ai iesit mai prost ca o prostituata.Cum? Fa socoteala!Operatiile estetice nu cred ca fac mai mult de 2000 euro impartit la numarul de contacte sexuale iesi sub 10 lei/ contact sexual.Mai prost ca alea de pe centura.

    Thumb up 4 Thumb down 2
    Reply
  5. Razvan / 3 July 2017 13:30

    Poate era mai putina ipocrizie daca il paraseai inainte sa te iubeasca plicticos si sa iti plateasca regasirea fiintei? Sau atunci a fost bun ca iti oferea confort, siguranta, sustinere? Si nu a mai fost bun cand te-ai asezat din nou material? Nu era la fel si inainte sa te mariti? Sau atunci erai prea tanara sa stii ce vrei?

    Probabil ca nu neaparat psihiatru cum sugera domnul de mai sus dar sigur o oglinda mai buna sa ajungi sa iti si placa ce vezi.

    Sau poate intre tip omul tau nu mai arata la fe si rezultatele remarcabile ale tale si atentia care ai inceput sa o primesti de la unii mai “barbati” a dat in reducerea barbatiei celui crae era langa tine.

    E o chestie misto care am vazut-o si mai aproape si da, cateodata barbatul trebuie sa puna piciorul in prag si sa spuna nu sau nu imi convine asta.
    Ma intreb insa de cate ori a fost deschisa comunicarea sa aiba ocazia sa spuna nu.
    La mine nu exista comunicarea necesara pana cand nu am spart eu cu bocancul niste usi sa ajungem sa comunicam. Asa ca poate greselile sunt mai de ambele parti decat crezi tu….am fost la pas de divort dar a meritat. insa am si o partenera care a preferat sa comunice, sa inteleaga si sa faca compromisuri nu sa se regaseasca.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 1
    Reply
  6. Un om normal / 2 July 2017 13:41

    Deci ca să intelegem, omul tău îți plătea operații estetice ca să “treci peste momentele grele” in condițiile in care tu nu aveai nici măcar loc de muncă? Apoi, după ce ți-ai pus buze, ai zis că e mai bine sa bagi divorț pt că trebuie să te “regăsești”? Peste toate astea, pe el l-ai scos vinovat de toate. Cred că ar fi mai bine sa te uiți la ce om ești tu.

    Bineînțeles, ca să închei pe scurt, greșeala omului că nu a cunoscut ce a avut lângă el, in sensul in care o femeie ca tine e mai potrivită în alte locuri, nu într-o casnicie. Sfatul e sa consulți un psihiatru.
    Articol de 2 lei, am comentat ca să balansez cumva prostia din articol.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 19 Thumb down 1
    Reply
  7. Crina / 2 July 2017 3:57

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 4 Thumb down 8
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro