Spuneți și voi dacă viața nu e… femeie ușoară!

Catchy

6 August 2016

– De ce nu porţi cercei?

Întrebarea căzuse ca un trăsnet între noi. Până atunci schimbasem numai câteva amabilităţi. Era soţul unei colege. Ajunsese prea devreme şi o aştepta acum în biroul mare, tip hangar, pe singurul scaun liber care se nimerise să fie chiar lângă mine.

Nu mai purtam de mult cercei şi asta avea o semnificaţie atât de intimă, încât absolut nimeni din jurul meu – nici cea mai bună prietenă, nici măcar actual partener de viaţă – nu ştia adevăratul motiv pentru care renunţasem la acest tip de bijuterie. Fusese, mai degrabă, o copilărie din partea mea, însă atunci, la momentul acela, aşa am simţit că trebuie să fac, să-mi scot cerceii mei preferaţi – cadou pe care S. mi-l făcuse cu numai o lună înainte de despărţire -, să-i pun la loc în cutiuţa lor şi să-i expediez pe adresa lui. Nu ştiu nici până azi dacă au ajuns la destinaţie… Oare cine i-o mai purta azi? O fi fericită acea femeie aşa cum am fost şi eu până când el mi-a spus că relaţia noastră este minunată, că îl face fericit, dar îl și sufocă, îl obligă, îl apasă şi-i îngrădește libertatea şi că, deşi mă iubeşte, trebuie să plece. Şi asta a şi făcut…

femeie cu cercei

În fine, dar trecuseră nişte ani de atunci şi viaţa a mers înainte, desigur. Şi eu depăşisem această etapă, mă şi mutasem în alt oraş, viaţa mi se schimbase complet, iar cerceii nu mai făceau parte din ea. Nu suportam nici să-i văd şi, dacă, întâmplător, primeam cadou vreo pereche, mulţumeam, apoi îi făceam şi eu cadou altcuiva, mai departe… că dar din dar se face raiul, nu?

– Nu mi-ai răspuns la întrebare… aud ca prin vis. Bărbatul curios era tot acolo și mă privea zâmbind amuzat.

– Nu-mi plac… nu-mi mai plac… m-am trezit răspunzându-i.

– De ce? a continuat el, încurajat.

Noroc că îşi făcu apariţia nevastă-sa şi conversaţia noastră, care subit devenise prea intimă, luă sfârșit.

Să vă spun drept, nu mă aşteptasem ca un bărbat să observe asta la mine. Îmi plac bijuteriile, le apreciez şi le port, dar nu cercei… Am brățări splendide, inele frumoase, dar preferatele mele sunt genul acesta de pandantive.  Noroc că S. nu mi-a făcut cadou unul, că poate asta m-ar fi obligat să renunţ şi la ele… te pui cu tribul de pitici din capul unei femei părăsite?

Aproape că uitasem acea conversație când, într-o zi, primesc la serviciu un pachețel prin curier. Nu comandasem nimic, nu aşteptam nimic, numele expeditorului nu-mi spunea nimic, dar era limpede că eu eram destinatara, nu era nicio greșeală.

Și ce credeți? Cercei, erau, dar nu o pereche oarecare, ci chiar acei cercei, în aceeași cutiuță, dar și un bilețel:

„Cerceii tăi au făcut cale lungă până să te regăsească. Te rog, poartă-i. Şi încearcă să mă ierţi. S.”

Ei, pe naiba… de unde şi până unde?? Mă uitam siderată la cerceii nepurtați. I-am luat ca în transă şi mi i-am pus în urechi. Au intrat uşor, deşi nu mai purtasem de atâta amar de vreme. Instinctiv mi-am pus mâna pe pandantiv. Era la locul lui. Apoi mi-am dat seama că se potrivea perfect cu cerceii… La naiba cu toate coincidenţele lumii menite să-mi deranjeze mie zenul!

Tulburată, mă întrebam dacă să sun sau nu la numărul de pe pachet. Dar ce sens ar fi mai avut? De ce după atâta timp?… Şi totuşi…

Misterul însă avea să se dezlege aproape de la sine în următoarele ore. Colega mea, soţia bărbatului curios, deşi nu observase până acum că nu port cercei, acum a observat imediat că port. Deloc întâmplător. Mi-a zâmbit şi m-a chemat pe terasă, la o cafea. Aşa am aflat că soţul ei povestise într-un grup de prieteni că sunt singura femeie frumoasă fără cercei, ceea ce atrăsese vizibil atenţia unuia dintre amici care a început să pună suspect de multe întrebări despre mine. Văzându-mă cu cercei, a făcut imediat legătura că trebuie să fie de la amicul lor, S.

– Ce norocoasă eşti, zău aşa! S. e singur de când îl ştiu, deşi îl curtează toate prietenele mele. Şi acum, brusc, se îndrăgosteşte de tine numai din poveşti, ba îţi mai face cadou şi bijuterii…

Wtf?!? Spuneți și voi dacă viața nu e… femeie ușoară!



Citiţi şi

„Nu-i atinge sărutul, nu mi-l șterge încă! Ce mă fac fără el?”

Te provoc!

O să se facă liniște și fiecare o să meargă pe drumul lui

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
9,425 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro