Starhitectul Zaha Hadid

Andreea Petrescu

23 October 2012

Când o bună prietenă a vrut să devină regizor, cel mai des a auzit: „Prea puţine femei reuşesc în meseria asta. Nu mai bine încerci cu teatrologia?” Adevărat o fi, dar și dacă ar fi numai una – vezi Kathryn Bigelow, Oscar în 2010, pentru The Hurt Locker – și tot nu-ți vine să te lași de visul tău. Partea bună a acestui gen de “încurajări” e că, dacă ești făcută dintr-un aluat special, în loc să te oprească, te îndârjesc. Pentru că în aceeaşi lume în care ţie ți se recomandă să mai tragi un loz, sunt femei care n-au dat nici doi bani pe preconcepții și și-au văzut de drumul lor. Până la vârf. Vă invit s-o cunoașteți pe Zaha Hadid. 

Zaha este prima femeie şi primul musulman care a obţinut vreodată premiul Pritzker, echivalentul Nobel-ului în arhitectură. S-a întâmplat în 2004, iar de atunci şi până acum Zaha Hadid a devenit numele cel mai temut şi cel mai admirat printre colegele de breaslă, pentru că atrage ca un magnet atenţia tuturor. Are şi de ce, nu doar pentru că omul Zaha, care se descrie pe sine drept dificil şi inconstant, este un mix delicios de capriciu şi stil, ci şi pentru că geniul ei a atras peste 300 de arhitecţi pe care îi are astăzi în subordine şi alături de care concepe cele mai fanteziste și îndrăznețe proiecte, de la clădiri de zeci de metri înălțime până la piese de mobilier de nici un metru.

Zaha s-a născut în Bagdad, pe 31 octombrie 1950, într-o perioadă de reconstrucţie şi de modernizare a Orientului. A terminat matematica la Universitatea Americană din Beirut, deși a fost atrasă încă de mică de arhitectură. Așa se face că ajuns s-o studieze la Londra, în anii ‘70, pe când tinerii arhitecţi începeau să capete tot mai mult curaj. „A fost foarte incitant”, a declarat într-un interviu. „Erau multe ideologii în facultate şi absolvirea ei însemna practic să îţi găseşti drumul printr-un labirint de idei”. Și Zada și l-a găsit! După ce a terminat în 1977, Şcoala Asociaţiei Arhitecţilor Londonezi (la 87 de ani după ce Signe Hornborg, prima femeie care a obţinut o diplomă în arhitectură, absolvise la Helsinki) își deschide  în 1980 birou în Londra. Iar în anii ’80, la fel ca și profesorii ei, va preda la multe școli și universități, printre care și la Harvard.

Proiectele ei au stârnit mereu controverse prin gradul ridicat de dificultate al execuției. A câștigat multe, dar unele nu au fost realizate niciodată. Zaha a avut prima deziluzie în 1994, când proiectul pentru clădirea Operei din Cardiff Bay, Ţara Galilor, a fost refuzat în favoarea unuia pentru un stadion. „Experienţa de atunci a fost traumatizantă” a spus Zaha. „Au vrut să demonstreze că nu ar aproba în ruptul capului proiectul unui începător, cu atât mai puţin al unuia non-britanic şi cu atât-atât mai puţin al unei femei începătoare non-britanice”. S-a revanşat însă în 2011, când a proiectat clădirea Operei Guangzhou din China, care a costat aproape 200 de milioane de dolari.

 

În 2003, pe pământ american, Zaha va începe ridicarea propriei scări spre succes odată cu planurile de modernizare a Centrului pentru Artă Contemporană din Ohio, construit în 1939. Criticul de arhitectură Paul Goldberger a scris în perioada aceea despre clădire că sfidează noţiunile impenetrabile ale spaţiului şi geometriei cu care se luptau înainte generaţii întregi de arhitecţi. „Mă tem că oamenii vor crede că Zaha este o oaie în haine de lup, adică un arhitect mult mai soft şi mai gentil decât este de fapt. Nu e cazul. Hadid este un arhitect virtuos şi a ştiut să creeze o clădire spectaculoasă care nu sfidează oraşul, ci îl îmbrăţişează.

De altfel, mai toate clădirile proiectate de Zaha sfidează câte o lege. Inspiraţia sa şi-a tras seva, în perioada studenţiei, din modelele abstracte de clădiri denumite architektons, aparţinându-i rusului Kazimir Malevich. „Abstractizarea liniilor a oferit posibilitatea imaginaţiei să se descătuşeze” a spus Zaha la inaugurarea uneia dintre clădirile sale. Nu e de mirare nici că turnul, considerat cea mai importantă realizare din cariera unui arhitect, a căpătat o siluetă feminină în viziunea creatoarei. Turnul din Marseille, pe care l-a proiectat, poartă o… fustă, iar Zaha a spus că poate i-a venit această idee pentru că este femeie. Şi că poate, în altă ordine de idei, a gândit-o astfel pentru a crea un impact vizual puternic. În 2009, a proiectat împreună cu echipa sa un turn înalt de 200 de metri care ar fi urmat să fie construit în Bucureşti, în zona Dorobanţi, dar care nu s-a materializat.

Zaha nu este pasionată numai de arhitectură, ci şi de designul de mobilă şi de cel vestimentar, în care a spus că nu vrea să se facă remarcată pentru că sunt deja destui oameni talentaţi care fac asta. Preferatul său este japonezul Yoji Yamamoto, cu ale sale creaţii asimetrice, sau brandul Comme des Garçons, condus de Rei Kawakubo.

Controversată, iubită şi îndrăzneaţă, aşa poate fi descrisă Zaha. Un creator cu chip de femeie, care vorbeşte leneş şi tărăgănat şi care îşi merită pe deplin porecla de starhitect, multele premii pe care le-a primit din 1982 încoace şi titlul de Dame Commander al Ordinului Imperiului Britanic (echivalent al titlului de cavaler). Cândva, Zaha a fost întrebată ce ar fi spus părinţii despre succesul ei. „Tatăl meu a fost socialist, deci probabil că n-ar fi fost de acord să primesc titlul de Dame Commander. Dar amândoi credeau în progresul femeilor. Cred că ar fi fost mândri de mine, una peste alta”. Puţin spus mândri, am adăuga noi.

Citiţi şi

Zaha Hadid: să încheiem această conversație chiar acum!

50. Cu stil.

Zaha Hadid la Columbia University

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,446 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro