Mă gândeam să încep prin a-i liniÈ™ti pe cei care nu împart patul cu altcineva È™i se cred singuri, că nimeni, dar nimeni, nu e singur niciodată în pat! Dar ar fi o glumă proastă, câtă vreme ar urma… pentru că în aÈ™ternuturi sălășluiesc o groază de intruÈ™i, pe care îi cheamă, brrrr, acarieni.
Adică niÈ™te organisme microscopice, înrudite cu păianjenii, care proliferează la căldură È™i umezeală, fix cum e sub plăpumioara sub care putem transpira È™i câte un litru pe noapte!, È™i care se hrănesc cu celulele moarte ale pielii noastre. Și unde altundeva credeÈ›i că se petrece È™i excreÈ›ia dacă nu tot în aÈ™ternutul nostru… È™i uite aÈ™a dormim împreună cu până la zece milioane de creaturi care mai È™i arată ca în poză. Noroc că nu-i putem vedea.
Vestea bună e că acul pentru cojocul acarienilor este igiena personală (duÈ™ul cu un gel care conÈ›ine particule fine pentru gomaj reduce considerabil hrana nemâncaÈ›ilor) È™i a patului – aspirarea È™i îmbrăcarea saltelelor în huse etanÈ™e care le împiedică să devină adevărate “grădini zoologice ÅŸi botanice”, schimbatul mai des al lenjeriei – recomandabil la o săptămână, spălarea acesteia la temperaturi mai ridicate ori cu adaus de înălbitor pe post de bactericid, urmată fie de uscarea cu aer fierbinte, fie de netezirea cu fierul de călcat. Sau înlocuitul lenjeriei clasice cu una anti-alergică. Iar pentru învelit, cea mai sigură È™i elegantă mi se pare plapuma chinezească umplută cu… gogoÈ™i de mătase. Foarte subÅ£iri ÅŸi uÈ™oare, plăpumile de mătase costă până în 200 de euro (cele de iarnă, pentru două persoane).
Să vă mai spun că după ce am citit mai multe despre acarienii ăștia È™i aflasem că în afară de inconvenientul că sunt atât de al naibii de mulÈ›i cârcâiaÈ™i cu 8 picioare care foÈ™găie prin patul nostru, mare rău nu ne pot face, dacă nu suntem astmatici ori alergici, tot m-am apucat de scuturat ca nebuna cearÈ™afurile abia schimbate, am aspirat până s-a încins aspiratorul, am scos salteaua la bătut cu furie È™i am explicat cui a trecut atunci prin curtea blocului despre nenorocirea invizibilă? Până când o vecină uscățivă, fostă avocată, care cred că nu mai are mult È™i bate suta, m-a întrebat “Și cam cât supravieÈ›uiesc fără hrană acarienii de care vorbiÈ›i, că eu mai plec din când în când, câte o lună, la fiică-mea?”… Oare m-a luat peste picior?
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
