Sub cerul nostru nu poate fi decât țara noastră

Luminița Popescu

22 April 2015

L. PopescuAstăzi, mai mult ca oricând, se vorbeşte despre ruşinea de a fi român. Ştiu români care spun despre ţara lor că s-ar numi Rromânica, usca-li-s-ar mâna pe condei. Eu consider că nu ai nici un drept să terfeleşti numele ţării tale. Printre Cele zece porunci este una: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, egală pentru mine cu Cinsteşte ţara ta.

Poate să mă taie cineva în bucăţi: sunt o ţărancă, deşi m-am născut la oraş. România este cea mai frumoasă ţară de pe suprafaţa pământului. Aşa va spune orice om drept despre ţara lui.

Am văzut Austria – frumos, Germania – super, Tirol – o splendoare… nu pe acolo şi-au vărsat sângele strămoşii mei, nu în ţărâna aceea odihnesc ciolanele lor, nu cerul acela cuprinde chemare de clopot vestind viaţă şi moarte, nu pe acolo se vorbeşte limba mea.

Muncind şi eu în Germania, am greşit odată ceva şi un neamţ mi-a spus ”Kommunistische Kopf”. Vă rog să mă credeţi pe cuvânt că l-am făcut să regrete vorba aceasta, i-am povestit despre “rumänische Herzen” asta însemnând că am demontat literă cu literă propoziţia lor: “Arbeit macht frei”. Concluzia a fost că “Die Wahrheit macht frei”.

Cel mai dureros este să vezi că cei care terfelesc numele ţării habar nu au despre istoria ei şi sunt mulţi, prea mulţi, din păcate. Mai ştie cineva câte sute de mii de elemente periculoase şi antisovietice (români) au fost deportaţi în perioada 28 iunie 1940 – 5 martie 1953, în vagoane pe care scria Tren cu muncitori români care au fugit din România de sub jugul boierilor ca să vină în raiul sovietic. Ieşiţi-le în cale cu flori!’sau Emigranţi voluntari? Acolo, de fapt, îi aşteptau frigul şi foamea, păduchii şi boala, în urma lor rămânând gospodării frumoase, mame bolnave, familii distruse.

Nu au trecut sute de ani de atunci. Dacă eşti român şi nu ai citit cartea Aniţei Nandriş, 20 de ani în Siberia, dar îţi dai cu părerea fără să cunoşti adevărul, du-te mai bine şi te culcă. “Din toate vagoanele se auzeau plânsete şi tânguieli, aşa de obicei se bocesc morţii. Nu e de mirare, îşi luau rămas-bun de la patrie, de la pământul drag basarabean…”- Eufrosinia Kersnovskaya, Cât valorează viaţa unui om. Cum se face că până şi naziştii au fost pedepsiţi şi spânzuraţi pentru faptele lor, dar ruşii încă nu? De ce valorează viaţa unui român mai puţin decât viaţa unui om?

zi de doliu

Am plecat cu milioanele, de bună-voie, de data aceasta spre occident, lăsând în urma noastră copii ce n-au avut copilărie, de dragul unei case, a unui gard; am venit la înmormântarea mamei pentru două zile, la cea a bunicii nu am putut veni deloc.

România, Grădina Maicii Domnului, aşa a spus Papa Ioan Paul al II-lea.

Părintele Arsenie Boca se ducea în miez de noapte la biserică, îngenunchea în întuneric lângă masa Sfântului altar şi două-trei ore se ruga pentru poporul român.

Ţuţea, “ţăranul imperial”, a iubit România enorm. La ieşirea din închisoarea Aiud cântărea 53 de kilograme. În cei 18 ani de temniţă L-a întâlnit şi nu s-a mai lepădat de Dumnezeu. Pe 3 decembrie 1991, ultimele lui cuvinte au fost: “Acuma eu plec. Doamne iartă-mă şi primeşte-mă şi pe mine în rândul celor care merită să fie judecaţi şi răsplătiţi.” În sărăcia de atunci, prietenii au găsit cu greu o maşină cu care să fie transportat la Boteni. Au găsit un camion militar care transporta morcovi la Câmpulung, coşciugul era cam mic şi a încăput doar cu picioarele îndoite. A fost dus la groapă, în ziua de Sfântul Neculai, cu carul tras de două vaci.

Ţuţea a spus cu câteva luni înainte de a muri: “Cred în viitorul acestei ţări! D ‘aia am şi suferit. Uite, acu’ dacă mă scoate şi mă pune la zid pentru poporul român, strig: Excelsior!”

Ştiu, nu e azi nici Ziua României, nu e azi nici ziua lui Ţuţea, dar cine nu cunoaşte adevărul degeaba îşi trăieşte zilele şi cine nu-şi cinsteşte ţara nu-şi merită odihna în pământul ei.



Citiţi şi

Ema

Viitorul poate fi un coșmar – The Handmaid’s Tale

Despre ce să scriu? Eu sunt un om obișnuit!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,276 views

Your tuppence

  1. Bookish / 23 April 2015 17:15

    Un articol de pus pe rana

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. lxsp / 22 April 2015 18:42

    super articol!

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro