Sub soarele Toscanei

Ana Maria Lebădă

19 August 2010

Au construit o cale ferată peste Alpi, pentru a face legătura între Viena şi Veneţia, încă dinainte ca trenul care să facă această călătorie să existe. Au construit-o pentru că ştiau că, într-o zi, trenul va veni.

Frances Mayes (Diane Lane) este o scriitoare de 35 de ani din San Francisco, ce tocmai află că soţul său are o relaţie cu o altă femeie şi doreşte să divorţeze. Divorţul îi epuizează resursele financiare şi sentimentale, aducându-i sufletul într-o stare de inerţie dureroasă şi încordată. Inspiraţia creatoare ofileşte-n întunericul depresiei din care pare a nu mai ieşi, iar prezentul i se transformă într-un trecut perpetuu, reiterat la nesfârşit prin regrete, frustrări şi angoase. Îngrijorată, cea mai bună prietenă a sa, Patti, îi face cadou un bilet de vacanţă în Toscana. Iniţial refractară ideii, Frances acceptă să traverseze oceanul, din dorinţa de a-şi reîncărca bateria Eului pentru zori şi zile mai luminoase.

Ajunsă în Toscana, în urma unui joc inspirat de coincidenţe şi întâmplări, cumpără o casă veche, superbă, dar care are nevoie de numeroase reparaţii. Angajează o echipă de muncitori din Polonia pentru a efectua lucrările, munceşte cot la cot cu ei, îşi face noi prieteni, trăieşte o aventură fierbinte c-un italian, apoi îşi întregeşte familia, primindu-i în sânul casei ei pe Patti şi pe doi tineri îndrăgostiţi. În cele din urmă, după dificultăţi, emoţii şi bucurii, Frances îşi recapătă echilibrul şi se regăseşte pe sine.

Povestea filmului (bazată pe romanul autobiografic al scriitoarei Frances Mayes) are la bază o metaforă foarte frumoasă, creionată c-un umor fin şi savuros: casa pe care o cumpără este aidoma ei – superbă, boemă, c-o istorie ce-mpleteşte-n ea poveşti pline de mister. Însă, ca şi în cazul lui Frances, trecerea timpului şi evenimentele pe care acesta le-a adus şi le-a trecut au lăsat deteriorări ce necesită reparaţii. Începuturile sunt marcate de teamă, singurătate şi-o furtună ce lasă-n urma ei ravagii, aidoma celor pe care divorţul le-a lăsat în sufletul scriitoarei. Paradoxal, deşi marchează un moment neplăcut, furtuna o apropie de inima casei, căci este nevoită să se ascundă-ntre zidurile ei pentru a se proteja. Tot astfel, divorţul o determină să-şi schimbe direcţia atenţiei şi fluxul energiei, dinspre relaţia cu soţul ei înspre sine.

Frances porneşte, astfel, într-o dublă călătorie iniţiatică: cea exterioară, de cunoaştere a noii sale locuinţe, şi cea interioară, de recuperare şi de regenerare a propriului Eu. Dacă în renovarea casei este ajutată de echipa de muncitori polonezi, în renovarea Sinelui se bucură de sprijinul noilor săi prieteni italieni. Treptat, cu răbdare, frumoasa scriitoare reînvăţa să se bucure de procesul de vindecare/renovare, savurând călătoria şi relaxându-se în privinţa destinaţiei. Sub soarele generos al Toscanei, viaţa-şi recăpăta aroma şi parfumul de-odinioară.

Filmul ăsta e… cum să-l descriu? Aşa, cam ca prima oră de soare senin şi puternic după ieşirea din iarnă. Sau ca primul bol de cireşe din an. Sau nu, şi mai bine: e ca prima baie în mare după foarte mult timp în care n-ai simţit decât uscatul nisipului… Tonic şi vibrant, ca o capsulă de vitamina C, numai bun pentru a-ţi întări sistemul imunitar sufletesc împotriva bacteriilor şi intemperiilor sorţii. Se recomandă celor care-şi doresc o porţie hrănitoare de râs şi Frumos şi-un lifting moral fără efecte secundare.

Ce reprezintă, până la urmă, patru pereţi, dacă nu ceea ce se află între ei? Casa protejează Visătorul. Lucruri nesperat de bune se pot întâmpla, oricât de târziu. E-o surpriză aşa minunată!

Florența – pământul din care (mi- )a-nceput Renașterea

Va invit sa vizionati trailerul filmului aici:

Citiţi şi

Nu sunt un bărbat rău și nu-mi bat joc de soție, dar…

Uneori, îţi doreşti să te înşeli din tot sufletul

 Familia nucleară, într-o viziune apocaliptică – Juste la fin du monde/It’s Only the End of the World

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,333 views

Your tuppence

  1. Georgiana / 20 August 2010 14:14

    Ai perfecta dreptate in descrierea filmului. Trebuie vazut si luat aminte eventual…sa fim liberi!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro