Sufletul românilor văzut de un străin

Liviu Pleşoianu

27 April 2014

liviu-plesoianuPe vremea când încă mai era în exercițiu, l-am ascultat pe ambasadorul Braziliei la București, domnul Jeronimo MOSCARDO de SOUZA. Nu voi uita niciodată cele aproximativ douăzeci de minute care mi-au prilejuit o lecție perfectă de umanism, civilizație și reflecție pe marginea destinului unei națiuni. Omul acela vorbea despre România, despre Europa și despre ceea ce ne definește și singularizează în această lume din ce în ce mai mare și mai puțin parcelabilă după criterii reale. Iată ce credea despre noi, românii.

“Dumneavoastră, românii, sunteți un popor aparte, care nu trebuie să se desensibilizeze pe măsură integrării în Uniunea Europeană. Natura meseriei mele mi-a permis să călătoresc foarte mult în Europa și ceea ce pot să vă spun fără nici un dubiu este că ceea ce vă particularizează evident sunt două lucruri esențiale. Unu, sufletul vostru arde mai multe calorii! Vă faceți cu ușurință prieteni și relațiile cu aceștia ocupa un loc esențial în viața voastră. Vă place foarte mult să comunicați și nu o faceți doar din complezență, pentru a vă atinge un anumit scop. Dacă în cele mai multe zone ale Europei relațiile interumane sunt considerate mai degrabă necesare decât plăcute și naturale, la voi, faptul, de pildă, de a ieși cu prietenii “la un grătar”, de a vă întâlni și a sporovăi pe fel de fel de teme, este aproape o religie. Vă place enorm să discutați, să comentați, să faceți schimb de informație, sentimente și idei.

bucuria de a trăi

Doi, chiar și la necaz, aveți acel ceva pe care nu l-aș putea traduce decât prin “bucuria de a trăi”! Vă place să mâncați, să beți, să râdeți, să spuneți bancuri, să vă destindeți, să faceți focul pe plajă (chiar dacă legile o interzic). Sunteți, încă, liberi. Chiar dacă, se spune, este dăunător pentru sănătatea lor, femeile au libertatea de a alege dacă fac sau nu “topless”. Chiar dacă este cu siguranță periculos, aveți încă stațiuni pe litoral unde puteți face o minunată baie sub clar de lună. Chiar dacă, într-adevăr, civilizat este să respecți dreptul altuia la liniște, aveți încă suficient de multe plaje unde seara și noaptea se cântă și se dansează.

După ora opt-nouă, la apusul soarelui, nu vă băgați chiar toți în bârlog, pentru “a vă odihni în vederea următoarei zile de muncă”. Chiar dacă, poate pe bună dreptate, se spune despre unii dintre voi că sunt destul de leneși, trebuie să ținem cont întotdeauna și de faptul că munca nu e în nici un caz singurul lucru important de-a lungul unei vieți de om. “A trăi pentru a munci”, pentru “a-ți îndeplini datoria”, cum gândesc că este corect popoarele de sorginte germanică, nu constituie pentru voi singurul impuls etic demn de luat în seamă. Pentru voi, a te distra, a râde, a te bucura pur și simplu de viață reprezintă în egală măsură “imperative categorice”. Aveți mult de muncit, multe de făcut pentru a avansa către top 10-ul european, însă ce mi-aș dori foarte mult ar fi să nu o faceți uitând de valorile superioare ale vieții, toate legate de suflet: familia, prietenii, entuziasmul și bucuria nespusă de a fi!

Lucrați cât puteți de mult, însă nu vă neglijați sufletul și spiritul, așa cum se întâmplă la momentul actual în Europa de Vest. Nu vă lăsați secați de sevă vie ce va străbate venele. Nu cedați în fata principalei trăsături negative a civilizației vestice – pierderea sensibilității și a contactului cu ceilalți și cu sine, cvasi-robotizarea uniformizatoare. Deveniți din ce în ce mai civilizați, dar păstrați-vă și acel colț de natură sălbatică pe care l-am simțit în voi din primele zile petrecute în minunata voastră țară!”.

Evident, formulările nu au fost, mot à mot, acestea. Tot ceea ce am făcut a fost însă să îmbrac în cuvinte proprii niște idei care, cu toate că mă vizitează și pe mine foarte des, au ieșit din mintea și din sufletul unui om născut atât de departe de România, dar care ne-a înțeles atât de bine, care ne-a presimțit atât de clar adâncurile. Poate mai bine decât ni le presimțim noi înșine… Noi, cei care încă ne temem de înalturile care ne surâd luminate de un soare cald și familiar. Noi, cei care încă înaintăm prin desișuri cu capul plecat. Noi, cei care, încă, ne temem de propriul nostru destin?…

Pe Liviu îl găsiți și aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! :)  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro. 



Citiţi şi

Nu, honey, f*te-o pe mă-ta, block și adio!

Cireșele de mai

Amar Pelos Dois

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,405 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro