Sunt zile în care…

Adriana Manolică

31 May 2014

ceas

Sunt zile în care mă trezesc înaintea ceasului, dar sunt şi zile în care mi-aş dori să am un baros lângă mine să îl fac una cu pământul!

Sunt zile în care mă simt uşoară ca un fulg, dar sunt şi zile în care parcă tot plumbul lumii îmi curge prin vene.

Sunt zile în care sunt mai mult mamă, dar sunt şi zile în care sunt mai mult profesor.

Sunt zile în care realizez că am greşit, dar sunt şi zile în care nu reuşesc să îmi văd propriile greşeli.

Sunt zile în care zâmbesc de fericire, dar sunt şi zile în care îmi caut zâmbetul prin oglinzi.

Sunt zile în care am chef de vorbă, multe – ce-i drept! Dar sunt şi zile în care mă închid în carapacea mea şi nu răspund la uşă!

Sunt zile în care sunt „un original”, dar sunt şi zile în care sunt „o copie”.

Sunt zile în care eu sunt sprijin pentru alţii, dar trebuie să fie şi zile în care am nevoie de un reazem.

Sunt zile în care nicio provocare nu este prea mare, dar sunt şi zile în care refuz să le accept.

Sunt zile în care, „în bani” fiind, mă simt ca un nabab, dar sunt şi zile în care îmi spun că … poate altă dată…

Adriana ManolicăSunt zile în care simt şi gândesc ca o femeie, dar sunt şi zile în care îmi spun că într-o viaţă anterioară sigur am fost bărbat!

Sunt persoane care îmi aduc soarele în priviri când le întâlnesc, dar sunt şi unii care îmi rămân în gât şi mă sufocă.

Sunt culori care îmi plac şi unele care mă irită.

Sunt amintiri care mă îmbujorează de emoţie şi sunt unele care îmi usucă, parcă, sângele în vene.

Sunt prime impresii care mi se confirmă şi sunt situaţii în care constat că au fost complet eronate.

Sunt drumuri care mă cheamă şi sunt drumuri pe care le ocolesc.

Sunt critici care mă bucură şi sunt laude care mă jignesc.

Sunt frici care mă izolează şi sunt frici care mă definesc.

Sunt superstiţii la care ader trup şi suflet şi sunt superstiţii pe care le combat.

Sunt tradiţii pe care le respect, dar sunt şi tradiţii care nu-mi spun nimic.

Sunt OM – şi nimic din ce e omenesc nu îmi este străin. Ce minune este viaţa şi ce minunat este acest amalgam de gânduri şi sentimente. Ce privilegiu este faptul că pot face această balanţă sau constatarea că această balanţă este vie, ea înclinându-se non-stop ba într-o parte, ba în cealaltă.

Sunt OM şi sunt binecuvântat!



Citiţi şi

De ce sunt frumoase femeile triste

Femeia de sticlă

Despre frică

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,628 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro