Suntem ceea ce iubim!

catchy

13 December 2013

“Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi, dar… de dragoste mai ales.”

“Prin dragoste, prin sentiment, prin această fereastră a legii ne uităm şi noi cu colţul inimii noastre.”

“Ideea de frumos se asociază numai cu Venus din Milo. Ideea de acasă se asociază cu chipul mamei. Ideea de vitalitate, de sănătate, de izbândă a vieţii şi de continuitate a speciei noastre este indisolubil legată de emblema feminităţii.”

“Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic.”

“Suntem ceea ce ne amintim. Suntem ceea ce iubim!”

“Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuşi sau mai slab decât sine însuşi.

“Amintirea întâmplărilor mele vine din viitor, nu din trecut.”

“Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi şi exprima, iubi şi urî, le putem apropia de inimă sau le putem respinge.”

“Dacă nu ştii să recunoşti iarba după verde şi apa după sete, atunci nu-i va fi nimănui dor de tine.”

Nichita Stanescu

“Eu cred că un om este ceea ce-şi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta, uneori, oamenii sunt, în aparenţă, schimbători, sau în mod diferit, fiindcă de fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi.”

“Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive,

îmi cos rana cu un verb.

Nobile paleative

de serv. ”

“Nimeni nu ţine minte secunda în care s-a născut/ e poate de aceea că noi avem trecut/ e poate de aceea că umbra de sub nori/ ne plouă cîteodată/ ne ninge uneori/ E poate de aceea/ că noi putem iubi/ puterea de a ne naşte/ mai albi din fostul gri/ Mai pietre din cîmpie/ mai strugure pe cer/ puterea noastră de a spune/ că frigul este ger/ şi că îngheaţă apa/ şi că îngheaţă timpul/ şi că nimic nu trece.”

Au trecut 30 de ani. Fără Nichita Stănescu, cu metaforele lui Nichita. Un articol dedicat poetului, despre credinţa lui în efectele miraculoase ale poeziei, cu povestea unei întâlniri,  găsiţi aici.

Când ne este dor şi prea departe, îl avem mereu pe Nichita. Şi atunci, ne apropiem, ne lăsăm sufletul tămăduit cu limba română a lui prin care ne-a făcut să ne doară altfel cuvintele. Să nu-l uităm!



Citiţi şi

O coală, două…

Să salvăm limba română

Între mândria și mânia de a fi român


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
33,838 views

Your tuppence

  1. mihaela lungu / 15 December 2014 13:39

    Ne este dor de Nichita, dar nu ne lasa nici sa mai avem timp de poezie, in atata mizerie servita la tv, si peste tot…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro