Tabu

Lacrima Andra

2 June 2015

Lacrima AndraTabu, filmul mut realizat în 1931 de ghinionistul şi tragicul F.W. Murnau, şi-a rulat povestea de dragoste de la capăt de lume, din Insulele Sudului, la Cluj, la TIFF, în ilustrarea muzicală a Christinei Ott. O combinaţie inedită de „muzică raw” şi imaginile unui docu-film intrat în panoplia filmelor puse la păstrare în Registrul Naţional de Film al Statelor Unite ale Americii, pentru „importanţa sa deosebită din punct de vedere calitativ, istoric şi estetic”. Coloană sonoră a fost “condimentată” şi cu sunetele unui instrument necunoscut românilor: ondes martenot, unul dintre primele instrumente electronice, un străbunic al keyboard-urilor cu care suntem cu toţii obişnuiţi astăzi, iar compozitorul şi interpretul muzicii nu putea fi altcineva decât Christine Ott, cea mai bună interpretă la ondes martenot din lume.

E greu să te afli în sală la un film mut, la care ondes martenot şi pianul fac tandem bine dozat pe lângă percuţii fine, să nu simţi fie şi măcar puţin surpriza pe care străbunicii noştri au trăit-o minunându-se de felul în care teatrul devenea proiecţie, şi de felul în care şi-au „colorat” filmul mut cu resursele atunci la îndemână. Dincolo de a fi romantic, filmul mut este deosebit de relaxant pentru omul modern. Dezbrăcat de efecte speciale, de culori, de sunete înghesuite unele în altele şi toate în coloana sonoră, cu muzică „crudă”, cântată în surdină, special compusă pentru a urmări unduirile acţiunii din film, pelicula mută e intuitivă, lasă loc de respiraţie interpretării, creativităţii, gândirii. Are alţi timpi de simţire şi raţiune. Te face să-ţi dai seama cât de inutile sunt cuvintele, totuşi, atunci când priveşti chipul uman, indiferent cărui tip îi aparţine, cât de cuprinzătoare şi universală este muzica. Respiri.

1-P1400241-001

Cu sala aproape plină, dar categoric beneficiind de un public tânăr, curios şi interesat, Tabu a rulat o poveste documentar despre viaţă şi dragoste în Insulele Sudului, întâmplată cu mai bine de 84 de ani în urmă. Libertate, bucurie, dragoste de viaţă, într-un loc idilic, într-un soi de grădină a Edenului. Evoluţia evenimentelor este tipică lumii noastre. Dragostea nu scapă nepedepsită niciodată. Deşi mereu dorită, visată, marii îndrăgostiţi de pe oricare meridian ori paralelă a lumii plătesc cu propria existenţă luxul de a fi iubit cu adevărat. Nici personajele filmului, Reri şi Matahi nu scapă de mâna lungă a nefericirii pornite împotriva iubirii, de răsturnările de situaţie.

Ca o curiozitate, nici F.W. Murnau n-a scăpat de blestemul Insulelor Sudului, imortalizate în povestea sa. Regizorul suferă un accident, şi moare cu doar o săptămână înainte de premiera filmului său, la New York, în 1931.

Aici puteţi urmări filmul documentar, integral.

L’ondes martenot, c’est sympa!

Ţineţi minte sunetul care însoţeşte apariţia fantomelor în filmele mute, ori în cele de început ale cinematografului, acel sunet prelung, tânguitor, baleiaj nesigur între note puţine, ascuţite şi anxietante? Or, vă amintiţi sunetul care însoţeşte, de regulă, aterizarea OZN-urilor în primele filme SF realizate? De regulă, aceste sunete sunt produse cu ondes martenot. Inventat în 1928 de Maurice Martenot, ondes martenot este o creaţie surprinzătoare, combinaţie între un instrument cu clape şi un instrument electronic. Sunetele sunt produse prin oscilaţii de frecvenţă în tuburi cu vacuum. Am putea spune, foarte sumar, că este un soi de armoniu (n.a. în lumea anglo-saxonă cunoscut şi ca pump organ), devenit subit instrument electronic. Complicat, ştiu. Ciudăţenia de instrument mai este folosit în academiile de muzică respectabile din lume, se mai produce încă prin vreo două locuri deşi, oficial, producţia sa a încetat în 1988, şi doar 20 de oameni din lume mai ştiu să cânte la el. Şi mai puţini sunt compozitorii care îi dedică partituri. Prin anii ’70 a avut perioada sa de glorie, când a fost masiv folosit pentru a ilustra coloanele sonore ale filmelor SF, preponderent. În anii ’50-’60, francezii îl foloseau destul de mult în interpretarea muzicii populare. Epoca sa a apus. Ondes martenot a ieşit din uz prin 1980, rămânând apanajul ciudaţilor şi al muzicienilor neastâmpăraţi.

1-P1400247

Christine Ott mărturisea anul trecut, într-un interviu dat presei franceze, că pasiunea ei pentru acest instrument a devenit una de neoprit în momentul în care l-a auzit, în timp ce unul dintre profesorii săi îl folosea în academia de muzică. Aşa a devenit unul dintre puţinii compozitori şi interpreţi la ondes martenot. Christine Ott a colaborat şi cu Radiohead şi cu Yann Tiersen, purtând sunetele instrumentului său favorit în creaţii care au cunoscut succesul internaţional. Christine şi instrumentul său asigură deseori coloana sonoră a ceea ce francezii numesc cine-concert, evenimente culturale cinematografice şi muzicale similare celui de la Cluj, din cadrul TIFF. Noutatea n-a speriat publicul, aşa că ea, Christine, a trebuit să iasă de două ori la rampă pentru a mulţumi publicului care a aplaudat cine-concertul.

1-P1400296

O mostră de sunet al ondes martenot în chiar interpretarea Christinei Ott.

Pe Lacrima o găsiţi toată aici.

Citiţi şi

Cum este viața?

Bun! Și acum, ce fac? Păi, ce să fac?! Mă bucur de viață!

Cafeaua cu tine

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
286 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro