Arhiva

– continuarea de la Am puterea să-mi părăsesc soțul? – „Bună draga mea, Întâlnirea cu Doru a scuturat în vânt puful de păpădie al liniștii mele aparente. Există pe lume un sentiment mai apăsător decât vinovăția? Am încercat să adun argumente, ca să-mi justific mie însămi pasul făcut. Nu am găsit. …

“De ce nu mai spui nimic?  Mă plictisesc atât de repede. Te întreb adesea lucruri diverse doar ca să constat că răspunsurile tale sunt ale mele. Nu am avut niciodată senzația că cineva e atât de mult ca mine, acolo, în interior, încât mă sperii de tine, mă sperii de …

Am să-i închiriez, pentru început, o cameră în sufletul meu; iar cu timpul… cu timpul, poate decide să cumpere întreg apartamentul. Îmi doresc un viitor comun, simplu. Iubirea e o stare de comuniune și intimitate, așa că… împreună mi-ar plăcea să construim. Sau să… strângem rufele de la uscat, să …

Dragul meu, Mi-e dor de tine. Atât de dor, încât nu îmi ajunge să îți aud vocea. Vreau să îți scriu. La telefon suntem prea ocupați cu a ne depăna amintiri și visuri: de iubire, de trăire, de prezent, și trecut, și viitor. Iar când vorbim, nici nu ne pasă …

Azi mă întorc puţin în timp, cam cu cincisprezece ani. Sunt tot cam ca acum şi sunt într-o poveste de iubire cu Alexandru, care, între timp, mi-a devenit unul dintre cei mai dragi prieteni. Dar să rămânem acolo, în timp. Alexandru e un iubit nemaipomenit de calm şi înţelegător, eu …

De câteva zile îmi e dor. Aşa, carnal. De blândeţe şi bunătate. De tăceri. De oameni care zâmbesc fără subînţeles ori pentru că o impune contextul, ci pentru că aşa simt. O fac din tot sufletul, pentru că sunt buni, şi blânzi, şi înţelegători. Contactul cu astfel de oameni e ca …

Și azi a trântit ușa. Deși-și propusese să nu. Bichonul maltez s-a grăbit și d-astă dată să iasă. Ca-ntotdeauna e cu cel puțin zece pași și lungimea unei lese înaintea ei. Ea merge repede, aleargă uneori, se oprește când partenerul ei de drum găsește ceva de scotocit ori de privit. …

O ştiu pe Dana de ani buni. E frumoasă. Bine, nu spectaculoasă, are trăsături interesante, un corp care strigă: “Mă duc la sală şi am renunţat să mai mănânc prostii!”, o voce caldă şi a început să-şi aleagă hainele fix cât să arate ce i-a dat natura mai bun şi …

Despicăm firele legăturii clandestine. Lungile noastre discuţii sunt ca o bucată veche de tricot pe care o deşirăm şi încercăm din firul încă rezistent să împletim ceva nou. Ştim paşii, ştim cum se iau pe andrea ochiurile, ne pipăim prin tremurul vocii, ne ascultăm trăirile prin instinct. Stranie şi frumoasă …

– Dorina-Grațiela Aolăriți, de unde până unde ai ajuns la scrisul literaturii pentru copii? Eu am încercat să scriu aşa ceva, când fiica mea a fost mică, dar n-am reuşit. Nu e deloc uşor. – În copilărie, fiind mezina într-o familie numeroasă, scriam – ori cel puţin asta încercam să …