Articole despre joc

– Şi ce facem când nouă ne pasă? Am întrebat eu. Ei bine, mi-a răspuns prietena mea: – Ne prefacem că nu ne pasă. Pai, eu nu pot să mă prefac, de ce aş face-o? M-aş minți pe mine, l-aş minți pe el… Şi ce dacă? El m-a mințit pe …

Întotdeauna am fost departe de moralitate. Am gustat de la o vârstă fragedă din cupa plăcerilor interzise – cu care m-am înfrăţit, apoi, toată viaţa. Mă linişteşte tutunul de care am nevoie ca de oxigen. Îmi place să simt aroma ţigării până în plămâni, unde ceaţa sa neagră îmi scurtează …

După cine a plâns atât de sec somnul meu astă noapte, de mi-a strâns sarea din lacrimi sub ochi, nu ştiu. Perna e uscată. În baie, oglinda se trage în spate speriată şi degetele împing cu disperare lacrimile în spatele pomeţilor. Las apa să curgă pe cafea, pe mine, pe …

Pe cînd aveam nouă-zece ani, praznicul adormirii Maicii Domnului se confunda în mintea mea cu gustul lubeniței (fac o paranteză lămuritoare: pe valea Mureșului, de la Săvîrșin pînă la Curtici, pepenelui verde i se spune „lubeniță”; nimeni nu auzise de pepene, cantalup sau harbuz, denumiri care sunau confuz și exotic …

După ce a venit moșul cu barbă neagră și a terminat de lucrat pivnița, aveam, în sfârșit, unde să mă joc. Mama nu mă prea lăsa să cobor treptele. Sora cea mică a tatălui căzuse în beci și rămăsese șchioapă. Mă durea in piept când o vedeam. Așa că pivnița …

Aici o prinde amurgul în fiecare seară. Pe malul lacului. Stă şi priveşte cum se scufundă soarele în apă, ca un magician ce îşi amăgeşte spectatorii, cu aceleaşi trucuri reîncepute la nesfârşit. Ea ştie că e o iluzie optică. Dar tocmai de aceea asistă asiduu la fiecare reprezentaţie. Se lasă …

Preţuieşte-te pe tine însăţi, îmi şopteşte vocea interioară, intuiţia, instinctul… Preţuieşte-te mai mult decât oricine altcineva. Nu ai nevoie de confirmări din afară, nu te aştepta să fii sau măcar să te simţi iubită de cineva, până când nu te iubeşti pe tine însăţi. Ştiu. E adevărat. Şi nu m-aş …

Într-un august liniştit de 2011 primesc un sms: „Mai ţii minte maşinile de carton, A? Oare mai sunt ele pe strada pe care ne-am cunoscut?” Nicio idee. Nici de maşini, nici de cine mă întreabă. Şi, totuşi, îmi nimerise numele. Cum? Intru în joc, scriu un catren, adaug ca indiciu …

S-a săturat să mai stea zgâit cu ochii pe pictograma e-mailului de pe ecranul celularului Blackberry, în aşteptarea unei veşti de la EA. Să tragă pe dreapta, când şi unde se putea, ca să-i răspundă pe moment, sau să fie claxonat din toate părţile, când, la volan, parcurgând sute de …

– Aş fi vrut să am cancer… – Ce spuuui?!? – Aş fi vrut să am cancer. Ca aşa să mă vadă el… Unde să te aducă durerea? Deznădejdea fără hotare şi totodată speranţa fără margini… Deznădejdea şi speranţa nu-s antagonice, culmea. Cresc împreună, exponenţial. Nu se lasă una de …