Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Tata

8 October 2015

simona predaEra imberb când i-am fost pusă în brațe. Câțiva ani mai târziu, mă învăța să leg cârlige de pescuit și să sculptez troițe. Apoi am înțeles că băieții sunt cei mai buni prieteni și că viața fără pantaloni scurți e de neconceput. Când era student, mă lua cu el prin cămin și îl urmăream fascinată cum citea și mereu mă întrebam cum reușește atât de repede. Tot atunci am văzut că e interesant să joci cărți. Și să ai prieteni.

Mai târziu m-a învățat șah și ani de-a rândul a câștigat întotdeauna. A fost întotdeauna lângă mine, deși niciodată în rândul din față. Mai este încă. Nu m-a lăudat, dar m-a încurajat. Când reușeam, știam că luptase alături de mine. M-a învățat să nu fac compromisuri și să nu plec capul. Și că o promisiune trebuie onorată. A știut întotdeauna să tacă atunci când toți ceilalți din jur plângeau, a știut întotdeauna să fie acolo când lângă mine era gol. Era singurul căruia îi căutam privirea și de la care așteptam confirmările. Și da, a știut că îl iubesc. M-a învățat că suferința sau durerea nu trebuie să le arăți. Uneori mă gândesc că poate l-am dezamăgit că n-am reușit niciodată să înot sau să merg pe bicicletă. Sau să rezolv ecuații cu „n” necunoscute în răstimpul unei țigări… Dar mă alint zâmbind că i-am moștenit talentul la desen. Mi-a demonstrat de fiecare dată că e o prostie să te plictisești. Că viața e superbă!

de mana

Dacă ar fi să îl aleg, tot alături de el aș vrea să îmi încep copilăria. Și adolescența, și viața toată! E bunic de ani buni și se încăpățânează să fie tot mai fascinant!

Pe Simona o găsiți și aici.



Citiţi şi

Ce ne facem, fata mamii?

Tangoul final – custodia copiilor

O blondă tinerică și un munte de bărbat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,086 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro