Te contrazic, între noi nu a fost doar sex!

2 February 2018

Este 02:26 şi sunt plină de stări, sătulă de aceleaşi melodii în playlist şi de rutină, flămândă de ciocolată şi de tine.

Să ştii că povara unui secret e apăsătoare şi nu se compară cu nicio boală de suflet. Aş vrea să pot povesti cuiva despre tine, în detaliu, aşa cum te ştiu eu. Aş vrea ca acel cineva să mă asculte şi să îmi spună, obiectiv, cât de mult am greşit crezând într-o relaţie fantasmagorică, cum a fost a noastră. Dar nu, nu pot decât să scriu despre tine versuri şi articole, să mai scap de gânduri. Chiar şi aşa, scriu mai cenzurat decât scriau femeile în secolul XIX şi nu din vina societăţii, ci pentru că ţi-am promis ţie că nu voi spune despre noi. Dar atunci când am promis, nu te adoram şi nu te vedeam în viitorul meu mai mult de două luni.

Niciodată nu mi-au plăcut despărțirile treptate, consolidate şi gândite. Nu doare mai puţin, dorul nu trece mai repede, amintirea – nici atât, iar tu gentleman nu devii. Dispariția asta prematură m-a intrigat mai mult şi sunt sigură că nu ăsta era efectul dorit de tine.

The Couple of the Eiffel Tower (Bride and Groom of the Eiffel Tower), 1938-1939

Marc Chagall – The Couple of the Eiffel Tower

Când ţi-am spus că eşti un bărbat pentru care merită să lupţi, nu am crezut că te sperii, am crezut că îţi va creşte încă puţin încrederea în tine, aşa cum a crescut la fiecare încurajare şi compliment, de care nu am vrut să duci lipsă.

Îmi aduc aminte zilnic cum am pornit noi şarada asta. Spun „şaradă” pentru că ne-am bătut joc de soartă şi ne-am jucat cu sentimentele. Ne-am agăţat unul de altul, când a fost mai frig şi mai trist în vieţile noastre, dar ne-am simţit atât de vii, ne-am dezvoltat atât de armonios împreună, ne-am cicatrizat de trecut, ne-am cunoscut în detaliu, am râs şi am tocat nopţile pe videocall-uri „prieteneşti”, ne-am tachinat cu orice ocazie şi îmi place să cred că ne-am sprijinit frumos unul pe celălalt la nevoie, dar, Doamne, cât şi cum ne-am iubit… Îmi este atât de greu să cred că tu nu ai văzut chimia dintre noi, că nu ai simţit ce a fost, că nu ţi-a păsat – aşa cum susţii de zor, ca un „untouchable” ce nu eşti. Pur şi simplu, nu vreau să te cred!

Pentru că, Love, te contrazic, între noi nu a fost just sex! „Just sex” se întâmplă între o dată şi maxim cinci ori. Se întâmplă la ore fixe, stabilite, poate şi pe zilele săptămânii bifate, doar pentru satisfacţie fiziologică şi deseori, când niciunul nu are şi alte opţiuni. Întâlnirile se termină fără îmbrăţişări, atingeri prin păr, împărtăşit playlistul personal, planificări de călătorii, conversaţii nocturne pe durata a cinci, şase ore, cu subiecte de la fostele relaţii, ce e bine să mâncăm şi ce nu, ce părere avem despre n şi m, până la „când îmi împrumuţi Biblia pierdută şi de ce este praf pe biroul tău?!” şi, cu siguranţă, nu durează un an.

Şi ar fi timpul să recunosc că…


Da, am ajuns să mă trezesc gândindu-mă la tine şi tot de asta nici nu adorm mai devreme de 3 am. Am un playlist impresionant de când te cunosc şi parcă şi cel de dinainte tot cu tine are legătură. Când gătesc, mă întreb dacă ţi-ar plăcea şi ţie. Când te văd în trafic şi nu numai, efectiv mi se scurg genunchii şi mă moleşesc pentru câteva secunde. Mă surprind aproape zilnic, verificându-te pe Whatsapp şi deseori fac plimbări nocturne prin locurile în care ne întâlneam. Deschid conversaţia, îţi scriu cu entuziasm şi frică, dar mă opresc din scris şi şterg pentru că şi eu, din orgoliu, am promis că nu te mai caut.

Mi-e dor de tine, omule! Încerc să-mi ţin mintea ocupată cu altceva şi mi-am aglomerat timpul cu o grămadă de inutilităţi, iar acum nu mai scap de ele. Dar scriu şi am să scriu până când cenzura o cădea.

Ştiu că multora lucrurile astea nu le sunt străine. Doi din nouă oameni trec prin stări şi situații identice, sunt sigură. Doar tu ai putea crede că sunt vreo nebună sau cine ştie, mai rău… Da, în sinea ta, ştiu că mă înţelegi, dar eşti imatur uneori şi crezi că toate femeile mint şi disimulează sentimentele ca fosta ta.

Am ales să scriu pe Catchy pentru că tu ai aflat lucruri dureroase aici şi e o probabilitate prea mică să îmi citeşti articolul. Am ales să scriu pe Catchy pentru că încă îmi ţin promisiunea şi onorez cenzura, alminteri blogul meu era o opţiune. Scriu pentru că simt nevoia să mă descarc într-un fel. Simt nevoia ca cineva să citească şi să îmi spună că a trecut prin ceva similar, dar că totul e cu happy end. Pentru că asta vreau, un happy end – pentru tine, pentru mine, pentru amândoi.

Pentru că am ajuns să te iubesc şi să îmi pierd capul şi raţiunea. Am luptat cum mi-ai dat tu voie, nu cum am vrut eu. Am reacţionat la modul tău de a pleca şi e o surpriză pentru mine că am ajuns să te vreau bine, indiferent dacă asta presupune ca tu să fii într-o relaţie cu altcineva, iar eu singură la capătul lumii.

Guest post by A.

 Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

El nu te mai vede și pace!

Ați vrut să știți urmarea? Poftim!

Despărțirea, o simplă separare de corpuri? Greșit, domnule Marin Preda!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,462 views

Your tuppence

  1. maria / 7 February 2018 1:04

    Vezi de viață ta , nu are rost sa suspin după un netrebnic , femeile adeseori suferă după un dobitoc,nu știu de ce ne încăpățânam sa l transformam pe idiot în geniu, defect de fabricație al femeilor.Cat tu stai suspini după el Îți trece viața , tinerețea , posibilitățile, bărbații pot alege sa frece menta , dar femeia va regreta ca și a irosit tinerețea , mie de bărbați nu mi e mila si o asuma, dacă vrea sa se însoare se însoară dc nu vrea nu se însoară , la femei nu este așa, o femeie nu poate sta cu oricine,așa văd eu situația, e păcat , barbatul poate alege femeia nu.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
    • Valentina / 7 February 2018 14:11

      De ce nu poate sa aleaga si femeia? Maritatul este scopul suprem in viata?Numai merge relatia, atunci trebuie sa stau in intr-o relatie care ma dezumanizeaza sau de semiprostitutie?Comuniune emotionala avem doar cu anumite persoane.Eu nu l-am transformat in geniu, pentru mine nu a fost idiot si mi-au placut trairile respective, chiar daca nu sunt cu el.Probabil faci parte din categoria celor care doresc sa gaseasca un fraier, sa se marite si sa toarne copii.Eu nu am suferit si chiar daca nu sunt cu el, acele trairi sunt pentru mine un fel de mantra.Spune mai exact ce inseamna sa nu iti irosesti tineretea avand in vedere ca peste 50% din casatorii se termina cu divort?

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply
  2. Paul / 3 February 2018 23:41

    WoW 😐
    Draga A, pot spune doar ca am ramas fara cuvinte citindu-ti randurile. Pe de o parte pentru ca si eu am scris aici avand aceleasi trairi ca si tine si in al doilea rand pentru ca la inceput am crezut ca imi sunt dedicate aceste randuri.
    Mi-ar fi placu, dar nu e asa. Iubesc la fel ca si tine dar nu sunt iubit la fel! Daca acesta ar fi fost cazul, as fi fugit acum la ea, as fi luat-o in brate si nu i-as mai fi dat drumul niciodata.
    Happy end? Cum e ăla? Ori e Happy ori e End.. si nu vreau sa te dezamagesc dar cred ca 2 din 9 e o cota prea mica, si simt ca multi din jurul nostru traiesc in acest fel. Persoana pe care o iubesti cu tot sufletul tau, cu fiecare suflare si pentru care ai da totul in lumea asta, simte acelasi lucru.. dar pentru altcineva, de cele mai multe ori. Alteori e prea orgolios sa recunoasca sau pur si simplu bolovan(a). Si uite asa ajungem sa treaca viata pe langa noi pierduta in relatii de complezenta sau obligatie, cel pe care il iubim fiind suficient de aproape incat sa ne inmoaie genunchii si sa ne taie respiratia dar nu suficient de aproape incat sa traim Happily Ever After.
    Sunt aproape sigur ca vei intra si tu, asa cum am facut eu acum, sa iti cauti articolul sperand ca ti-a raspuns.. el..
    Dar nu e cazul! Pentru ca singurul raspuns pentru starea noastra ar fi ca ei sa vina, sa recunoasca faptul ca ne iubesc si nu pot si nu vor sa mai traiasca fara noi..
    Dar pana cand asta se va intampla, ne mai vedem pe aici si ne mai “cantam durerea”, poate-poate e valabila zicala cu “o durere impartasita e o jumatate de durere”.

    Thumb up 4 Thumb down 2
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro