Te ignoră pentru că îi place și e sadic

Catchy

9 September 2015

Plouă. Detest ploaia, umbrelele, Londra şi altele asemenea. Mă cam plictisesc, ce-i drept, aşa că astăzi mi-am propus să desfiinţez teoria conform căreia ”dacă îţi doreşti ceva din tot sufletul şi crezi în acest lucru, tot Universul conspiră la îndeplinirea dorinţei tale”. De fapt nu o voi desfiinţa complet, doar o voi readapta. Păi ştiţi cât m-am rugat eu de azi dimineaţă şi până acum să se oprească naibii ploaia asta? Cu toată puterea fiinţei mele şi cu toată energia celulelor din mine. Degeaba, frate!

Cred că, de fapt, Universul e o persoană. Mai multe persoane chiar. Ba nu, toate persoanele. Universul e imaginea clară şi limpede a firii umane. Când îl rogi, când îi ceri, când îl cauţi, când îl strigi, abia îţi răspunde, se uită sictirit la chipul tău de milog şi îţi spune că nu are timp acum pentru prostiile tale. Tu lupţi în continuare, suspini, îi baţi la usă, poate poate s-o îndura şi de sufletul tău. Dar el e de neclintit, se simte important şi te ignoră. Pentru că îi place. Pentru că e sadic. Pentru că în cazul în care ţi-ar da, nu ar mai avea niciun farmec. Ar fi banal, comun, fad.

Trece timpul şi îţi pierzi speranţa. Renunţi la luptă, renunţi să crezi, renunţi să mai astepţi. Nu-ţi mai pasă, nu-i mai ceri nimic. Universul se enervează, nu întelege de ce nu-i mai zbieri seară de seară la geam să-ţi dea. Nu pricepe ce s-a schimbat, se simte neglijat, ignorat, singur. Şi-atunci îţi dă. Îţi dă tot ce-ai vrut de la el, tot ce ţi-ai dorit vreodată, tot ce-ai crezut că o să te facă să te simţi viu. Îţi dă din plin, să te saturi, să dea peste.

10420191_968399839865662_1712219627980592531_n

Dar e târziu şi ţie ţi-e somn. Eşti obosit şi vrei să fii lăsat în pace. Nu-ţi mai pasă că acum primeşti. Ţi-e indiferent. Nu mai vrei. Nu mai contează.

Universul se oftică şi ce crezi? O să te ţină minte, prietene! Pentru data viitoare când o să îi mai ceri ceva. E un cerc vicios: îi ceri, nu-ţi dă; nu-i mai ceri, îţi dă. Sincronizarea e totul, dar e rară. Momentul ăla de magie, secundele alea minunate în care se aliniază planetele şi tu eşti la locul potrivit, în momentul potrivit. E ca şi cum ai avea o revelaţie, e de nepreţuit, e totul.

S-a oprit şi ploaia. Deci, până la urmă, a funcţionat? Mda, dar cu întârziere.

Aşa-i şi cu viaţa asta. Poate că atunci când cerem, nu e momentul nostru. Poate Universul ştie mai bine. Să-l ascultăm? Să luăm ce ne dă chiar dacă avem impresia că e cam târziu? Eu zic că da. Ştie el ce ştie, nu?

Guestpost by Bianca Deliu

Citiţi şi

Ocolul pământului în 80 de zile de… lux!

Tu ești…

Ca prin FARMEC

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
8,810 views

Your tuppence

  1. Max / 30 March 2016 16:02

    dragă, n-ai înțeles, offf!… universul conspiră, normal, dar nu zice nimeni că îți dă!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. ella / 10 September 2015 15:26

    Speranta asta…o pacaleala universala de a amana realitatea sau pragmatismul, patima cu care cerem e mai repede distructiva si obositoare, nu ne putem adapta firescului de a accepta si cele bune ca si cele rele, deoarece daca tot vorbim de univers el este in echilibru in balanta, si ce azi iti da cu generozitate, maine vei plati pe masura, viata nu e doar roz, iar noi oricat de puternici ne credem suntem niste efemeri trecatori frumosi ce ar trebui sa iubim viata exact cum ne este data!

    Thumb up 5 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro