Te înțeleg, prietene!

Leonard Ancuța

10 June 2015

Leonard AncuțaAcesta este noul meu nume. Pentru că așa îmi spune toată lumea: ”Te înțeleg, prietene!”.

Nu am serviciu? Nu am bani să-mi plătesc factura la curent? Te înțeleg prietene! Nu am pentru chirie? Te înțeleg, prietene! Nu am pentru întreținere? Te înțeleg, prietene!

Și oamenii o spun cu afectare, cu un soi de compasiune care e cumva definitivă, nu prea ai ce să mai zici, nu poți continua după ce spun asta. Ca atunci cînd mama, supărată pe mine că am mai facut o boacănă, îmi pronunța numele întreg – Leonard, măi Leonard, apăsînd fiecare silabă, ca să înțeleg că e vorba de ceva grav, că nu mai e nevoie să-mi spună mai multe, așa, ca și cum în cele trei silabe ale numelui meu s-ar aduna întreaga ei dezaprobare.

Te înțeleg, prietene! Ce pot să mai zic după ce ei îmi spun aceste trei cuvinte, lăsîndu-mi senzația amară că după asta nu mai urmează nimic? Ce pot să fac? Știu că nu e nimeni obligat cu nimic, nici măcar să mă înțeleagă. Nu e nimeni dator să miște un deget pentru mine. Nu e vina nimănui că am ajuns în situația în care sunt. Cu excepția mea, eventual, pentru că eu singur am ajuns aici, eu sunt cel care a dat greș, care a falimentat. Eu sunt vinovat ca mi-am pierdut serviciul, eu sunt vinovat că trebuie să mă întrețin din orice altceva și nu din scrisul meu. Oamenii, prietenii, cunoștințele, mă compătimesc, pentru că ei înțeleg că nu-i ușor să fii scriitor. Și tot ei mă înțeleg, sunt alături de mine, îmi spun cuvintele astea, te înțeleg, prietene, exact cum îmi spunea mama pe nume, pe deoparte cu dojană (uite ce ai facut, de ce nu ai fost și tu mai atent?), pe de altă parte cu o compasiune nedisimulată, fiindcă înțeleg că nu mi-e ușor în situația în care sunt și știu și ei cum e, că doar au avut și ei momente mai grele, că au trecut și ei prin acele etape ale vieții în care au fost dărîmați, deprimați, lipsiți de perspective, fără bani de utilități și multe altele, și uite, s-au descurcat, au depășit momentul, s-au ridicat și acum sunt gata să mă înțeleagă.

La adăpostul faptului că marea majoritate a lumii s-a realizat pînă la 40 de ani, că ei nu mai au acum problemele mele, mă înțeleg. Nu vreau să fiu malițios și nici să acuz pe cineva de ceva. Știu că atunci cînd îmi spun pe nume, Te înțeleg prietene, ei mă mîngîie, sunt cîteva clipe alături de mine. Ceea ce e oricum mult mai mult decît dacă ar spune ”și ce să fac eu, cum să te ajut, că și eu am problemele mele, și eu sunt într-o situație de rahat, și mie mi s-a întîmplat aia sau ailaltă, și pentru mine sunt vremuri dificile, criza, etc. Și știu că e așa, știu că nimeni nu e imun situației actuale, vremurilor de azi, vieții în general. Mai nasol ar fi dacă m-aș trezi cu dezinteresul total, cu acele vorbe aruncate în răspăr, de genul ”descurcă-te prietene, nu-i vina mea, adună-te, luptă-te, că e problema ta”.

De fapt asta și fac. Mă lupt, încerc din răsputeri să supraviețuiesc, caut în fiecare zi soluții. Am fost la mai multe interviuri, am încercat să-mi găsesc o slujbă plătită lună de lună, care să mă scoată din groapa în care am căzut. Din nefericire, ori sunt prea pregătit pentru anumite job-uri, de pildă vînzarea de pachete de telefonie mobilă, cablu, internet, ori nu am suficiente cunoștințe tehnice pentru a comercializa ciocane pneumatice sau purificatoare de apă, ori am fost chemat la interviu și persoana în cauză nu era în firmă, ori era vorba despre un job fară salariu fix, același tip de job de care deja mă feresc, pentru că știu din proprie experiență că nu-mi aduce suficiente venituri.

Spuneam în urmă cu puțină vreme că am 40 de ani și sunt poet. Multă lume mi-a spus că un artist nici n-ar trebui să muncească și, dacă ar face-o, atunci slujba ideală ar fi undeva în lumea cărților. Am aplicat la mai multe job-uri de acest tip, dar nici măcar nu am fost chemat la un interviu, deși aș putea spune că sunt omul potrivit, am experiență, am lucrat deja la mai multe edituri, am organizat evenimente literare, am coordonat chiar și un tîrg de carte la AFI Palace Cotroceni. Nu mi-e teamă de provocări, nu sunt leneș. Am fost la interviuri în zona de sales pentru că asta se caută, dar în ciuda experienței mele n-am fost selectat – fie că am o experiență prea mare și le e teamă că peste o vreme o să plec pentru o poziție mai bună, fie pentru că experiența mea este limitată pentru produsele de nișă.

lonely man

Te înțeleg, prietene!, par să spună și angajatorii. Da, pentru că ar vrea să mă angajeze, însă au nevoie de cineva care să nu fie prea deștept, să muncească mult, bine și pe bani puțini. Nu caută pe cineva cu experiență, job-ul lor este entry level. Nu caută pe cineva care are nevoie de un anume nivel de siguranță în ce privește salariul la sfîrșit de lună, nu, ei vor unul atît de bine pregătit să vîndă purificatoare de apă, încît să aducă suficienți bani firmei și, implicit, lui însuși. Cîți dintre voi ați plăti 15 euro, lunar, ca să aveți acasă un purificator de apă? Îmi făcusem calculul că ar trebui să găsesc măcar un client pe zi ca să pot trăi decent din comercializarea acestor inegalabile purificatoare. Mi-am dat seama că e imposibil așa ceva în vremurile de acum, cînd lumea se confruntă cu nevoi mult mai importante, cînd alte griji sunt mai reale și mai incisive decît cea a purificării apei de la robinet. Așa m-am purificat și eu. Și ei m-au înțeles, pentru că se pare că nu sunt un tip sofisticat, și deja sunt celebru, toată lumea îmi spune pe nume, Te înțeleg, prietene!

Au fost peste o mie de like-uri, sute de share-uri ale postului Am 40 de ani și sunt poet, în care spuneam că sunt poet de vînzare. Multă lume a căutat să mă ajute, mi-a fost cerut CV-ul, ba chiar a fost cineva care s-a oferit să îmi acorde un mic sprijin financiar. Toate acestea sunt expresia acestui nou nume al meu, Te înțeleg, prietene. Din nefericire pentru mine, nu sunt soluții finale, nu este acea înțelegere care conduce la un rezultat. Nu este numele meu întreg, este doar un shortname care mă aruncă într-un anonimat al nabii de greu, unul din care cu greu mai reușesc să mă individualizez. Nu mai sunt Leonard Ancuța, scriitor cu nouă cărți publicate, PR la diferite firme și edituri, jurnalist economic,  jurnalist auto, organizator de tîrguri de carte sau de mașini. Nu! Acum sunt Te înțeleg, prietene!, și pare că toată lumea îmi cunoaște numele, sunt o celebritate în România.

Sunt doar cîțiva care nu mă cunosc, sunt doar cîțiva care nu-mi spun numele acesta. Cei de la ENEL, de exemplu, pentru ei sunt un cod de abonat, din mai multe cifre, ca un condamnat. Pentru că sunt condamnat să plătesc lună de lună, deși eu nu cîștig lună de lună. Ei nu-mi spun pe noul meu nume, Te înțeleg, prietene, ei îmi trimit preaviz. Și au dreptate. Ei prestează niște servicii, eu beneficiez de ele. Și beneficiez, fiindcă și eu am dreptul să trăiesc. Și eu am dreptul să mă bucur de minunile științei, de Internet, de impulsurile curentului electric. Și eu vreau să fiu prieten cu Edison. Numai că viața, chiar propria mea viață, nu știe cum mă cheamă. Ea nu-mi spune Te înțeleg, prietene! Viața află cum te cheamă abia cînd îți scriu numele pe o bucată de lemn sau de piatră. Iar eu nu vreau asta. Eu vreau doar un amărît de job să-mi plătesc datoriile față de cei care nu știu cum mă cheamă. Față ce cei care nu-mi spun Te înțeleg, prietene!

E al naiba de dificil ca lumea să-ți spună Te înțeleg, prietene. Pentru că dacă ți-ar spune pe numele adevărat ar fi de rău, dar cel puțin știi că nu mai are nicio importanță. Dar la fel de greu e să-ți spună Te înțeleg, prietene și totul se termină cu asta, fiindcă după ce ți-au spus asta, nu urmează decît mulțumirea că au făcut tot ce-au putut pentru tine. Adică să fie alături de tine preț de o respirație, cît spui aceste trei cuvinte, și apoi să meargă mai departe pe drumul lor. Și tu să fii în continuare singur, încercînd să te lupți cu un sistem care nu te înțelege.  Pentru că ei nu au menirea să te înțeleagă, ei nu sunt acolo ca să te ajute. Ei nu te angajează fiindcă tu ai nevoie să muncești ca să-ți cîștigi pîinea, ei vor să le aduci profit. Să fii performant și profitabil, indifent dacă trăiești sau nu. Ei nu ajută, ei execută. Ei nu au milă, nu au condescendență.

Ei nu mă înțeleg, prietene! Poate așa ar trebui să mi se spună de acum înainte.

Citiţi şi

Cei de 30 și ceva de ani – generația cochiliilor goale

De ce nu vă place iarna? De ce nu vă place zăpada?

Hotelul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,768 views

Your tuppence

  1. Nina Russ / 21 July 2016 18:15

    Bănuiesc ca ceea ce crezi tu despre tine si realitatea, sunt doua lucruri complet diferite.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Vlad Iliescu / 23 December 2015 22:53

    https://www.youtube.com/watch?v=5HZ9z52Vy7o

    cred ca aici te-ai simtit la fel de “sub demnitatea ta”. si totusi ai facut-o. eu inteleg ce ai vrut sa spui in articolul asta, dar parerea mea e ca nu vei sensibiliza sau atrage curiozitatea oamenilor., ci dimpotriva. Toate lucrurile pe care le-ai spus ar fi trebuit sa fie scrise de catre altcineva despre tine. Iar tu sa fii un erou. Un motherfucker pe care l-a durut in pula si a facut ce a vrut si nu s-a plans niciodata. Nu si-a pierdut timpul cu fleacuri din astea. Fii genial, in plm. Nu mai polariza oamenii si nu ii mai imparti in inculti si descuiati la minte. La Trainspotting nu cred ca s-au uitat numai intelectuali. Cred ca l-a vazut si drogatul de rand, care nu a citit nici Dickens, nici Twain. Irvine Welsh a ajuns la inima incultului nu prin carte, dar a ajuns prin film. Pt care a primit drepturile de autor cuvenite. Nu ti-o mai arde cu “sunteti prea inculti sa ma intelegeti” ca o sa ramai toata viata la povestea zilei si concursul cangurul. Iar eu as prefera sa spal veceuri decat sa ma miorlai pe youtube. Sunt ditamai pularaul si eu ma miorlai ca sa promovez carti pt copii. Cred ca esti mai hardcore daca suporti mirosul de cacat si speli veceuri. Iar eu unul, as cumpara cartea unui hardcorist care nu a facut compromisuri si nu a facut fasoane.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. Vlad Iliescu / 23 December 2015 22:37

    Scrie si la fel de bine ca Bukowski si la 50 si ceva de ani poate o sa scapi de joburi mizere, la fel ca el. Fata de el, tu ai avut joburi decente. El n-a avut demnitatea ta. El a muncit, a facut foamea, a baut, a futut, a fumat si a scris. Si cand a avut o sansa, a profitat de ea. Si s-a trezit peste noapte scriitor de renume. Iesi din piata “literara” romaneasca. Nu ai nici o sansa sa traiesti din scris aici, si tu o stii mai bine decat mine. Daca aici nu gasesti nimic, Mergi la munca in strainatate, unde din joburi sub “demnitatea” ta poti trai regeste, mai ales pt ca esti obisnuit sa traiesti cu putin. Si cand o sa iesi din conditia fomistului si a celui care isi mananca de sub unghii ca sa poata plati o factura, poate vei avea starea pshica necesara de a crea literatura capabila sa rupa inimile cititorilor. Ai mai multe sanse sa vinzi carti afara decat aici. Un imigrant, un nimeni care a reusit sa se ridice intr-o societate straina sufletului lui. O poveste de viata de un exotism capabil sa atraga popularitate. Aici nu exista un numar suficient de oameni care sa iti cumpere creatia, pt ca nu esti special aici. Povestea ta e fumata. Prin ce treci tu, trecem mult prea multi ca sa mai prezinti interes. Asa ca gandeste outside the box si schimba un pic directia. Nu tre sa speli veceuri, sa fim seriosi. In schimb poti fi barman sau chelner. Si poti castiga 1500-2000 de euro pe luna. Totul e sa poti baga friptura aia in stomac cand ti-e foame.

    “A man’s soul is rooted in his stomach. A man could write much better after eating a porterhouse steak and drinking a pint of whiskey than he could ever write after eating a nickel candy bar. The myth of the starving artist is a hoax” (Bukowski – Factotum)”

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  4. Leonard / 10 June 2015 22:34

    da, domnilor si doamnelor, nu mor de foame, ca vad ca multa lume ma trimite la spalat veceuri. si da, cred ca munca innobileaza pe om, dar da, am demnitate. daca voi nu aveti, astia de spalati veceuri, ei bine, eu am. ca nu degeaba am facut facultatea de filosofie, si nu degeaba am ales, da, EU am ales, sa fiu scriitor, stiind ca prefer sa mananc o zi da, una nu. stiu, inca din antichitate s-a spus ca poetul trebuie alungat din cetate. asta pentru ca sunt unii care nu apreciaza artele, frumosul si nu ar da un leu pe nimic din ce inseamna creatie, lectura, imbatare cu emotia vie a poeziei sau farmecul povestii. niste tarani, cum spune o reclama. imi place sa muncesc si muncesc de peste 20 de ani, dar nu m-am coborat intr-atat incat sa fac lucruri care imi repugna intr-atat de mult incat sa scuip in timp ce muncesc. am vandut casete, CD-uri, am vandut asigurari, publicitate, am fost jurnalist aproape 9 ani, in cele mai mari trusturi, am lucrat intr-o multinationala, in 3 edituri, am muncit de acasa, am muncit si cu ziua, dar am facut exact ceea ce am vrut, cum am vrut si ce am vrut, pentru ca sunt un om liber. daca voi, ăstia de comentati asa mai abitir credeti ca sunt lenes, va inselati. si tot voi, daca credeti ca sunt un ingalat, iar va inselati. Sunt un om cu posibilitati, experienta si cunostinte, sunt un om destept si nu ma las calcat in picioare. Si, mult mai important, NU MA PLANG. daca voi asta intelegeti, inseamna ca sunteti prea prosti sa comentati aici, pentru ca nu ma plang, nu-mi vaiet soarta si nu apelez la mila nimanui. nu fac altceva decat sa imi expun un punct de vedere, gratuit, pentru ca asa vreau si asa am chef, in ideea de a sensibiliza putin, de a starni putina emotie, de a arata ca si din punctul de vede al unui scriitor, e mai importanta demnitatea, e mai important sa nu te lasi calcat in picioare de un sistem care nu vrea o diferentiere a valorii, care vrea sa niveleze orice indice, astfel incat sa nu existe d-astia ca mine, care par paraziti in ochii goi ai incultilor. Sunt scriitor si vreau un job decent, unul care sa-mi permita sa scriu mai departe. In Germania scriitorii nativi primesc burse, indiferent de valoarea operei lor. Cultura, lectura, autorii sunt sustinuti prin programe. In romania si profesorii si o mare parte a medicilor abia traiesc. scriitorii sunt paraziti, pentru ca incultii asta cred. nu exista o educatie sanatoasa, nu exista incurajari ale lecturii decat sporadice si fara efect. majoritatea celor ca voi ridica sclavia la rang de virtute, cum o facea un cetatean mai sus, intr-un coment. nu e vina lui ca nu are job in domeniul in care a fost pregatit, e vina sistemului. ca un pilos care nu e pregatit i-a furat slujba si el e acum nevoit sa faca altceva, lasand la randul lui pe altcineva fara jobul pentru care se pregatise. si tot asa, un poet pe care il stiu a fost ani la rand casier la supermarket, eu am fost agent de asigurari, desi nu e treaba mea, si nu sunt compatibil cu asta, ca sa nu mai spun cati netalentati incearca sa faca pe scriitorii desi n-au nici in clin nici in maneca cu asta. Nu vreau sa ma plang, nu vreau decat sa atrag atentia, vezi doamne, toata lumea intele lumea in care traim. dimpotriva, iata partea cea mai trista a lucrurilor, citind multe comentarii care au legatura cu acest post sau altul al cuiva care voia sa zica o duda desteapta dar nu i-a iesit. E jale, sunt prea putin aceia care inteleg, si din pacate, prea putini pentru a avea o greutate prin fapte in fata celor multi. Dar macar stim cu totii ca scripta manent. Si ca va veni candva o vreme cand cele scrise se vor intoarce impotriva celor care vocifereaza.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 9 Thumb down 7
    Reply
    • moimeme / 11 June 2015 1:00

      scuza-ma… dar daca ai ales sa fii poet – trebuia sa faci Litere. Iar daca ai terminat Filosofie (ca si mine) – atunci este mai bine daca ai acumula cunostinte (teoretice si practice) din diferite domenii. O alta eroare de rationament este ca simti sa scuipi daca faci un job care iti repugna – si aici, dintr-un punct general de vedere – gandesti prea personalizat. De ce? – pentru ca a face ceva care iti repugna este doar o situatie temporara, nu definitva – atat cat sa te salvezi si sa te setezi. Intr-un asemenea mediu, vei cunoaste analfabeti mai asertivi si mai fericiti decat tine si te vei calma. De exemplu eu am fost muncitor necalificat cu diploma de Filosof si am fost constienta in fiecare secunda ca este ceva temporar: m-am bucurat de aer si miscare. O alta observatie ar fi ca nu surfezi suficient google-ul ca sa te informezi. Exista domenii creative unde ai putea sa-ti pastrezi sufletul de poet si sa-l transpui intr-o alta forma, o alta munca. Sau poti sa candidezi la diferite premii si concursuri internationale – sunt foarte bine platite. Si asta ti-o spune cinvea care a facut filosofia ca sa fie Filosof (intamplator si Female), iar nu poet. Filosofia te ajuta la sinteza imaginatiei ceea ce e ok in poezie – dar pt skill-urile unui poet nu ajungi sa practici la nivel meta – trebuie sa fii acolo sa-i vezi pe nenii aia de la Litere si sa incerci sa comunici cu ei (asa cum sunt ei). Poti sa practici ca freelancer si sa compui slogan-uri pt diferite companii (cauta site-uri de freelancer, mi-e lene acum). Poti sa-ti traduci si sa-ti slefuiesti poeziile intr-o alta limba. Tot ce observ este ca Filosfia nu ti s-a potrivit daca pana la 40 de ani nu ai ajuns la nivelul interior necesar de a nu te mai sabota. Fii liber- nici nu-ti imaginezi ce poezii ai face la sapa! (temporar). Imi cer scuze daca simti ca nu te-am inteles dar daca vrei sa castigi lupta cu viata trebuie sa te antrenezi un pic si situatia prin care treci ar trebui sa te motiveze sa te cunosti mai bine.

      Thumb up 5 Thumb down 0
      Reply
    • Simone / 12 June 2015 16:00

      eu te incurajez mai ales daca ai talent, ca e plina lumea de wannabiz si ‘scriitori’ agramati, asa ca keep going!:))

      Thumb up 1 Thumb down 1
      Reply
  5. RAIDER / 10 June 2015 18:04

    mon ami. Am ceva mai mult de 40 de ani ai tai si nici eu nu-i arat. Am implinit patruj` de ani ca si sofer de livrari pe un Logan MCV, cu care duceam la muncitori mancarea. Da, lucram doua ore/zi si traiam din ciubucuri, ducand pizza la corporatezi, ranjind frumos si fugind ca disperatul pana in colt, ca sa schimb milionul si sa dau restul la fisa de 5 bani. Am zis “cinci bani” ma. Cand am primit 5 lei bacsis, am fost fericit toata ziua, tu stii ce-i aia la patruj` de ani?
    Intamplator sunt un fufut de geolog si n-am profesat nici o zi in domeniu. Sunt specialist in sisteme de securitate si vreo 4 luni, n-am gasit de lucru in domeniul meu. As fi putut fi mecanic de motociclete, mi-am inaintat si candidatura la spalat patru scari de bloc pentru 3 milioane pe luna (la scara mea si alte 3 scari vecine), casier la Auchan sau gunoier. Stii ce-i aia? La patruj` de ani.
    Neah…mi-a sunat telefonul pentru sofer de livrari, m-am dus acolo ca nah, primul venit = primul servit. Si aia am facut 4 luni, pana am prins iar un post la o companie pe domeniul meu.
    Nu, n-am credite, n-am copii sau casa de platit. N-am nici macar nevasta la varsta asta, asa ca te inteleg. Da` o chestie clara si bine definita: TU NU MORI DE FOAME, IMBECILU` PICSULUI!
    Daca ai muri de foame, curul tau ar fi acuma instalat in scaunul casierului de la Cora, Auchan, Mega sau Profi (Profi chiar face angajari pe receptioner marfa, apropo). Si tu-mi zici mie ca nu iti gasesti de lucru ma, poetule?

    E su` deminitatea ta de mascul poet boem de patruj` de ani? Esti un parazit, cum zice Ioana.
    Ma, poetule…ia un sfat gratis:

    muta-te dracu` intr-un camin de nefamilisti, e doua milioane jumate. Mergi la Profi, angajeaza-te receptioner de marfa, produ acolo ca sa ai ce manca, salariul si bonurile iti ajung ca sa traiesti in camin sau sharing la un apartament de 3 4 camere cu altii in situatia ta, astepti o ocazie, o prinzi, continui sa traiesti.

    Am uitat sa-ti zic: aveam un caine de saptej` de kile in perioada aia, trebuia sa-i dau sa manance. Si am o slabiciune pentru Jidvei (cognac) si pentru Old Spice. Si fumez. Si mananc INTOTDEAUNA doua feluri la masa.
    Si tocma` ce-am venit de la mare.

    Cum dracu` ma descurc ma, poetule? Cum?

    Ranjind, iti dau si solutia: MUNCESC MA PUTZA, MUNCESC TOT CE PRIND, CA SA NU AJUNG CA TINE!

    P.S.

    Nu-s frustrat da` s satul de besini boeme, de poet de patruj` de ani.

    Dixit.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 15 Thumb down 4
    Reply
  6. Adriana / 10 June 2015 17:54

    Nu te inteleg, prietene.
    Esti mandru, mult prea mandru sa iti CAUTI de lucru. Sunt de acord, sistemul e praf, dar pe tine nu sistemul te opreste, ci trufia. Ce are, frate, vanzarea de purificatoare?
    Daca te consideri supracalificat pentru orice altceva in afara de ce vrei tu sa faci, inteligent peste masura si cu atatea realizari in spate, de ce nu faci ceva pe cont propriu? Daca ai 40 de ani, cu atat mai bine… inspiri mai multa incredere si presupun ca dispui si de mai multa intelepciune decat dispun eu la 23. Invata, frate! Invata sa vinzi purificatoare, citeste despre ciocanele pneumatice, de ce ti se pare ca, daca ai ajuns la varsta asta, nu mai ai ce invata sau nu mai trebuie sa inveti?

    Hot debate. What do you think? Thumb up 6 Thumb down 3
    Reply
  7. m / 10 June 2015 14:42

    Draga Leonard , articolul tau este genial , brutal si foarte real. Daca nu te integrezi in tiparele sociale de realizare de nenumarate case toata lume te intelege si are mila ca deh e greu . Faptul ca e extraordinar de greu sa gasesti un job desi ai facut extrem de multe pana acum , iar experienta castigata cu siguranta nu este de folos in aceasta societate marcata de cunostinte si spagi si multe alte lucruri nu te ajuta sa platesti facturile si nici macar sa pui mancare pe masa. As vrea sa nu rostesc infama expresie dar in acest moment ma aflu in aceeasi situatie si cel mai mult ma lupt sa nu cedez …

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  8. Mistique / 10 June 2015 14:29

    Te inteleg, prietene… pentru ca in aceeasi situatie sunt si eu…

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro