Te înțeleg și te-aș bate!

Ioana Duda

10 June 2015

Ioana DudaDa, prietene, te înțeleg. Te înțeleg atât de bine, încât o să le spun tuturor ce fel de om ești, dacă nu și-au dat seama deja.

Când ai publicat primul text, am simțit solidaritate. Și aș fi vrut să te ajut. Am și încercat. Am simțit solidaritate și furie împotriva sistemului care te-ar fi obligat la o asemenea viață mizeră, pentru că nu am vrut să simt milă, tu fiind bărbat. Nu aș fi vrut să îți rănesc orgoliul nici măcar cu gândul.  Dar ceea ce simt acum, citindu-te, e mai grav, însă perfect susținut de argumente logice: mult dispreț amestecat cu puțină scârbă. Nu o lua personal. Acest mix este dedicat genului tău.

Știi de ce te înțeleg, prietene? Pentru că aveam vreo 20 și un pic de ani când mi-am făcut valiza și am plecat la București. Ai mei nu aveau prea mulți bani, așa că mi-au dat puțini. Mai puțini decât ai crede. Cât să am de pâine și o lună de chirie și celelalte cheltuieli. Nu am fumat o perioadă, pentru că îmi era rușine să cheltuiesc banii părinților pe țigări. Trebuia să mănânc. Și umblam eu cu CV-urile în mână, de cu zori și până seara, să îmi găsesc un job. Am luat la rând toate redacțiile din București și le lăsam CV-ul. O vreme am fost ruptă-n c*r. Aveam și chirie, și întreținere, și toate alea despre care vorbești tu. Știi ceva? M-am dus chiar la supermarket și am lăsat un CV, pentru că eu știam că trebuie să supraviețuiesc. Ceea ce înseamna că trebuia să muncesc. Tocmai de aceea aș fi făcut orice, până reușeam să mă angajez în presă. Noroc că m-au sunat ăia de la ziar, primii.

De aia, te înțeleg, prietene. Din perspectiva tinerei de 20 și un pic de ani. Din perspectiva mea, a celei nici măcar de 40, ci de 30 și un pic, îți spun să lași dracu’ prostiile și să pui mâna să muncești. Ce, frate, e sub demnitatea ta să cari lăzi la Mega Image? E sub demnitatea ta să faci munci de jos? Da, e. Și știi de ce, prietene? Pentru că ăștia ca tine sunt de o aroganță inumană. Totul vă pute, nimic nu vă convine. Nu faceți decât să aruncați venin și nemulțumire. Toți ceilalți sunt dobitoci, iar voi perpetuați genialitatea speciei. Tu și aștia ca tine aveți impresia că totul vi se cuvine. Ați bețivănit toată viața prin birturi și redacții, și vă treziți la 40 de ani că sunt niște inadaptați. Păi, da, prietene, sunteți. Îl știi pe ăla deștept, Darwin, da? Nu te adaptezi, mori.

Problema știi care e, măi, prietene, cu ăștia ca voi? Că sunteți niște paraziți. Trăiți și pe spatele meu, care mă spetesc să păstrez un echilibru fin între ceea ce îmi place și ceea ce trebuie. Pentru că, prietene, muncesc vreo opt ore într-o multinațională, ca să nu îmi trimită ENEL-ul preaviz și mai bag multe alte ore de scris și editare, prietene, că asta îmi e ca aerul. Pentru că știi ceva? Eu nu sunt scriitoare, dar scriu. Nu am publicat nouă cărți, dar scriu până când ard toată și nu mai am ce să dau. Așa că înțeleg, prietene, și nevoia de a scrie.

slapping a man

Și mai știi ceva, prietene? Dacă aș vrea, mi-aș găsi pe unul să mă țină în puf, iar eu să scriu. Să scriiiiiiu, cât e ziua de lungă. Dar nu aș putea, prietene. Că mi-ar fi scârbă de mine, cum îmi e de tine.

Prefer să muncesc în multinațională, ca să trăiesc. Să îmi cumpăr țigări, mâncare, cărți și să plec în vacanță, o dată pe an. Iar ca să plec în vacanță, strâng cureaua câteva luni bune. Că am un obiectiv, clar. Nu e boem, dar e necesar. E musai, prietene, dacă vrei să trăiești demn. Demn… Dar ce naiba spun eu aici? Tu habar nu ai ce e aia. Știi, e penibil să îți trimită mă-ta pachet, ca la studenți, la 40 de ani. Și mie vrea să îmi dea mama. Dar nu iau, măi. Nici de-al naibii. Iar dacă îmi pune bani pe ascuns, în portofel, îi pun și eu deoparte. Vreau ca într-o zi să le ofer părinților mei cadou, o vacanță.

Prietene, te înțeleg, deși nu aș vrea. Și știi care e problema ta? Ești iresponsabil. Nu ai chef de muncă, frate. Asta e!

Ai vrea, dacă s-ar putea, să o lăbărești toată ziua, bând bere de doi bani și fumând țigări împrumutate de la comeseni, în timp ce scrii de zor. Ei, vezi că la noi, în lumea oamenilor mari, asta nu se poate fără a plăti un preț? Te doare? Să te doară, că meriți!

Știi, prietene, citindu-te, nici nu știu în care gen să te încadrez. Că bărbat nu ești. Bărbatul, ca și femeia care știe ce vrea, adică o viață decentă, strânge din dinți ziua, îndură, muncește de îi sar capacele, iar noaptea visează la visul care i se va îndeplini. Pentru că așa e în lumea noastră mercantilă, băi, poetule. Viețuim, când nu ne luptăm pentru supraviețuire.

Așa că, poetule, te rugăm noi, încearcă să fii bărbat măcar așa, în aparență, și nu te mai plânge ca un țânc pe care l-a sărit rândul la țâța mă-sii! Încearcă, măcar. Hai, că și noi am încercat să te ajutăm, chiar dacă pentru tine nu a fost îndeajuns. Ah, uitasem. Pentru tine nimic nu e îndeajuns.



Citiţi şi

Georgia

O femeie nebună, nebună de urmat

Când e iubire și când e obsesie

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,146 views

Your tuppence

  1. m / 10 June 2015 18:45

    point well made Ioana ! desi am scris comentariu ca e greu sa gasesti pe profesia ta etc. daca vrei cu adevarat sigur gasesti ceva.. nu imi e rusine sa spun ca la 30 de ani am fost promoterita in magazine de cartier pentru o gama de detergenti .. asa am platit asigurarea masinii parintilor mei , intretinerea la asociatia d eproprietari etc .. inca nu am avut vacante dar asta nu ma impiedica sa visez

    Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 2
    Reply
  2. RAIDER / 10 June 2015 17:29

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 0 Thumb down 4
    Reply
  3. RAIDER / 10 June 2015 17:28

    Nu stiu ce ti-a casunat pe individ…insa o chestie sa fie clara: la patruj` si ceva de ani, nu m-ar deranja sa primesc niste sunca afumata sau vreo 2 litri de tuica de prune …ori poate vreo douaj` de kile de cartofi de la maica-mea.

    N-are de-a face cu mandria mea, cat cu satisfactia parintelui de-a si ajuta copilu`.

    Cunosc multe cazuri de oameni care castiga mai bine ca mine si care au parinti la tara. Toti primesc ardei, ceapa, castraveti sau gogonele, supliment la bani de vacanta sau ciuperci de padure, nepunandu-si niciunul problema daca sa primeasca sau nu. Si vorbesc de oameni care pusca lunar peste mia de euro.

    Ioana, nu fi extremista 🙂

    Ca mascul de 42 de ani, care munceste deja de 32, consider ca fiecare familie are membri care trebuie ajutati. Individu` pare boem, (citindu-i articolul ) urmare a unei educatii sau a unei personalitati mai aparte. Ok, personalitate parazitara daca vrei sa zici, insa, e personalitatea lui, care-i permite sa creeze. Bioxid de carbon, excremente si probabil literatura proasta. Insa, asta-i modul sau de viata si ca el, sunt milioane.

    “obiect” se defineste individu`. In concluzie, de cand dracu` ai ajuns TU sa te enervezi din cauza periei de buda?

    I rest my case 🙂

    Hot debate. What do you think? Thumb up 9 Thumb down 9
    Reply
  4. M / 10 June 2015 16:26

    Am citit si eu articolele poetului si nu inteleg de ce a starnit atata indignare. Barbatii sunt si ei oameni, au si ei voie sa se planga, fac si ei depresii… zic doar, nu dau cu parul. Si faptul ca iti cautai de lucru acum 10-15 ani (deduc printr-un calcul simplu) inseamna ca nu ai mai avut de-a face cu interviurile de angajare in perioada recenta. Este jale, am si eu cunoscuti care se regasesc in situatia asta si nici Mega Image-ul nu-i angajeaza pentru ca ii considera supracalificati. Lucrul la multinationala doar 8 ore pe zi? Lux, prietene! Trebuie sa ai vointa, e adevarat, dar e nevoie si de ceva noroc.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 13 Thumb down 3
    Reply
    • RAIDER / 10 June 2015 17:36

      Azi am luat bonurile si am facut o tura prin Auchan. Printre rafturi, m-am intalnit cu un specialist in sisteme de securitate, care aranja marfa la raionul de detergenti. A terminat Chimia, a lucrat 10 ani pe curenti slabi si e atestat A.R.T.S. Salariul ca tehnician intr-o companie care se ocupa cu masuri de securitate electronica ori telecom, e de cca 10 ~ 14 milioane in lei vechi, lucrand la ore ciudate, in conditii de santier si cu posibile interventii noaptea. La Auchan, ia la fel, program fix si da, nu l-a intrebat nimeni daca e supracalificat. Afla ca majoritatea casierilor din mall, lucratorilor de pe raioane sau cei de la delivery, au studii superioare.

      Nu m-a intrebat nimeni ce dracu` am facut pe doua posturi de manager, cand mi-am prezentat CV ul la Greenhouse Delivery in Decembrie 2012, pentru postul de sofer… 🙂

      In tara asta, nu moare nimeni de foame, te asigur.

      Hot debate. What do you think? Thumb up 10 Thumb down 7
      Reply
  5. me / 10 June 2015 15:30

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 4 Thumb down 9
    Reply
    • Dana / 11 June 2015 9:35

      Eu l-am incurajat la articolul cu poetul, dar sincer, cam sunt in asentimentul tau. Am avut si eu un specimen d-asta (mai rau, inginer cica, mandru de spiritul sau tehnic), care se considera “fara noroc”, detesta sa aiba sefi si…evident, traia pe spinarea mea, ca eu plateam facturile. Cred ca e limpede ca totul e la timpul trecut…

      Asta e viata, unii se zbat si nu reusesc, altiis e zbat cu mai mult succes. Poate o recalificare nu ar fi stricat…

      Hot debate. What do you think? Thumb up 6 Thumb down 2
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro