Ți-e milă de ei? Ajunge!

Catchy

20 April 2015

manuela tudorancea 2Dacă ai fost dintre acei care erau mereu acolo pentru ceilalți, îți vei aminti foarte bine ziua asta. Cea în care nu ești o prioritate pentru nimeni. Cea în care ei, cei pe care i-ai iubit, ajutat și împins de la spate, cărora le-ai dat bani, le-ai dat timp și le-ai dat speranța, nu au timp nici de-o cafea grăbită, darămite să-și pună la bătaie prețioasa mână de ajutor!

Așa că îți faci munca istovitoare fără să te plângi, fără să-ți cadă colțul buzelui, fără să-ți strângi, în jurul ochilor, ridurile a căror fiecare cută o cunoști, și proveniența ei, și când ai văzut-o prima data. Iar după muncă, mergi pe jos acasă, nu mai iei tramvaiul. Vrei să simți aleea sub călcâi, să te confunzi cu orașul. Te cauți în noaptea care s-a lăsat peste tot, și vrei să asculți, de prin case, răsunând un râs, o ceartă sau știrile de seară. Să vezi o gospodină care-și îngrijește floarea de la fereastră ca pe unicul copil, că poate și îi este. Să vezi îndrăgostiți plimbând, în mâinile lor strânse, cureaua unui cățel, atâtea vise, și-n final o despărțire. Să vezi lumea pe care nu te-ai mai oprit să o privești, lumea în care trăiești.

Iar după ce ajungi , târziu, acasă, îți dai jos hainele, îți freci, în genunchi, podeaua pe care oricum nu călcase nimeni, îți scrii paginile, îți plângi lacrimile și îmbăiată încă în ele, doar că purtând pe cap turbanul de bumbac pufos, îi suni și îi inviți la ceai ca-n orice altă perioadă. Și îi primești duminică, în casa ta imaculată, în papuceii de argint, să nu-ți deoache, răii, viața. Le tai din checul făcut de tine, le torni din ceai, abia atunci îi vezi cum sunt în realitate. Îi vezi urâți și bârfitori, blocați în problemele lor. Îi vezi dezbrăcați fiindcă nu ezită să-și exprime fiecare neplăcere. Îi vezi vulnerabili, temători, îi vezi pregătiți să lase armele în față orișicui, să se predea, să lase, să abadoneze. Așa cum te-au abandonat și pe tine, și nu-ți mai este decât milă. Ți-e milă că ei nu observă nimic dincolo de tine cea frumos aranjată, cu unghiile lăcuite, cu părul strălucind, cu ochii și cu sufletul machiat, cu checul și brioșele proaspăt scoase din cuptor, a căror aromă îmbie vecinele să îți bârfească starea sentimentală.

henry in june, 1990

Îți zgârii suav încheietura mâinii stângi numărând firmiturile căzute pe podea. Îți torni un pahar de lapte, privești icoana din bibliotecă, ești numai tu. Iar dialogul musafirilor coboară, încet, spre iadul în care minți, înșeli și-i convenabil să trădezi pe toată lumea. Iadul lor, în raiul tău.



Citiţi şi

„Honey, o să fie bine!” N-a fost!

Sfânta

Unii se laudă ca au prea mulți, alții se plâng că au prea puțini!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,765 views

Your tuppence

  1. Claudia / 3 November 2015 1:16

    Frumos ,profund si din pacate cit de adevarat…Seamana a singuratate si a resemnare dar de multe ori nu poti sau nu sti sa faci altfel.Si iti dai seama doar ça incetul cu incetul pierzi bucati din sufletul tau…si ca le-ai mai vrea inapoi ca sa fii din nou intreg si increzator.Merci!Fiindca ma regasesc atit de mult in rindurile tale. ..

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro