Timp pentru fericire

Carmen Ghercă

15 May 2013

Viața astăzi poate fi comparată cu un tren rapid care trece prin gări în care stă prea puțin, fără să aștepte pe cei ce vor sa urce sau pe cei ce vor să ne salute, grăbindu-se parcă să ajungă mai repede și mai repede spre ultima gară. Va propun să facem un mic exercițiu… să încercăm să ne răspundem, fiecare dintre noi, la o întrebare: „Găsim timp pentru fericire?”

Oare ce răspunsuri sincere îndrăznim să descoperim? Oare la ce alte întrebări realizăm că ar trebui să ne răspundem?

Și ce, cât ne trebuie pentru a fi fericiți? Nu mă refer la teoria falsă a fercirii din fiecare zi a vieții noastre, poate nu la cea din fiecare oră, dar găsim timp să fim fericiți măcar o clipă? Cu adevărat fericiți?

Mai simțim fericirea atunci când privim chipul unui copil luminat de-un zâmbet, o creangă de copac înflorită sau un fir de iarbă pe care se cațără agale o buburuză? Sau atunci când ne ținem soțul, iubitul de mână, când privim împreună un spectacol, un film, când luăm cina în familie ori dimineața când ne trezim împreună…

Lăsăm lacrimile să ne brăzdeze obrazul, chiar cu riscul de a ne strica machiajul, când citim un pasaj de carte care ne impresionează, sau când ascultăm o melodie care ne emoționează?

Mai știm să fim fericiți când ne găsim timp pentru a petrece câteva ore cu copiii noștri, doar noi, împreună, ignorând tot ce altceva se petrece în jurul nostru, bucurându-te de clipa în care TU ești lumea lui. Să fii doar tu cu el în sala goală de cinema și să mâncați popcorn din aceeași cutie, să vă închipuiți că proiecția filmului este doar pentru voi, să încercați să prindeți în palme imaginile 3D care par că vin spre voi și să râdeți de situațiile comice chiar dacă filmul este un desen animat?

Și știți ce sentiment este mai grozav? Atunci când, în acele momente și cel de lângă tine este fericit și îți arată că trăiește asta.

Poate rândurile mele sunt prea patetice, însă vedem atât de puțini oameni zâmbind, vorbind despre micile bucurii ale vieții…

Și atunci, de ce oare să nu reînvățăm să zâmbim mai mult și mai sincer?



Citiţi şi

M-a sunat Zelda

O mică hoață

Copilul care a refuzat să crească

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,373 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro